2,032 matches
-
indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-o bucată de pânză și și-l agățase de șa. Întoarse privirea, trist. Sanjuro sări cuviolență spre cal. În momentul când apucă în mâini capul lui Mitsuhide, scoase un țipăt prelung, tânguitor. După un timp, întrebă: Care au fost ultimele lui cuvinte? — A recitat o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.” — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi discutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o spunem? - trimite în mod evident la poemul lui Tudor Arghezi. Prezența citatului arghezian în finalul Georgicei a-IV-a (cum se întâmplă, în altă parte cu versuri din Bacovia - „sunt fericit călare pe gâtul/copiilor mei și pe hectarul de lobodă prelungă asemeni/figurii pașoptiștilor, sunt fericit./ nevastă ca să mor cu zâmbetul pe buze/te uită cum ninge decembre, citește-mi/ceva din marcuse”), deși vădește în mod clar intenția parodică a autorului, nu anihilează cu totul un anumit tragism subteran. „Jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din țara unde te vei întrupa. Să iubești tot ce are viață. Să-ți ajuți tot poporul, de la prima până la ultima persoană, să crească și să se dezvolte armonios după legile Mele ale iubirii. Îl mai privit o dată fix și prelung după care S-a retras. Totodată începuse forfota și activismul entităților răspunzătoare de întrupări. Sufletul său a fost cuprins atunci, de o jovialitate nestăpânită. Apoi îi apare Isus, radiind de lumină și strălucire, comunicându-i: Vei evolua în funcție de îndeplinirea misiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și comportamentele Rozei Luxemburg din anii 1918-1919 la scrierile lui Lenin, în care figurează și metafora "oameni-insecte", cum se menționează în (7a). Ne amintim cu multe regrete detențiile fără procese și chinurile îndurate de "dușmanii socialismului" din anii postbelici, apoi prelungile anchetări și amenințări ale "disidenților", forțați să părăsească țara. Raportul, ținut până recent secret, al lui N.S. Hrușciov pe 25.02.1956 la Congresul al XX-lea al PCUS, i-a încurajat pe polonezi și pe unguri să ceară plecarea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să crească ponderea distrugerilor rețelelor de comunicație, transporturi, surse de energie etc. Or, un astfel de drum îndreaptă omenirea tot mai mult spre orizonturi sumbru colorate. Orizonturile și limitele persoanelor rezultă din sublimările și derivările sufletești, însoțite de sfâșieri mai prelungi sau mai scurte, în funcție de conștiința morală, de preferințele fiecăruia dintre cei implicați în astfel de situații, prezentate și cu puține figuri literare în scrierea de la (1e). Numele lui Iorga a fost amintit doar pentru vioara Steiner dăruită de marele cărturar
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
poate face în condițiile sau conform regulilor propuse de către instituția care a acordat împrumutul. ... (2) În scopul realizării obiectivelor unor astfel de programe negociate de Guvern cu instituțiile financiare internaționale, instituția publică implicata, cu acordul finanțatorului și al împrumutatului, poate prelungi, după caz, contractele cu agenții de privatizare/consultanții și după expirarea acestora, cu o durată suplimentară convenită de părți, cu încadrarea în perioada de valabilitate a finanțării externe. ... Articolul 231 Comisia va evalua ofertele primite și va întocmi lista cuprinzând
EUR-Lex () [Corola-website/Law/174823_a_176152]
-
Masivul Godeanu are o suprafață de aproximativ 330 km, culmea principală ce formează cumpăna între Bazinele Cernei și Râului Mare, având direcția vest-est, în timp ce din aceasta se detașează spre nord culmea Gugu și Muntele Borăscu, către sud se desprind culmile prelungi Măneasa, Gârdomanu, Micusa, Bulzu, Balmosu și Oslea Românească ce scad treptat în înălțime până la valea Cernei. Masivul Godeanu intră în contact spre est cu Munții Piule-Iorgovanu iar prin aceștia mai departe cu Munții Retezat; spre vest și nord-vest se leagă
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
Olt, la aproximativ 30 km de municipiul Slatina. În teritoriu, se află de o parte și de alta a văii pârâului Plapcea, afluent pe partea dreapta a râului Vedea, în nordul Câmpiei Boianului, prezentând caracteristici ale câmpiei înalte cu câmpuri prelungi și netede, separate de văi puțin adânci orientate spre sud - est și cu o înclinație usoară. La nord orașul este marginit de satele Băltați și Bircii, la sud de Ciurești, la sud - est de Corbu, la sud - vest de Movileni
