27,702 matches
-
apa trece, moftangii rămîn". Trei luni mai tîrziu, pentru 22 iunie, ziua în care, în 1912, murea Caragiale : ";Țal! nene Iancule!... a se revedea!" Zonele din care autorii aleg evenimentele pe care le consemnează ca memento în josul paginii sînt cele preferate de calendarele de tip popular : marile sărbători ortodoxe, evenimente ale istoriei neamului, zile internaționale (a muzicii, a limbii, a apei, a alimentației...) și nelipsitul horoscop. Totul, evident, în spiritul lumii personajelor lui Caragiale. Răspunsuri pentru fiecare zi a anului. O
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Sentimentul exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința decorativă etc.), pamflete în care verbul acid și metafora corozivă a unui exilat a întâmpinat metamorfozele - unele previzibile, altele subite și inexplicabile - ale unor scriitori rămași în țară, care au preferat să se instituționalizeze aservindu-se, decât să-și asume demnitatea ținutei morale, ce le-ar fi dat girul responsabilității etice și al verticalității. De altminteri, în țesătura densă a acestor pagini cu iz pamfletar, născute din indignare și transformate în
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
printr-o enciclopedie a științelor, că Universitatea ca universitas scientiarum nu este destinată să ofere acel acces. Am început, în schimb, și aceasta încă din primul an al studiilor mele universitare, să am, ar fi excesiv să le numesc revelații, prefer să le numesc intuiții ale unor întreguri posibile, pornind tocmai de la unele fragmente foarte limitate de obiecte studiate la cursuri și seminarii. Le numesc cu numele acesta banal, generic, de obiecte, întrucât ele aparțin celor mai diverse domenii de cercetare
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe solul solid al faptelor materiale, neavând încredere decât în percepții. Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se îndreaptă privirile lui Socrate ca și ale lui Aristotel, celălalt personaj
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români au rămas în
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
nu-și tăiase codițele și nici nu și le împletise în jurul capului. Încă le purta pe umeri. O sărutase pe întuneric și o iubise de mai multe ori, cu sîrg. Ea însă era emoționată, prea emoționată. În loc de asta ar fi preferat să stea amîndoi de vorbă. A doua zi nu mai aveau timp. Oare ce-i trebuise, în ajunul despărțirii, să se îmbete cu primarul și cu ceilalți? Învățătorul adormise dintr-odată. Somnul îl înghițise etanș, ca pe un sinucigaș care
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Emil Brumaru Ou figura dînsului, jur, nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
a urcat într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele. păsări cu timbre fiscale în ciocurile
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
De aici poate, insatisfacția produsă unor categorii de cititori. Este Neagu Djuvara un om norocos? Se simte el mulțumit de destinul care i-a scos în cale oamenii care au marcat veacul încheiat și minunate locuri neștiute sau ar fi preferat tihna unei familii burgheze? Amintiri din pribegie lasă impresia că autorul își trăiește viața în ritm de galop, privind doar înainte, ca și cum ar fugi de el însuși și de tot ceea ce înseamnă stabilitate. în felul acesta are norocul de a
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
ar fi fost recepționate cu mai multă amabilitate. Una e că vecinul de grătar să-ți fie și vecin de scară, alta e să fie un necunoscut venit din cealaltă parte a țarii. O variantă intermediară acceptabilă, pentru cei care preferă totuși băile de necunoscuți, ar fi grătarul în parcarea de la mall. Oferă și senzația că ai plecat în excursie, dar și confortul de a nu fi nevoit să parcurgi sute de kilometri până la destinație. Din banii economisiți la benzină, poți
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
frust, se înmoaie ca o cârpiță și cad cu capul de astfalt, am transcris în limbaj academic o parte din Povestea pulei a lui Ion Creangă. Pentru că, deși ar fi putut obține aceeași expresivitate folosind “cuvinte frumoase”, și Creangă a preferat să folosească “un limbaj lipsit de eleganță”. Un țăran nepriceput, ce să mai discutăm... Dovada mai jos: Amu cică era într-un sat un țăran. Și țăranul acela a eșit odată în țarină să samene niște păpușoi. Și cum semăna
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
lipsească tocmai el dintr-un almanah dedicat fițelor. Al doilea - și cel mai important! -- e că, dacă n-aș scrie eu, sigur s-ar înfige în cărnița lui fragedă, de VIP în devenire, o altă tastatură din redacție... Și parcă prefer să-l știu hăcuit de o mînă de prieten, decît să-l văd umplut de sînge de cineva care-l cunoaște de la distanță, doar ca pe “un produs antipatic al societății de consum”, cum obraznic se intitulează el însuși. Cum
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
uimire, nu se ocupă de epilatoare și roboți de bucătărie, ci de tot felul de playere (în formă de brichetă sau de medalion), console, telefoane mobile, monitoare și căști, pe scurt de sute de obiecte pe care care le-ar prefera orice bărbat în locul unei excursii romantice cu nevasta, la Paris. În sfîrșit, Instalatorul lămurește chestiunea „electrovalvelor”, a „regulatoarelor de gaz”, a „cazanelor Hoval tip Uno-3” și a „racordurilor antivibrante” compensînd absența de pe piață a revistei de yacht-uri, la ora
Cum am citit 12 reviste de bărbaţi şi n-am înţeles nimic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21260_a_22585]
-
