2,230 matches
-
scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a luat pe după umeri și mi-
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
vor fi bănuții de vamă. Cuvinte de trecere. De aici spre dincolo. Și cu asemenea material de construcție, edificiul nu poate fi decât temeinic și de durată. Armăturile cuvintelor țin trunchiul drept spre Înalta Lumină. Și tot ele curg, se preling prin vene, o dată cu plasma și ajung în toate celulele, până la genom. A-l însoți pe poet în Patria cuvintelor care e Limba română, o limbă frumoasă ca o duminică, după spusa lui Nichita Stănescu, este un motiv de mare cinste
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin și o picătură de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. De atunci, roșul din șnurul Mărțișorului simbolizează sângele Primăverii... căzut pe albul zăpezii. Înțelepții spun că în tâlcul legendei se află adevărul. Și cine vrea
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
cuprindă, și-a trimis stolurile de fluturi să mă mângâie, rebele, și a transformat fiecare lac într-o oglindă din care chipul luminii să mă privească și să-mi facă florile speranțelor să înflorească! Privind cum lacrimile gândurilor mele se preling și răscolesc prea des oceanele de vise, muzica pământului s-a ridicat în mine cu note care ning și-a prins a-mi umple venele proscrise forțându-le să miște-n ritmuri noi, spre armonie și să ajungă până-n pământeasca
EXERCIŢII DE ECHILIBRU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366040_a_367369]
-
o revărsare de cascadă el curge tainic, susură melodios într-un izvor sacru de dragoste, de iubire divină, ce urcă din inimile cele mai curate și sufletele prea alese spre dumnezeiasca Frumusețe a Mântuitorului Hristos. Așadar, pentru că sunt o lacrimă prelinsă din suspinul Luceafărului, ieri 15 ianuarie, am plecat la Mănăstirea Putna să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, marelui Voievod Ștefan cel Sfânt și lui Bădița Eminescu. Drumul trist, necăjit, peste care cădea o ploaie mohorâtă mă avertiza parcă de încremenirea
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
care, frunzele în agonie prevestesc boala și sfârșitul. Iată un exemplu edificator: chiar și „În anotimpul flăcărilor” - cerul este - „suflet bolnav -/ în tăcere s-a stins / și stelele s-au topit / și ca o lavă fierbinte / pe pământ ... s-au prelins ... // și-n haosul de necuprins / demonice umbre / imperiul și-au întins / și doar luna nebuna / cuprinsă de zbucium / dansa / întruna / întruna ... ” E o luptă continuă pentru că se nasc în același timp: „iubirea / dar și minciuna / ura / și trădarea / și visul
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vântule hoinar! Du-mi gândurile înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Apoi ascunde-le tardiv în inima mea. Ploaie rebela! Fii tovarășa mea de
NAZUINTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365297_a_366626]
-
aride, menite doar să alunge monotonia și prea puțin curiozitatea vreunei persoane. Erau cam de aceeași origine ori clasă socială. În majoritate, țărani. Mai puțin trei-patru bărbați îmbrăcați cu haine de oraș și cam tot atâtea femei dinspre care se prelingea discret mirosul parfumului ori deodorantului folosit, amestecat cu mirosul de transpirație ridicat de peste tot și plimbat în voie de curentul de aer izvorât din fereastra șoferului. - Măi, Eugene maică! Mai e mult, mă, că mor ? a întrebat femeia ce nu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
lumină ca un candelabru de aur, în care ard Sfinții cerului, în mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
pag 75) „gânduri în versuri/ stinse și moi/ măsurate de ceasul/ timpului dat înapoi/ roiesc în mintea mi/ ca un roi de albine/ mi e bine Doamne/mi e bine cu Tine/ din zori până n seară/ ești cântecul cald/ prelins pe vioară/ ușor ca fulgul de nea/ mă topesc de căldură/ sunt numai iubire/ nu mai am ură/ spre forme celeste/ mă înalț fără trup ușoară/ ce ieri m a durut/ nu mai poate să doară/ sunt muzică/ miere din
