7,955 matches
-
spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cinci mii cînd ne convine. Mama ei de conștiință hipocratică! Auzi? face Mihai un gest spre fereastra dincolo de care se aude un zgomot tatăl tău, Bujoreanu, se rotește în mormînt... Sfîrșindu-și vorbele, atent la femeia ce-l privește surîzînd ironică, pregătită să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd, dînd tot ce ai, te simți gol și privești tîmpit la sufletul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acesta, mîna lui, care s-a oprit pe sînul femeii, a atins mamelonul, iar acum îl simte întărindu-se. Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care a transpus de la gând la faptă acest proiect editorial menit a aduce cititorului român nu doar revelația unui ținut și al unei țări prezente în memoria afectivă a națiunii române, ci și o frescă cvasi completă a unei lumi pregătite să abordeze viitorul cu încredere și speranță. Radio China Internațional și Editura Junimea merită grațioasa noastră reverență pentru gestul cultural întreprins cu atâta știință și generozitate. Nu pot încheia rândurile mele fără a evoca, fugar, raporturile bilaterale româno-chineze așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acțiunile pe prezicerile obținute cu ajutorul acestora. Înainte de a intra în circuitul ritualic, carapacele de broască țestoasă trebuiau prelucrate, curățate perfect și șlefuite, apoi se incizau găuri pe interiorul acestora sau pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau așezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba își grava și numele, data divinației și motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi sacre erau arse. Din cauza căldurii, în carapace se produceau fisuri, denumite "Zhao". Analizând direcția fisurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Sun Wu a considerat că a sosit momentul să treacă la adevăratul atac. În fața armatei statului Chu, de câteva ori mai numeroasă decât armata proprie, Sun Wu a decis să adopte tactica atacului-fulger. A selectat câteva mii de ostași bine pregătiți și le-a ordonat să plece în marș forțat spre frontiera statului vecin. Surprins de veste, regele statului Chu a dat dispoziție ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am văzut obrajii hirsuți bălăbănindu-se În fața mea, am avut un șoc cumplit și m-a cuprins pe loc o furie violentă. Conduși de mama, ne-am strecurat pe sub ușa de la pivniță și am ieșit În lume. Mă crezusem mai pregătit decît oricare dintre frații mei pentru ceea ce aveam să Întîlnim afară. La urma urmei, eu eram cel care-mi petrecusem multe ore stînd În Balconul meu și privind În jos la magazin și afară, pe fereastra din față. Văzusem cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
agățată de el. Îndrăgeam acel miros, deși avea să mai treacă mult timp pînă cînd aveam să simt efectiv gustul cafelei. Un bărbat dintr-un bar m-a Întrebat odată ce gust au cărțile, „așa, În general”. Aveam un răspuns deja pregătit, Însă, ca să nu-l fac să se simtă complet aiurea, m-am făcut că rămîn cîteva clipe pe gînduri Înainte de a-i răspunde „Dragă prietene, dată fiind prăpastia ce desparte toate experiențele tale de ale mele, pot să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvîntul potrivit pentru șoapta ei, articulată roșind -, Norman se răsucise pe călcîie și se Îndreptase cu pași mari și Încrezători către zona din spate, unde se aflau rafturile cu romane ieftine, cu brațul Întins În față, cu degetele lui groase pregătite deja să apuce volumul. Aproape că-ți imaginai cartea sărind din raft În mîna lui. Însă, de data asta, ți-ai fi imaginat În van. De data asta, vastul sistem cerebral de tip fișier a dat eroare. Parcă și auzeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vinilin în momentul în care penisul meu îi pătrundea în vulvă, unghiul înclinat al tabloului de bord formând o serie de elipse încețoșate ca niște globuri ce se înălțau din organele noastre fericite. Vaughan stătea în spatele meu, ca un instructor pregătit să ajute un elev promițător. În vreme ce mă uitam la fotografia cu mine la sânul Renatei, Vaughan se aplecă peste mine, cu atenția îndreptată în altă parte. Cu o unghie ruptă, sub vârful căreia era o crustă de ulei de motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge care traversau pavajul familiar precum codurile coregrafice ale unei complexe înfruntări armate, diagrama unei încercări de asasinat. Vaughan, dimpotrivă, stătea aplecat pe geam, cu ambele brațe pregătite parcă să apuce unul dintre cadavre. Într-un spațiu liber sau într-un dulăpior de lângă bancheta din spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
genital rănit. L-am așteptat la intrarea în spital. El, ignorând strigătul unui infirmier aflat în trecere, dădu fuga la secția accidente. Stând în mașină de cealaltă parte a porților, m-am întrebat dacă Vaughan așteptase acolo, cu aparatul foto pregătit, în ziua când rănitul adus la Urgențe eram eu. În momentul acela, femeia rănită probabil că murea, presiunea arterială scăzându-i, organele îngreunându-se de fluide nepuse în circulație, o mie de delte arteriale stagnante formând un blocaj oceanic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
