1,060 matches
-
din răutatea semenilor. Creatorii de geniu știu să transforme eșecurile private în triumfuri artistice. Ce mare creator de artă nu a fost tratat mai întâi ca un infractor al moralei sau al esteticii? În afara strălucirii lor, geniile sunt spuzite de precarități. Măsura, echilibrul sunt pentru oameni normali, nu pentru genii. Scrie mai puțin, maestre! Cum ai să te cari cu atâta maculatură la Judecata de Apoi? Geniale sunt operele ale căror comentarii nu se potolesc niciodată. Ca să te impui în artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se servește încă elevilor (dar și "omului de pe stradă") drept imaginea unor oameni și-a unor epoci. Confruntate cu documentele cele mai puțin mediatizate și luate-n considerare, jurnalele intime, memoriile, scrisorile etc, prefabricatele pe care le primim își arată precaritatea, tendențiozitatea și-n ultimă instanță falsitatea. De fapt, trecutul nostru cultural este în întregime de carton. Reconstruirea și remodelarea continuă a trecutului nu e doar o operație politică, pusă-n practică de regimurile totalitare, ci și una culturală, cu care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Pentru că în universul gândirii magico-simbolice, nu numai apele "vorbesc", ci și pietrele. 3.1.2.5. Divinația cu ajutorul pietrelor sau lithomanția Trăinicia, rezistența, puterea, asprimea și duritatea pietrei l-au făcut pe om să-și dea seama de efemeritatea și precaritatea propriei condiții. Întâlnirea cu piatra, indiferent sub ce chip s-a realizat, l-a condus cu gândul că ea aparține altei lumi, că are în natura sa ceva sacru, neobișnuit. Așa cum scria Mircea Eliade în Tratatul de istorie a religiilor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de a fundamenta o viață de o demnitate mai profundă. Wabi pune accentul pe un simț funciar al tristeții calme (blînde, liniștite) și pe refuzul strălucirii (prețiozității, stridenței, excesului). În cele din urmă, ea adaugă Însingurării senine o asumare a precarității și gustul pentru viața austeră. Voi Încerca În continuare să găsesc care sînt modalitățile tehnice prin care singurătatea se face prezentă sau sugerată În poemele haiku scrise În limba română. Cu un pas Înaintea singurătății este mai totdeauna absența unor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ce pică.” În cazul lui, umoarea neagră e contrabalansată de moliciunea imperială a cetinișului și găsește, În plan secund, forța mirifică de a recalifica Încrîncenarea Înnegurării, Îmblînzind-o. Veste cu tîlc, zvonul brumelor ce pică basculează dinspre tristețea astenică, convalescentă a precarității către sunetul tonic al picurilor desprimăvărării. Accentul moral al vlăguirii furtunii crepuscular ostenite se mută pe zarea proaspătă a Înseninării. Iar tot ce era regret fără de leac se Însuflețește de un nobil farmec rănit. Climatul prielnic al acestei fericite mutații
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gust astringent, care ne aduce totuși În față liniștea, calmul și frumusețea sobrietății. Forma brută, abia finisată a covatei, simplitatea ei și deteriorarea prin Învechire manifestă calități care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere a contrastelor, această topire Într-un singur aliaj a imperfecțiunii și a delicateții. Covata crăpată nu se pune pe sine În valoare, nu și afirmă ostentativ vreunul din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și mai abstract-simbolic, cei Înrobiți (seduși de fapt) socialmente să-și doneze sîngele societății de consum. Cumpără urzici poate avea și sensul nevinovat al bucuriei primăvăratice de a simți miresmele noi și proaspete ale unor vegetale autohtone. Dar aluzia la precaritate, la criză, la condiția nefastă a salariatului care-și vinde (mascat sub formă de donație) sîngele este cît se poate de transparentă. Deși suficient de discretă pentru ca haiku-ul să nu fie viciat de sarcasm sau satiră. E suficientă această
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