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
cei din jur. —Vai, James, i-am spus amabilă. N-aș vrea să vii aici dacă nu te simți bine-venit. Amândoi vrem să fim relaxați. Poate că ar fi mai bine să ne întâlnim în oraș. A urmat o pauză prelungă, timp în care James a digerat replica mea. Foarte bine, mi-a răspuns el rece. Putem să luăm cina împreună. Sună foarte bine, i-am răspuns gândindu-mă că într-adevăr suna foarte bine. Păi, trebuie și eu să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
floare, Atât a mai rămas, din tot ce a fostă O viață ai avut, acum mă doare, Să mă gândesc ce tată am pierdut! FC BIHOR Piciorul e pe minge, se aude un fluier lung, Partida începe cu un șut prelung, Suporterii scandează, azi vrem victorie, Fc Bihor la minge, dușmanii se învăluie, O pasă, două, trei, urmează șutul Pe lângă poartaă.ahhhh tribuna urlă tareă. Fiți mai atenți băieți, ce e în capul vostru? Priviți poarta, e aici, aici trebuie să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
atrăgătoare decât partenerul ei. În ciuda sarcinii, blonda era subțire și înaltă. Cea mai evidentă trăsătură a ei părea să fie curățenia. Arăta aproape carbonic de curată. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi de gravidă și un tricou alb. Fața prelungă și calmă era complet lipsită de orice urmă de fard. Hugo și-a spus că arăta extrem de serioasă. Cu toate că el nu era deloc uimit, apariția femeii cu pricina avusese un efect de-a dreptul impresionant asupra unei alte persoane din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clasa întâi și hoteluri de cinci stele de jur împrejurul lumii, numai ca să meargă să intervieveze celebrități pentru Janice Kittenburger. Dar totul se terminase. Amanda a dat pe gât vinul și a înjurat-o pe curva aia de avocată, cu fața ei prelungă și cu trupul ca un băț, care pierduse procesul și-i ucisese gâsca cu ouă de aur. Dacă s-ar fi concentrat mai mult pe ceea ce trebuia să rezolve, cu alte cuvinte, dacă și-ar fi făcut treaba ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să rămână nedezvăluite, altfel persoana care avea de pierdut era chiar agentul în cauză. Hugo a mai luat un gât de șampanie și a rânjit către Charlie. Dacă vrei, te duc până la metrou cu Astonul. Charlie a fâlfâit din genele prelungi. — Poți să mă duci acasă. E în drumul tău. Tentat, Hugo a ezitat. Privirea i-a întârziat pe rotunjimile sânilor lui Charlie care se profilau prin cămașa cu nasturi strânsă pe corp. Apoi Hugo a zâmbit și a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că poți să distrugi mai bine o pădure ecuatorială decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou și-o împungeau cu forță, Alice a închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred că ar fi timpul să vină încoace. Jake a sărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Când și-a văzut dormitorul de la Fitzherbert Place, cu crăpătura adâncă dintr-un zid și cu pata de igrasie de pe un altul, asistenta Harris a aruncat o privire de jur împrejur, dar fără să scoată nici un cuvânt, apoi a pufnit prelung și dezaprobator și a remarcat: —La lordul Fairbourne nu era așa. Hugo și-a dat seama că s-o întrebe cum era în casa lordului ar fi fost o adevărată nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cercul polar, Hugo s-a gândit că era o întrebare bună. —Pot să vă ajut? Vocea de deasupra capului său era la fel de sonoră ca aceea a Arhanghelului Gavriil. Hugo a ridicat privirea către chipul unei roșcate cu o față frumoasă, prelungă, dar necăjită. A sesizat, uimit, că femeia avea mai degrabă o expresie amuzată și înțelegătoare decât una ofensată și dezgustată. — Știu cum e cu bucățile astea de plastic, a spus ea. Sunt dificile. Am și eu unele la fel, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ce piele minunată, se gândea Hugo. Maternitatea nu adăugase nici un surplus siluetei grațioase care se ghicea pe sub haina umflată. Iar lacrimile îi făceau ochii ăia albaștri să pară mai mari și mai limpezi ca niciodată. Și, văzută de-aproape, fața prelungă și ovală avea seninătatea unui îngel medieval. Alice