articuleze o nouă lume după chipul și asemănarea lor. [...] România a mers și merge încă pe un drum greșit, fiind copleșită de o oligarhie financiară de tip mafiot, ce a transformat corupția în mod de viață. [...] Nimeni totuși nu pare pregătit să ia vreo măsură de îndreptare, asumându-și colapsul cu o resemnare fatalistă, demnă de variantele cele mai înnegurate ale Mioriței. [...] Principala aberație românească apare tocmai aici, în amânarea «revenirii la onorabilitate» și, mai ales, în dărâmarea morală și intelectuală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Guest mărturisește într-un interviu mai recent: „Sincer vorbind, România suferă din cauza influenței prea multor baroni și baronese. Trebuie să ia decizii bazate pe studii realizate cu atenție și pe merite reale, în condiții de transparență. Funcționarii publici talentați trebuie pregătiți și trebuie să li se confere mai multă putere de decizie. Iar eforturile de reformare a sistemului judiciar și de luptă contra corupției din societatea românească , în general, trebuie cu adevărat accelerate. Cred că am spus destul de clar că problema
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu funcționeze în chip mulțumitor. De unde rezultă că, deși nu este rea (cum o acuză unii astăzi), în sine, democrația are totuși o vină - o mare vină. Aceea, anume, că s-a născut prea devreme, atunci când popoarele nu erau încă pregătite ca să-i dea ce îi trebuia pentru o funcționare normală. [...] Vina a fost a vechiului absolutism, care, prin abuzurile lui, a silit masele populare să caute îndreptarea într-o direcție ce nu era lipsită de inconveniente - de multe și mari
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mare parte din activele unei companii și apoi dispăruse. Poliția încetase să-l mai caute, dar compania vroia să-și recupereze bunurile. Mma Makutsi bătea fără să se gândească. Mintea nu-i era la scrisoare, dar era atât de bine pregătită profesional încât putea să bată corect chiar dacă se gândea la altceva. Acum se gândea la Oswald Ranta și la felul în care i-ar putea da de urmă. Numele Ranta era destul de neobișnuit, iar cel mai simplu lucru ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri în miniatură, gata pregătite ca cineva să tragă următorul episod. Publicul din studio care te urmărește din întuneric. Clienții treceau alene și-acolo eram eu și Evie tolănite pe-un pat cu baldachin roz, sunând de pe telefonul ei ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
strângem toată mizeria asta într-un ordonat pachet legal și să-mi văd mai departe de mai-puțin-decât-viața mea. Hidoasă și pentru totdeauna invizibilă și ocupată să strâng rămășițele. Lucrurile sunt încă o harababură și lăsate-n aer, dar nu sunt pregătită să le orânduiesc. Zona mea de confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul să continui să întind coarda. Simțeam că pot face orice, și eram de-abia la început. Pușca era încărcată și aveam primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era infailibilă, ușa din spate. Intrarea servitorilor. Nu era un adept al luptei de clasă, citise despre această ciudățenie în una din broșurile editate de Minister pentru uzul cadrelor superioare, deși era numai adjutant se considera totuși un cadru bine pregătit, deci superior, dar știa prea bine că orice servitor, oricît de devotat ar fi stăpînului său, pînă la urmă ajunge să dezvăluie și cele mai ascunse secrete. La mijloc puteau fi două motive, fie că se sătura pînă peste poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucătărie o cană cu ceai, repede, prea repede, puteai crede că fusese pregătită dinainte. Chiar era. "E de tei, domnule adjutant. În schimb, e îndulcit cu miere. E ceaiul preferat al domnișoarei Sofie. În orice clipă am o ceașcă gata pregătită." K.F. s-a aplecat pînă aproape de urechea lui, de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzită. Nu era nimeni în toată Vila care să-i asculte, dar gestul ținea de presupusul secret ce i l-a împărtășit. Nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și, uite, ai și început să dai semne de asta, cum îi zice, conservatorism, Nici nu-ți dai seama, dar ai început. Ți-ar place s-o duci bine, să prosperi, nu? Cu ce te ocupi?" Pentru asta era întotdeauna pregătit. Răspunsese cu dezinvoltură "comis-voiajor, reprezentant al firmei de șampanie și vinuri Mott". A fost singura clipă cînd ochii bovini ai lui Basarab Cantacuzino luciră cu o scăpărare de interes. De asta era și el mulțumit. Un comis-voiajor este o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorba de indiferență, dar nu era așa. Erau pur și simplu buni profesioniști. Îi verificase pe fiecare în parte vreme îndelungată și nici o angajare definitivă nu se făcea fără un stagiu îndelungat, în care candidatul era supus la probe minuțios pregătite. Surpriza era aceea că niciodată candidatul nu știa care sînt condițiile probei, nici dacă a trecut-o sau nu. Unii continuau să creadă că sînt în vederea Serviciului la mulți ani după ce numele lor fusese definitiv radiat din orice document oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]