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
șansă mă cuprind fiori dar acești fiori indică exact direcția bună mătasea și metalul sunet în scurgerea plăcerii au trăit și au dat cu zarul spun cunoscătorii problema noastră este că nu avem un on off la inimioară ușa se prelinge ușor afară mi-am terminat plimbarea zilnică visând un bar cu multă animație cu un filtru de cafea mare și frumos cu o sumedenie de mânere negre în acțiune și un barman cu gesturi îndemânatice asumă-ți riscul albastrul nu
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
smulsă cu una cu două. După ce a smuls o legătură bună, a tras la mal ieșind din apă. Și-a desprins cu grijă lipitorile de pe picioare. Două, trei avuseseră timp să sugă cu lăcomie și acum, din acele locuri, se prelingeau firișoare de sânge. Pe malul râului și-a legat papura în snopi, snopii i-a legat între ei, , și-a scos hainele făcându-le bocceluță, și-a tras pluta de pe nisip pe apa râului, s-a așezat pe spate neuitând
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
despoaie, lent, de simțăminte Când sfârtecă din mine fără scrupul, Câte puțin, din suflet și din minte. În noaptea asta dau tribut la vamă Și mituiesc, să îmi apară zorii, Dar nu mai dau la nimeni nici-o seamă, Doar mă preling, în zare, cu cocorii... În noaptea asta nu mai simt nimic, Doar am murit și-o să mai mor un pic... Referință Bibliografică: În noaptea asta / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2048, Anul VI, 09 august 2016. Drepturi
ÎN NOAPTEA ASTA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365217_a_366546]
-
vine și se așează lângă mine. Nu mă salută ca și cum nu mă vede. Privește marea cu atenție. Din când în când, bate cu bastonul în asfalt. Toc, toc, de câteva ori. O privesc și văd pe obrazul ei cum se prelinge o lacrimă. Îmi este teamă să fac o mișcare, dar să o întreb ceva. Aud oftatul ei și îmi dau seama că suferă pentru ceva sau cineva. Aștept, și în mintea mea se naște gândul că poate voi afla și
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
de fagure descăpăcit. Bucata aceea fragilă, în care degetele se imprimau atât de ușor dacă apăsai puțin mai tare, era plină de cămăruțe în care strălucea lichidul auriu și dulce. Mușcă din ea cu grijă, căutând să nu i se prelingă mierea pe bărbie și mestecând din fagure, privea cum din centrifugă continuă să se scurgă mierea și odată cu ea, din când în când și câte o albină moartă. Probabil descoperind locul în care tot dispăreau ramele, încercase să recupereze câte ceva
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
de anii trecuți, de priveliștea casei cu pridvor. Meditație despre trecerea timpului, gânduri tulburi, tardive regrete... Îngheți împreuna cu clipa! Nici gândurile nu te mai ascultă.. Lumânările ard în sfeșnice de aur, în pulberi de argint Și ceara li se prelinge ca lacrimi de sânge înghețate... În asemnea zile te cuprinde o stare patetică de nostalgie Cu mult mai ucigașă decât tăcerea. În asemenea zile privești pierdut în depărtare Te adâncești în lume până devine adâncul din tine Și, treptat, observi
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
îmi vine să mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și dacă nici în vise nu mai am aripi largi să zbor. Să mă înalt spre cerul albastru plutind foarte ușor. Atunci doar
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
așezi pe buze șoapte, dar mă trezesc, plânsul viorii ascultând. Cu fruntea ridicată către Soare, te-aș declara stăpânul meu! Și-n Univers, strălucitoare stele căzătoare, vom arde infinit; ne-om stinge într-un vers... Din jgheabul vieții, dulce dor prelinge o partitură grea, iar eu, arcușul trist. Balada plânsă sufletul ți-atinge..., lacrima-n rugă, spună-ți azi... că mai exist! https://www.facebook.com/video.php?v=598951350178249 Referință Bibliografică: Lacrima-n rugă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LACRIMA-N RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366521_a_367850]
