1,241 matches
-
mai sfânt în om, pentru a se închina unui singur zeu: banul • predicat dezvoltat, realizat prin diferite tipuri de sintagme, constituite din repetarea aceluiași verb sau din mai multe verbe, predicative în ele înseși, dar realizând împreună o singură idee predicativă, înscrisă într-o perspectivă aspectuală: „Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări și țări...” (I. Creangă) Dac-ai sta să te gândești la câte a făcut această femeie, ți-ai pierde orice încredere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
procesul de actualizare a semanticii enunțului lingvistic, 2. sau reprezintă proiectarea enunțării (subiective) asupra enunțului (obiectiv). 1. Prima situație este reprezentată de verbele copulative, care realizează funcția de predicat - ca predicat analitic - printr-o relație de complementaritate cu un nume predicativ (substantiv, adjectiv, pronume, propoziție): „Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Dintre acestea, verbele copulative absolute (a fi, a însemna etc.) au rolul de a actualiza, prin intermediul componentei semantice de natură gramaticală, concomitent cu planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Dintre acestea, verbele copulative absolute (a fi, a însemna etc.) au rolul de a actualiza, prin intermediul componentei semantice de natură gramaticală, concomitent cu planul semantic al adjectivului (substantivului etc.)-nume predicativ și planul semantic al substantivului (pronumelui etc.)-subiect: Omul acela este/a fost neliniștit. Verbele copulative lexico-gramaticale (a deveni, a părea etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cinstit. • predicat multiplu; în structura lui intră două sau mai multe verbe copulative diferite: Numai cine a fost și a rămas om cinstit poate privi lumea cu ochii deschiși. Când verbul copulativ intră în raport de complementaritate cu un nume predicativ cu dezvoltare propozițională (propoziția predicativă din gramaticile curente), predicatul dezvoltă nucleul unei propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de verbele semiauxiliare (de modalitate, de aspect, de temporalitate). Expresie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui intră două sau mai multe verbe copulative diferite: Numai cine a fost și a rămas om cinstit poate privi lumea cu ochii deschiși. Când verbul copulativ intră în raport de complementaritate cu un nume predicativ cu dezvoltare propozițională (propoziția predicativă din gramaticile curente), predicatul dezvoltă nucleul unei propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de verbele semiauxiliare (de modalitate, de aspect, de temporalitate). Expresie a interpretării subiective a planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul dezvoltă nucleul unei propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de verbele semiauxiliare (de modalitate, de aspect, de temporalitate). Expresie a interpretării subiective a planului semantic al verbului predicativ care își asumă predicația, aceste verbe realizează predicatul compus: • ca predicat sintetic (verbal): „Am fost totdeauna surprins că nu cunosc limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M.Eminescu) „Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață.” (M. Eminescu) În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate lărgi, în mod aleatoriu, ca și cel al verbelor tranzitive, de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod aleatoriu, ca și cel al verbelor tranzitive, de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de timp: „Căutarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Înc-odată iar și iară / A iubi e primăvară.” (L. Blaga) • complement: „Nu credeam să-nvăț a muri vrodată” (M. Eminescu) • atribut: „Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!” (M. Eminescu) • complement predicativ: „Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile Zboară vecinic îngânându-l Valurile, vânturile.” (M. Eminescu) ș.a.m.d. II. Construcțiile sintactice generate de formele verbal-nominale depind de trăsăturile semantice lexico-gramaticale (personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv) în același mod în care depind verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracter gnomic, infinitivul realizează funcția de subiect: „Iar în lumea cea comună a visa e un pericul.” (M. Eminescu) În enunțuri cu verbul a însemna în structura predicatului, realizarea subiectului prin infinitiv cere în mod curent realizarea și a numelui predicativ prin infinitiv: „A tăcea înseamnă a-i accepta ticăloșiile.” În relație cu verbe (expresii) impersonale, infinitivul realizează funcția de subiect, în alternativă cu realizarea curentă prin propoziții sau, mai puțin frecvent, prin substantiv sau pronume: Îmi place a călători. să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite funcții sintactice: • subiect: A fi om e lucru mare! • complement: Trebuie să reușești a rămâne tu însuți. • circumstanțial: Pentru a deveni om adevărat, trebuie să te smulgi minciunii. • component, ca nume predicativ analitic, al unui predicat analitic: Toți par a fi străini. SINTAXA GERUNZIULUITC "SINTAXA GERUNZIULUI" Lipsei de autonomie în sistemul lexical a formei absolute de gerunziu îi corespunde, în sistemul gramatical al limbii, lipsa de autonomie sintactică; în consecință, gerunziul nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în consecință, gerunziul nu-și poate asuma direct predicația; enunțuri cu centrul propozițional într-un gerunziu nu sunt posibile în limba curentă. Componenta adverbială din planul semantic al gerunziului impune ca definitorii două funcții sintactice: de circumstanțial și de complement predicativ (element predicativ suplimentar). Funcția de circumstanțial se realizează cel mai frecvent prin variantele: • circumstanțial de timp: „Și așa, luându-ne rămas bun de la gazdă... plecăm.” (I. Creangă) • circumstanțial de cauză: „Știind că și Lazăr a-nviat Voi să nu vă mâhniți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gerunziul nu-și poate asuma direct predicația; enunțuri cu centrul propozițional într-un gerunziu nu sunt posibile în limba curentă. Componenta adverbială din planul semantic al gerunziului impune ca definitorii două funcții sintactice: de circumstanțial și de complement predicativ (element predicativ suplimentar). Funcția de circumstanțial se realizează cel mai frecvent prin variantele: • circumstanțial de timp: „Și așa, luându-ne rămas bun de la gazdă... plecăm.” (I. Creangă) • circumstanțial de cauză: „Știind că și Lazăr a-nviat Voi să nu vă mâhniți, s-așteptați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