distinge avangarda de kitsch, când grosul trupei face avangardă? Fără un clasicism cu care să contrasteze (învățământ, corpus, canon și concurs), contestația se dislocă în dezordine. Pe de altă parte, multiplicarea neobișnuitului precipită o înnoire a formelor și procedeelor; de unde precaritatea inovațiilor, uzura prin saturația privirii și întoarcerea finală la nediferențiatul inițial. Prea multe noutăți banalizează noul și, din cauză că se evenimențializează, spectacolul devine publicul. Un cocktail de vernisaj fără început și sfârșit, trecând dintr-o galerie în alta, învăluind într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
politeism, ci prin atingerea treptei de sălășluire în relația cu Unul ca ex periență religioasă ultimă. Monoteismul presupune, prin definiție, o relație eliberată de orice etichetă conceptuală sau discurs intelectualizant, caracterizată mai degrabă, în manifestarea ei genuină, prin instabilitate și precaritate. în acest context, subliniez din nou contribuția aparte a lucrării lui Nathan MacDonald Deuteronomy and the Meaning of „Monotheism“, care își propune să reconsidere și să revigoreze, din această perspectivă, semnificațiile monoteismului biblic. Dimensiunea monoteistă este instituită în virtutea unei relații
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
acest fapt nu poate dura mult timp, "inițiații"135 și-au mărit partea luată din bogățiile produse. La celălalt capăt al scării sociale, familiile americane îndatorate, cărora li se propuneau mereu noi credite (subprime 136) au crezut că scapă de precaritate acceptând banii pe care creșterea valorii caselor lor le permitea să-i împrumute. În acest timp, instituțiile bancare care îi împrumutau, regrupau creditele în titluri și pasau riscurile către alții... Începând cu 2006, mulți dintre cei care au făcut împrumuturi
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
10 000 locuitori, circa 20% din populația totală a orașului. Predomină locuințele sociale (64%). Au fost realizate mai multe cercetări sociologice pentru diagnosticarea problemelor, ocazii cu care au ieșit la iveală dificultățile legate de concentrarea populației într-un spațiu restrâns, precaritate, sărăcie, insecuritate, degradări etc. Primele acțiuni s-au desfășurat în cadrul programelor 50 cartiere și Inițiativele locuitorilor fiind prioritare: curățenia, securitatea individuală și colectivă, serviciile publice, îmbunătățirea cadrului vieții. Primele proiecte aprobate și derulate începând cu 1999 au vizat implicarea locuitorilor
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cu sine și cu ceilalți. Democrația se poate instaura cu adevărat acolo unde oamenii vor să trăiască mai bine împreună, egali și diferiți. În cartierul B sunt concentrate cele mai diverse categorii de populație, mai ales imigranți, șomajul este mare, precaritatea persistentă. Cu câțiva ani în urmă a luat ființă un consiliu de cartier, cu o copreședintă din partea primăriei, una din partea locuitorilor și alte 17 membri. Activitatea consiliului viza mobilizarea populației, prin parteneriat cu o asociație foarte dinamică (Permis de vivre
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și existența lor nu sunt lipsite de orice valoare și de orice demnitate. Că forța care trăiește în ei și prin ei ca forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înălțimea unui sens al duratei pe care nu multe civilizații l-au avut atât de pur, de coerent și de exclusiv. Și el se află într-un ciudat contrast cu ceva care se exprimă în două locuri din poem: cu precaritatea memoriei din cuprinsul uneia și aceleiași vieți și cu gândul că nu mai știi, în depărtarea timpului sau în violența durerii, dacă ce ai trăit a fost cu adevărat al tău sau cu adevărat viața ta. Astfel, în cântul al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și existența lor nu sunt lipsite de orice valoare și de orice demnitate. Că forța care trăiește în ei și prin ei ca forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înălțimea unui sens al duratei pe care nu multe civilizații l-au avut atât de pur, de coerent și de exclusiv. Și el se află într-un ciudat contrast cu ceva care se exprimă în două locuri din poem: cu precaritatea memoriei din cuprinsul uneia și aceleiași vieți și cu gândul că nu mai știi, în depărtarea timpului sau în violența durerii, dacă ce ai trăit a fost cu adevărat al tău sau cu adevărat viața ta. Astfel, în cântul al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
