1,576 matches
-
el simplu. Nu e nici o noutate, recunoscu el, dar puțini oameni Înțeleg cu adevărat ce Înseamnă asta. Conversația se dovedea interesantă, se gândea Kitty, puțin mister, ceva filosofie și o scânteie de curaj tipic newyorkez. — Sunteți căsătorite? Întrebă David, Înaintând precaut pe un teritoriu ceva mai intim. — Nu, răspunse Diane. — Nu ați fost căsătorite niciodată? continuă el. — Eu am fost căsătorită, spuse Kitty. Cu mult timp În urmă. Sau așa mi se pare. — Copii? sondă el din nou terenul. — Nu. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un hohot puternic de râs. — Dumneavoastră cu ce vă ocupați? Întrebă David, Întorcându-se spre Desert Rose. — Fac filme. Am produs filme În toată lumea, se lăudă ea, așa cum fac iranienii când vor să impresioneze. — Ce fel de filme? Întrebă David precaut. În L.A. toată lumea „făcea filme“. — Filme de artă despre drepturile omului. — Ce coincidență! spuse cu un zâmbet dezarmant. Vreau să produc un film de artă despre toate religiile lumii, care, deși sunt diferite, spun același lucru și ajung la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prea puternic și, dacă ar fi făcut o singură mișcare, lucrările miniaturale expuse acolo s-ar fi spart În zeci de bucăți. — Bună seara, bine ați venit la expoziție... zise ea Încet. — S-a Întâmplat ceva cu luminile? Întrebă el precaut. — Nu, răspunse ea, de parcă ar fi fost cel mai normal lucru din lume să stea pe Întuneric. Am văzut că se sting luminile și am venit să văd dacă s-a Întâmplat ceva, zise el căutând Întrerupătorul. Kitty aprinse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de-a găsi pe cineva care mergea În Upper East Side erau destul de scăzute. Scrută mulțimea, Încercând să descopere o persoană abordabilă. Observă o negresă Înaltă, frumoasă, cu o valiză mică. — Bună, mergi cumva În Upper East Side? o Întrebă precaută. Fata o privi cu ochii ei frumoși și zise: Da, foarte În nord. Vrei să Împărțim un taxi? Dar numai până la prima oprire, așa se face. Kitty nu știa lucrul ăsta. — Eu locuiesc În Armory Court, mergi mai În nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a plăcut lucrul ăsta. Păreai diferită. — Da, de ce să te chinui trei ore pe bandă a doua zi ca să arzi caloriile de la o cină? Spectacolele sunt distractive și nu au calorii. Dar ai o slăbiciune pentru bărbați, nu? Întrebă el precaut. — Am nevoie de unul pe seară. Acum sufăr din dragoste, deci sunt deosebit de vulnerabilă. Probabil că dacă s-ar chinui puțin, un bărbat m-ar putea băga În pat Înainte de unsprezece noaptea. Bill Blitz Înghiți În sec. Doamne, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
timpii morți - restul de viață ce se desfășura În jurul nostru -, pot reciti totul ca pe o istorie filmată În ralenti, cu Planul ce se forma În pas de gimnastică artistică, precum rotația lentă a unui aruncător de disc, cu balansările precaute ale celui ce aruncă greutatea, cu timpii lungi ai jocului de golf, cu așteptările stupide de la baseball. În orice caz, și oricare ar fi fost ritmul, soarta ne răsplătea, pentru că, dacă vrei să găsești conexiuni, ele se găsesc Întotdeauna, pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Resurgentes. Și ceilalți, două, trei, patru miliarde de Ceilalți, nu știau sau se străduiau să nu știe asta. Stupizi și Hylici. Iar Pneumaticii, ținând-o drept către scopul lor, timp de șase secole. Pe neașteptate, găsisem scara principală. Coborâsem, din ce În ce mai precaut. Miezul nopții se apropia. Trebuia să mă ascund În observatorul meu Înainte ca Ei să sosească. Cred că era ora unsprezece, poate mai puțin. Traversasem sala lui Lavoisier fără să aprind lanterna, având vii În minte halucinațiile din timpul după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nelson să afle despre el și Fran? Dacă nu cumva îi spusese cineva care fusese de față noaptea trecută. Dar nu mai fusese decât o singură persoană de la Express. Miriam. Oare ar face așa ceva? Ar fi cazul