-
și acest insert. Veronica BALAJ: Mulțumesc! Versurile următoare țin loc de orice descriere. Pe care oricum nu aș putea-o creiona cum ar trebui. „Mama/ cu privire alunecândă în adâncul de fântână/ crede poate,/ că lacrimile îngerului/ i s-au prelins/ în interior/ de dor... Mama a avut parte/ de-un înger bătrân/ și băutor de lapte./ De aceea/ singură-l purta în spate/ și-l învăța să scrie/ ca pe un copil/ despre arome/ lupte/ și vise nejucate/ dar,/ cuvintele
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
ciorapi de mătase/ Îngere, de ce te miri/ și ești tras la față?/ (îi spunea) ... pari speriat și flămând/ ia o plăcintă cu mer/ și lasă-mă să cânt, / slujește-mi această plăcere!/ Îngerul plânge definitiv/ ciorapii mamei se deșiră/ se preling.../ Îngere, îți este frig?/ ți-e aripa grea?/ Îngere, îmi umbrești privirea.../ Îngerul se întristează ușor/ de la aripi/ până la zbor/ Adâncul fântânii începe să-nghețe.../ Îngere, ce se întâmplă ?/ nu-i mai dai mamei binețe?/ Salveaz-o dintr-o plecare - surpare
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
generațiile mai în vârstă. Al. Florin Țene este un scriitor care își înnobilează scrisul prin mijloace artistice care dau culoare și frumusețe cuvântului. Întâlnim în text o bogăție de metafore și expresii inconfundabile prin valoare și sens : ,, laptele dimineții își prelingea stropii pe ferestrele vagonului'', ,,trenul înfășura distanțele pe roți'', ,,soarele înghițit de dealurile din apropiere'', ,, ghemul vremii'', etc. Este un maestru al frazei bine închegate, frumos rânduite și pusă în ritmul celei mai alese sensibilități, lăsându-se ușor citită. Verbul
INELUL DE IARBĂ -UN SIMBOL AL IUBIRII ETERNE, CRONICĂ DE PROF.MIRCEA DAROŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366628_a_367957]
-
câteva fracțiuni de secundă, după care s-a repezit la Doru și l-a îmbrățișat. Fetele au izbucnit în râs. Cei doi, cu trupurile goale, torsionate într-o îmbrățișare caraghioasă, abia ținând în mâini ulcelele de vin din care se prelingeau picături roșii pe spatele lor, alcătuiau un tablou atât de hilar, încât nu se puteau abține. S-au înțeles din priviri și s-au apropiat de băieți, schimbându-i ca parteneri. Jana și-a încolăcind brațele pe sub umerii lui Mișu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
răscruci simți punctele cardinale. În spatele vieții urmele pașilor sângerează. Un intrus atârnă în colțul gurii declarația de dragoste, aceeași pentru toate iubitele. Duc genunchii la gură și ating tâmplele de teamă că nu le mai simt. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. M-am născut în timpul tău fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea ta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat și istoric de bun. Gloria rămâne pe pernă
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
părți. În clipa când am început să întind prima parte (mai mică decât o zarzăre) am observat uluită cum coca se întindea și iar se întindea, acoperind întreaga planșetă. Am început să mă închin și din ochi mi s-au prelins lacrimi. Cu a doua parte de aluat s-a întâmplat la fel, cu a treia și a patra la fel. Din ghemulețul de cocă ieșise o plăcintă cât tava, pe care am băgat-o în cuptor. Cât am lucrat la
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
unde se posta întotdeauna „ochelaristul” având ascunsă la spate o nuielușă „croită” pentru fundurile noastre și pe care „ai noștri” de acasă o „aplicau” „sever și metodic” la o „adică” ... El, însă, niciodată! O măscară evacuată de o voce baritonală, prelinsă printr-o percuție sonoră care înlemnea „gașca neascultătoare” și făcea să tremure până și clinchetul clopoțelului la intrarea la ore, dozată însă cu o ironie subțire pe care noi nu o pricepeam atunci și căreia îi eram adversari înverșunați și
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]