interpretată trecerea de la „calități“ la „specii“ că o inconsecventa terminologica? Deși uneori i se poate reproșa lui Toma din Aquino că nu este coerent terminologic, aici, o astfel de acuză nu se justifică; cel mult, i se poate imputa o precaritate explicativa. Să vedem ce anume este o calitate și de ce nu poate fi ea receptata spiritual? În suplimentul părții a treia din Summa theologiae, calitatea este înțeleasă ca fiind cea prin intermediul căreia spunem că un obiect este de un anumit
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și est de Carpați, el a stabilit că 10% dintre acestea sunt pecenegocumane și 9% tătare, în timp ce hidronimele formate în limba romînă reprezintă abia 16%. Excesului de zel în „exploatarea“ ideii descoperite și promovate de el i se poate adăuga precaritatea metodei folosite (pornindu-se de la corpusul, probabil fragmentar, ales și continuînd cu interpretarea a ceea ce înseamnă toponim împrumutat sau creat în romînește; și ne gîn dim la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
155, pentru că "își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei"156. Un alt aspect care pledează pentru prezența unui sentiment al absurdului în scrierile lui Urmuz, este prevalența stării de alienare în raporturile dintre ființele sale solitare, raporturi marcate de precaritate, inconsecvență sau chiar antagonism. Dintr-o scrisoare în care Urmuz își exprima regretul neîmplinirii pe plan afectiv, deducem substratul biografic, profund conștientizat și asumat al acestei reprezentări literare a înstrăinării interumane: "Dar așa e viața [...]. Trecem unii pe lângă alții, cari
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de funcționare, fiind reprezentat ca ființă care restabilește o ordine temporar bulversată, însă el poate greși, căci este o ființă "care nu are dimensiunea absolutului".445 "Parte a unui sistem de suprapuneri de straturi culturale fiind, eroul este îndeobște vulnerabil, precaritatea relativă fiind înscrisă în chiar sintaxa propriului său destin", afirmă Borbely, handicapul amintind natura nedivină, perisabilă a eroului (călcâiul lui Ahile, eroul poeților, Homer, este orb, Hercule e trădat prin adulter etc.).446 Eroul pornește de la o lipsă ori o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
neant", și "permite un evantai psihologic mai variat decât registrul convențional al comportamentului eroic". ibid., p. 17. 445 Ibid., p. 15. Ideea este preluată de către Borbely de la Gottfried Salomon. 446 Ibid., p. 29. Ulterior, în creștinism, infirmitatea devine indiciu al precarității ontologice și semn că eroul trăiește într-un sistem care împinge în plan secund corpul, favorizând eliberarea sufletului, adaugă autorul. 447 Joseph Campbell, The Power of Myth, p. 152. 448 Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere, pp. 24-25. Aceasta se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căpitanul, întinzându-i, în sfârșit, documentul unchiului. Citind, Dumitru înțelesese ordinul Regelui: toți copiii orfani trebuiau să fie identificați și trimiși în case speciale, toate cheltuielile fiind suportate de Fundația Regală. Această măsură era determinată de foametea prelungită și de precaritatea mijloacelor igienico-sanitare, care duceau la mortalitate crescută în rândul copiilor. A doua zi, grupuri de copii așteptau să fie îmbarcați în mașini ale armatei. Mulți plângeau, gândindu-se la clipele frumoase petrecute pe meleagurile natale, neștiind ce-i așteaptă viitorul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
privire Însoțită de un zâmbet crispat. — Dragul meu Du Maurier, spuse Henry, am vorbit fără să mă gândesc. Găsesc... suferința ta foarte... Într-adevăr, toată povestea pe care mi-ai prezentat-o... profund... nespus de mișcătoare. Percepția lui Henry asupra precarității fericirii lui Du Maurier - care trăia permanent cu conștiința faptului că atât cariera artistică Înfloritoare, cât și traiul confortabil al familiei la New Grove House depindeau În totalitate de perpetuarea contactului fragil dintre nervul și membrana unui singur ochi -, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Naționalitate. Unul d-ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]