să fie mai precaut cu Miriam. Mai ales dacă avea de gând, și avea într-adevăr, să înceapă s-o curteze serios pe Fran. Își aminti că-și propusese să-i ceară sfatul lui Stevie. Cu puțin noroc ar putea s-o prindă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca să se înșele. Îi întârziase ciclul cu mai mult de două săptămâni. Calmează-te, își spuse, trebuie să fie o greșeală pe undeva. Doar iei anticoncepționale, totul o să fie în regulă. Anticoncepționalele îi conveneau de minune lui Fran fiindcă era precaută din fire, nu era genul care să cedeze primului impuls și să sară din pat în pat. Nu până acum cel puțin. Și nu uita niciodată să ia pastilele. Probabil că era o alarmă falsă. Aproape că se convinsese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un bărbat sub patruzeci, nu, mai bine sub șaizeci de ani, în veci. Apoi îi venea ciclul, un șuvoi roșu, triumfător, izbăvitor. Sau, dacă nu-i venea, aprindea alte lumânări și făcea un drum până la farmacie. Dar Fran fusese cea precaută, cea care își amintea întotdeauna că trebuia să-și ia anticoncepționalele, chiar și când era timpul să le ia, la aceeași oră în fiecare zi, cea care o exaspera pe Henrietta cu firea ei responsabilă și conduita de cercetaș. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să facă un împrumut. Asta presupunea un risc. Unul pe care trustul s-ar putea să nu fie dispus să și-l asume. S-ar putea să-l convingă pe tatăl ei, dar mama ei și avocatul familiei erau mai precauți. Trebuia să meargă să stea de vorbă cu părinții ei chiar acum, atâta timp cât ideea îi ardea încă minte. Tatăl ei va înțelege că Citizen avea nevoie de o idee proaspătă - asta, dacă mai era în stare să înțeleagă. Fran era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aici, poa’ s-apară-un polițist. Hai să intrăm! Gaston a făcut doi-trei pași și, părând să cugete profund, spuse: — Mâncare... — Ce? — Mâncare... un magazin... pentru câine... pentru mine. Îi arătă, cu o față tristă, stomacul. Femeia l-a măsurat din priviri precaută și după aceea spuse: — Hai cu mine! A dispărut într-un gang cu iuțeala unui șobolan. Gaston auzise că orașele orientale, așa cum sunt ele descrise în O mie și una de nopți, abundă în labirinturi pline de enigme, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și casa ar avea nevoie de o ultimă revizie Înainte de apariția musafirilor, inclusiv a membrilor familiei. — Ce-ar fi să mergeți În grădină să-l găsiți pe Dan, cît mă Îmbrac eu? Le zîmbesc printre dinții strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arată incredibil. Înfățișarea lui mă face să mă simt ușor nesigură și nu prea reușesc să-l privesc În ochi. Împreună, el și Lisa alcătuiesc un cuplu perfect: amîndoi sînt Înalți și superbi și, dacă n-aș fi ceva mai precaută, aș afirma că sînt o pereche de vis. Totuși, e ceva la el care mă neliniștește. Poate că nu reușesc eu să-l privesc În ochi, dar tot mă așez pe canapeaua din fața lui, ca să Încerc să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
afectați, precizează el și zîmbește, iar eu, pentru prima dată de la accident, mă simt ușurată. Ușurarea vine din faptul că, brusc, zăresc o luminiță la capătul tunelului, că doctorul acesta, care pînă acum a fost atît de serios și de precaut, găsește nimerit să facă o glumă, ceea ce Înseamnă că e Încrezător, sau măcar optimist, În legătură cu rezultatele. — Dar asta e bine, nu? Întreb. Asta Înseamnă că se va face bine? — E o veste excelentă, răspunde el, dar trebuie să mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