nu arăta ca o femeie rea. Nici pe departe. Dar, trebuia spus, Alice părea suspicioasă. Hugo presupunea că asta era ceva de înțeles. În fond, el era domnul Amanda Hardwick și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai piardă timp alegând produsele, a început să înainteze de-a lungul raftului, luând fiecare al doilea borcan din șir. Când a ajuns la capătul rândului, o femeie a trecut prin fața lui. Era înaltă, slabă și blondă, cu o față prelungă, gânditoare și ochi mari, care scrutau îngrijorați lista de cumpărături. Un copil bine crescut se ițea din portbebeul care atârna pe pieptul femeii. —Alice! a exclamat Hugo absolut încântat. Coșul lui Alice, așa cum a observat Hugo, gemea sub greutatea numeroaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a parcat mașina în fața casei numite Piele. Deși, în ultima vreme, își aducea aminte destul de rar, și-a verificat aspectul în oglindă. Și-a fost mulțumit c-a făcut asta. Avea nevoie de niște retușuri. Pe umăr avea o dâră prelungă de muci, iar la modelul cravatei se adăugaseră câțiva stropi întăriți din terciul de ovăz al lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
senzația de familiaritate dispărea. Părul persoanei aceleia nu atârna, ca o mătură, până în dreptul umerilor, așa cum îi atârna lui Alice. Părul acestei femei, greu și strălucitor, era ridicat într-un coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și căpătase un aer dramatic datorită machiajului iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era îmbrăcată erau infinit mai sofisticate decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din mijlocul unui semicerc de oameni. Hugo a înaintat împleticit, dar fericit, către scaunul din plastic portocaliu de lângă ea. — Îmi cer scuze că am întârziat, a anunțat el către întreaga clasă. În centrul semicercului stătea o femeie cu un chip prelung, niște ochelari cu rame subțiri și un zâmbet larg și vesel. —Bine ai venit, i-a spus ea lui Hugo. Acum că ai ajuns și tu putem să începem. Numele meu e Lotti... Fusese ideea lui Alice să vină, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el. —Gândește-te că e un episod din uimitoarele aventuri ale lui Tarzan, spuse Moff. Trase de câteva ori aer În piept, strânse din dinți și păși cu grijă Înainte. Când podul se adânci la mijloc, Îi scăpă un țipăt prelung și modulat - oaaaa-uuu-ăăăă -, replică fidelă a tumbei pe care o executase stomacul lui. După ce-și recăpătă echilibrul, merse fără probleme până la capăt; de-acolo Îi strigă lui Rupert că e rândul lui. Dacă l-ar fi văzut fosta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fir, ca Tonton. Acum chiar n-aveam unde să ies. „O să trecem și peste asta...“, am căutat s-o liniștesc. Uram scenele. Prietenii mei aruncau cu cărți, tigăi, cuțite. Ușile erau descentrate, pragurile nu se mai închideau, pereții aveau semne prelungi, ca de zgârieturi. Eu nu suportam certurile, îmi cheltuiau inutil energia și-mi secau mintea. Ieșeam din ele zdrobit, palid, îndrăgostit din nou. „Nimeni poate trăi la aceeași intensitate tot timpul.“ „Ce-i asta, o psihodramă în direct?“, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păcatele nu ești cu Măria Sa?... mormăi oșteanul morocănos. Stăi numa... După câteva clipe, o voce strigă de la crenel: - Sunt stegarul Balotă, șeful pazei! Ascult! - Iisus! strigă Oană parola zilei. - Deschideți! porunci stegarul. Mai repede! Porțile se deschiseră cu un scârțâit prelung, iar călăreții intrară În curtea cetății. Oană sări din șa și urcă În fugă treptele spre camerele lui Ștefan. Se lovi piept În piept de spătarul Albu, În zale ușoare, arăbești. În spatele lui, patru oșteni scoaseră săbiile. - Căpitanul Oană, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prăbușiră cu un zornăit de fiare rupte. - Dumnezeule... șopti voievodul. Cu scuturile astea se apără oștenii noștri? - Da, Măria Ta... răspunse, cu glas firav, spătarul Albu. În vale Însă, vijelia abia Începuse. Cornul sună de două ori scurt și o dată prelung, ca o tânguire. - Ce Înseamnă asta? Întrebă voievodul. - Zid În jurul Măriei Sale până la moarte, răspunsese căpitanul Oană. Dincolo de asta, nu mai poate fi nimic, mai spuse el, Îmboldindu-și calul spre pădure. Jos, aripile călărimii se refăcuseră spre Înapoi, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]