-mi dea banii înapoi dacă îmi pot oferi un alt produs la schimb. Dumnealor așa tare iubesc această lege, încât, în detrimentul brandului de magazin, al brandului HP pe care îl reprezintă comercial și al tranzacțiilor viitoare către niște potențiali clienți, preferă să țină cu dinții de o vânzare de 2000 de lei decât să facă ceea ce e cinstit, anume să recunoască porcăria, să-și ia înapoi stricatul, eventual să le retragă și pe celelalte HP Pavilion dm1-3110en din magazin, ca să nu
De ce e bine să aveţi grijă cu magazinele Altex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21275_a_22600]
-
e cinstit, anume să recunoască porcăria, să-și ia înapoi stricatul, eventual să le retragă și pe celelalte HP Pavilion dm1-3110en din magazin, ca să nu se mai tzepuiasca și alții. Da, nenica, Altex e genul de magazin cu viziune, care preferă să vândă un laptop stricat de 2000 de lei decât să-și mulțumească un client. Ia banu’ și fugi este sloganul lor. Mi s-a spus textual... CONTINUARE AICI. V-aș ruga să dați mai departe povestea, prin like, share
De ce e bine să aveţi grijă cu magazinele Altex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21275_a_22600]
-
14 septembrie. Voi fi și eu acolo, gata să răspund întrebărilor voastre și să vă povestesc mai multe despre această experiență cu adevărat memorabilă, de care sper să vă puteți bucura în viitor cât mai mulți dintre voi. Până atunci, prefer să las imaginile să vorbească de la sine: Done. Registered
Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82346_a_83671]
-
răsfățat din punct de vedere material. Am avut însă o casă, ouă și brânzică de la bunici și acces la educație. De unde aveau, de unde n-aveau, ai mei s-au chinuit să-mi plătească niște meditații. Nu foarte multe, că am preferat să învăț mai mult singură, dar m-au sprijinit cu atât cât am avut nevoie. În al doilea rând, m-am născut și am mers la școli din București, după care am început să mă construiesc profesional tot în capitală
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]
-
meargă la vot, dar nu voi fi niciodată de acord cu ei. Drumul spre Iad e întotdeauna pavat cu bune intenții. Nu contați pe mine. Am să aleg oricând gândirea politică și compromisul în locul inflexibilității și al intransigentei. Am să prefer întotdeauna să votez râul mai mic decât să stau să aștept că stradă (acest mecanism, oh, atât de democratic!) să producă liderul salvator, mișcarea salvatoare, partidul salvator. Îmi pare rău să le dau această veste puriștilor care fac astăzi “grevă
De ce votez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82355_a_83680]
-
Dragoș Bucurenci Despre curajul de a ne lasă văzuți. Cursurile de comunicare disting între postúrile deschise și cele închise. Fiecare categorie poate fi descrisă în detaliu, dar eu prefer să le ofer cursanților mei un singur criteriu: o postură deschisă este una în care te simți inconfortabil și pe care îți este greu să o menții vreme îndelungată fără un efort conștient. Dacă te simți confortabil, cel mai probabil
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
bani, nu mai pui mâna. Vamaiotii de azi chiar nu mai au nici o limită. Foarte inspirat se încheie acest articol cu un citat din Eclesiast. Fără a fi un creștin devotat (în sensul ortodox al cuvântului), unul dintre pasajele mele preferate din Biblie este Ecleziastul capitolul 3.5: “Aruncarea pietrelor își are vremea ei, si strângerea pietrelor își are vremea ei”. De multe ori fac apel în minte la acest citat biblic pentru a înțelege conflictul între generații (odată ajuns la
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
Dragoș Bucurenci Andrew Forsthoefel a luat America la picior de la o coastă la alta cu gândul să cunoască tot felul de oameni și să asculte ce are fiecare de spus. This American Life, unul dintre programele mele preferate de radio, ale cărui podcasturi vi le recomand din toată inima, a transmis o parte din povestea lui. Una dintre reflecțiile lui Andrew mi-a rămas în minte și vreau s-o împărtășesc cu voi: “O femeie din Georgia mi-
Frica de oameni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82391_a_83716]
-
RMGC sunt amendate celelalte părți nu? O zi cu mult bine. Apreciez mult știrile protv și nu sunt de acord cu cei spun că a scăzut cu mult calitatea știrilor lor, depinde mult și din ce unghi privești, eu îl prefer pe cel echidistant așa că le mulțumesc celor de la protv pentru profesionalismul de care dau dovadă. Mulți au interpretat în multe feluri mesajul meu. Despre ideea din spatele măștii găsiți aici: http://dozatorul.ro/category/doze/ Și dă, când au ieșit 30000
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
lumii pentru că de aici să privești mai lesne cele ce se află în lumea din jur. Nu te-am făcut nici ceresc, nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru că singur să te înfățișezi în formă pe care tu însuți o preferi, ca și cum prin voia ta ai fi propriu-ți sculptor și plăsmuitor de cinste. Vei putea să decazi în cele de jos, în rând cu fiarele; vei putea, prin hotărârea spiritului tău, să renaști în cele de sus, ce sunt divine
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
păcate această soluție nu există în acest moment. Intradevar, este civilizat să nu îi mai arunce pe străzi cei care îi au de la bun început, insă civilizarea oamenilor vine cu timpul nu brusc dintr-o dată. Este o situație delicată, aș prefera să fie rezolvată de autorități în termenii legii. @Dan Evident “soluția” nu poate fi doar eutanasierea în masă, ăsta este soluția de criză pentru o criză specifică Bucureștiului. Soluția pe termen lung este, ca în toate țările Europei de Vest
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]