des, dar pînă și Dan a remarcat faptul că părinții lui sînt mai fericiți decît i-a văzut vreodată. Poate că fericirea noastră i-a molipsit și pe ei. Linda e mai dulce decît Înainte. Cu mine se poartă mai precaut și cu mai multă grijă decît În zilele de dinaintea accidentului lui Tom, dar, așa cum i-am spus și lui Dan, asta nu e deloc rău. Aș prefera să fie precaută decît să mă sufoce, Încercînd să mă transforme În fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e mai dulce decît Înainte. Cu mine se poartă mai precaut și cu mai multă grijă decît În zilele de dinaintea accidentului lui Tom, dar, așa cum i-am spus și lui Dan, asta nu e deloc rău. Aș prefera să fie precaută decît să mă sufoce, Încercînd să mă transforme În fiica ei, după care să mă urască și, ocazional, chiar să mă deteste, pentru că nu mă prind În joc. Am găsit o cale de mijloc. Linda nu este și nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fiu de negustor, sângele meu a absorbit razele de soare ale Orientului, și, fiind străin, a trebuit să lupt mereu cu neîncrederea și, uneori, cu dușmănia popoarelor ce m-au găzduit. Așa se face că m-am deprins să fiu precaut, să cântăresc faptele celorlalți și să măsor cât bine și cât rău este în ele, cât pot să câștig sau să pierd. Învățătura istoriei mi-a oferit multe pilde de comparație la care să mă refer, iar, în lipsa acestora, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mari și statornici. Când și când se oprea, ridica o mână ca semn să nu mai facem zgomot, cu toate că nu vorbeam, ciulea urechile și scruta împrejurimile încercând să vadă dincolo de desișurile arborilor. Opririle nu erau scurte. Felul acesta al lui precaut de a înainta părea sigur și, deoarece ajunseserăm de două ori la o răscruce unde alesese drumul de urmat fără să stea pe gânduri, l-am întrebat: - Ce te face să fii atât de sigur? Mi-a răspuns fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând spre el, i-am zis șefului: - Vin, din ăla bun. Nu doriți? El mi-a trântit un scuipat la picioare, a luat burdufurile de jos, a destupat unul adulmecând precaut și a gustat doar cu limba. A făcut un semn că merge, după care l-a întins spre unul dintre tovarășii săi. L-a lăsat să bea câteva guri, după care i l-a smuls din mână. Cel care băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am încercat să i-l dau pe cel mai înțelept. Nu mai era mult până la mănăstire, când fiul meu a scotocit ceva în geanta pe care o ținea agățată la brâu și, aplecându-se spre mine, mi-a întins precaut un sul mic de pergament spunând: - Tată, tu știi cel mai bine de cât timp e nevoie ca să faci o copie frumoasă a unui act cu toate acele litere mari. Am văzut printre documentele pe care mi le-ai încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lampion, pe care cineva scrisese cu vopsea neagră: DACĂ TOT CEEA CE POSEZI TE POSEDĂ, DACĂ AI PIERDUT TOT ȘI EȘTI DISPUS LA TOT, EȘTI UN BARBAR. — Și eu te așteptam, replică necunoscutul, acid. Sunt douăzeci de ani de când te aștept. Precaut, Elio Încercă să ajungă lângă agentul de escortă care Îi deschidea portiera mașinii blindate, dar necunoscutul Îl prinse de braț și Îl trase Înăuntru. Elio nici nu avusese timp să se mire că acum oblonul era ridicat. În localul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sala aceea de dans. Pentru un politician nimic nu e mai dezolant decât un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi datorez dezonoarea prezenței tale aici? Zero Își atinse nasul precaut - nara Îl ardea de parcă ar fi avut Înfipt În ea un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de fața Giuliei, care i se părea căzută din cer. Stătea la o masă mare, cu o trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de bere, privind spre Andrei Ionescu repede și precaut, ca un spiriduș supărat, ieșit la plimbare. Avea ochii negri, ca niște măsline uleioase. În mod inexplicabil, pe Zogru l-a cuprins o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să ne spunem tu, și la mulți ani, și dacă știu care va fi cadoul meu, i-am urat și eu la mulți ani și i-am spus că nu, între timp am mai luat un cornuleț, mușcând din el precaut și sperând că n-o să mai aibă gust de mucegai, însă avea, l-am molfăit deci îndelung, și atunci bunicul mi-a spus că știe că mama nu-i iubește, știe și cât de greu e pentru mine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]