armonia / Codrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră / Or să cadă rânduri, rânduri.” (M. Eminescu) Suspendarea circumstanțialității (temporalității, cauzalității etc.) gramaticale prin absolutizarea trăsăturii semantice simultaneitate este proprie celei de a doua funcții sintactice a gerunziului: complement predicativ, funcție prin care în planul semantic global al enunțului se introduce o acțiune simultană cu acțiunea verbului ca o însușire dinamică a subiectului (complementului) gramatical: „Apoi capra pornește înainte plângând și lupul după dânsa, prefăcându-se că plânge.” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic global al enunțului se introduce o acțiune simultană cu acțiunea verbului ca o însușire dinamică a subiectului (complementului) gramatical: „Apoi capra pornește înainte plângând și lupul după dânsa, prefăcându-se că plânge.” (I. Creangă) Regentul nominal (pronominal) al complementului predicativ - funcție generată de o relație sintactică de dublă dependență - poate fi subiectul verbului-predicat: „... ea moare. Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.” (M. Eminescu) sau complement: „Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
L. Blaga) „... numai așa te pot vedea și copacii clipind din pleoapele verzi.” (L. Blaga) În mod excepțional, gerunziul poate realiza și funcția de subiect; planul său semantic se apropie atunci de infinitiv, iar predicatul are caracter analitic, cu nume predicativ de identificare sau calificare cu dezvoltare propozițională: Plecând acum înseamnă să te recunoști învins. „Eu cred că ar fi să te scobori prea jos primind să te bați cu un om ca GheorgheNeagu.” (E. Gârleanu) Seria funcțiilor sintactice se amplifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebuie căutată/trebuie să fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având sens activ, este determinat de circumstanțiale și de atribut circumstanțial sau complement predicativ: „Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent (poziția regentului verbal) pentru funcția de complement predicativ: „Și într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui (...) numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu) Alexandru, plecat plin de iluzii, s-a întors nu peste multă vreme dezamăgit de toate. Participiul verbelor copulative a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau verbe la conjunctiv sau infinitive: a-i conveni, a i se cuveni, a-i părea, a-i veni etc. sau numai conjunctivul: a se întâmpla: Îmi place să călătoresc/a călători. S-a întâmplat să vină și el. • nume predicativ, în structura predicatului analitic: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit, dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) • circumstanțial: „Fata care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile...” (I. Creangă) „Când punea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituenți dezvoltați, prin care se realizează diferite funcții sintactice: • predicat dezvoltat: S-a apucat de citit. „Și... unde nu s-a apucat și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-a văzut apucându-se de secerat. • circumstanțial: Apucându-se de citit, a trecut într-o altă stare. În structura constituentului dezvoltat, supinul realizează funcția de complement (direct, indirect) interior, ca funcții de gradul II. Alte verbe de aspect se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regulă, prin trăsătura - uman: „Te întreabă și socoate / Ce e rău și ce e bine.” (M. Eminescu) Se dăruie tuturor, fără a cere nimic nimănui. Anumite verbe tranzitive, când se întrebuințează la diateza reflexivă, impun dezvoltarea funcției sintactice de complement predicativ: „...Să te simți neliber, mic, Să vezi marile aspirații că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu) „Și mă credeam în mucenicie.” (L. Blaga) Când se întrebuințează la diateza reciprocă, verbul își poate limita câmpul semantico-sintactic la relația subiect-predicat: „Prin frunze
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului” activ: Scrisul lui se descifrează greu de necunoscători. MODULTC "MODUL" Gramatica Academiei (și gramaticile curente) disting câte două categorii de moduri din două perspective corelative: „Modurile sunt personale și nepersonale, iar, după funcțiunea pe care o au în propoziție, predicative și nepredicative.” (I, p. 215), „Modurile nepersonale și nepredicative șinfinitivul, gerunziul, participiul, supinulț nu exprimă persoana și nu formează predicatul; aceste moduri nu au forme flexionare care să indice persoana și numărul și au funcțiune de părți secundare de propoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul; aceste moduri nu au forme flexionare care să indice persoana și numărul și au funcțiune de părți secundare de propoziție.” (I, 216) În noua ediție a Gramaticii Academiei se interpretează ca termeni ai opoziției categoriei Mod numai Modurile personale (predicative) (vol.I., pp.358-393).Modurile nepersonale din gramatica tradițională sunt interpretate într-un subcapitol exterior categoriei Modului, suib denumirea de Forme verbale nepersonale. (Idem,pp.483-543) Funcția principală a verbului - de predicat, verbele predicative, de component al predicatului, verbele copulative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]