1,376 matches
-
intellectual presentation as well. As individuality or work, the Absolute has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care romanticii o caută ca ab solut al formei poetice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Karikaturen über Menschen und Dinge, denen wir bei Rückschau auf Schritt und Tritt begegnen stehen selbstverständlich niemals zusammenhangslos in die Geschichte“. Caricaturile exprimă, de fiecare dată, o contra dicție în care o persoană sau un lucru stă față de reprezentările și presupozițiile unei epoci. De aici rezultă și valoarea de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen sau gravură) arată publicul căruia îi era destinată: costul sau rapiditatea tehnicii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen sau gravură) arată publicul căruia îi era destinată: costul sau rapiditatea tehnicii sunt indicii sociale clare. Reflecția colecționarului cu privire la presupozițiile pro priului timp însoțește cunoașterea trecutului, cu atât mai mult cu cât caricatura este, prin esența ei, o figură critică. Activitatea de a colecționa are, astfel, un dublu rol: ea salvează trecutul de reprezentările abstracte și de ideologiile istoriste și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cel instituțional. Un alt tip de demers sugerează însă o abordare alternativă a relației teologico-politice. J. Taubes, de exemplu, afirmă că „teologia a apărut inițial ca o pro blemă de teorie politică“ și, deopotrivă, „nu există nici o teorie politică fără presupoziții teologice“. În acest context, po liticul și teologicul nu mai sunt constituite autonom, iar teologia politică nu mai este văzută ca o chestiune derivată; dim potrivă, cele două discursuri devin dezvoltări, explicitări ale unui principiu originar, care este prin natura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prin reprezentanți. Teocrația capătă însă o importantă dimensiune critică și, arată autorul Eschatologiei occidentale, justifică pe de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își pune o am prentă decisivă pe concepția iudaică a eschatonului. Aceasta stă sub o presupoziție metafizică fundamentală, care va in-for ma apoi concepția asupra lui Mesia și va așeza spațiul iudaic în opoziție cu tradiția gândirii istorice a Europei: „În apocalipse nu acționează nimeni, aici totul se întâmplă“. Nu este vorba de o desfășurare istorică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
neidolatre“. Textul care intră aici în atenție începe cu enunțarea mizei (aparent) politice: „Die Aufgabe einer Kritik der Gewalt läßt sich als die Darstellung ihres Verhältnisses zu Recht und Gerechtigkeit umschreiben.“ La rândul ei, continuă Benjamin, ordinea dreptului stă sub presupoziția diferenței dintre scop și mijloc. Așadar, critica violenței înseamnă, în acest prim moment, plasarea ei în raport cu aceste concepte și enunțarea consecințelor relevante în ceea ce privește raportul dintre drep tul pozitiv și cel natural, în special în cazul european al perioadei interbelice. Astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acela al înscrierii autorului în rândul teoreticienilor marxiști ai culturii. Scholem arată convingător cum opțiunea politică (de altfel, neasumată total) este accidentală la Benjamin și cum lectura pe care acesta o face istoriei poate fi înțeleasă mai degrabă plecând de la presupoziții și teze teologice. Ceea ce în primul capitol este discutat ca „index“ al fenomenelor culturale, anume caracterul lor istoric, în cel de-al doilea capitol este tematizat în mod direct. Lectura pe care o propun în acest moment pleacă de la o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. A publicat, de asemenea, în țară și străinătate, numeroase studii și articole în aria sa tematică de interes. Opere: Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analicității (Editura Științifică și Enciclopedică, 1975); Perspectivă filosofică și rațiune științifică. Presupoziții filosofice în știința exactă (Editura Științifică și Enciclopedică, 1985); Filozoful-rege. Filozofie, morală și viață publică (editor, Humanitas, 1992); Cognitio. Introducere critică în problema cunoașterii (ALL, 1994); Imagini ale științei (Editura Academiei Române, 1994); Cum recunoaștem Pasărea Minervei. Reflecții asupra percepției filosofiei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nelimitate. Căci ideea Creatorului este inseparabilă de cea a perfecțiunii și este greu de înțeles de ce structuri pe care le considerăm proiectate cu o anume intenție rămân totuși atât de departe de așteptări cu totul legitime pentru oricine acceptă această presupoziție. La începuturile cercetării mai sistematice a formelor vieții, bunăoară ale corpului omenesc, încă nu exista conștiința acestei dificultăți. J. Fernel, un anatomist din secolul al XVII-lea, susținea că trupul omului este „forma supremă și cea mai perfectă dintre toate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Cele două regnuri - al plantelor și al animalelor - se divid în încrengături și, mai departe, în clase, ordine, familii, genuri și specii. Cuvântul specie este traducerea dată în scolastică termenului aristotelic eidos, care semnifică forma fixă. Cercetătorii naturii care împărtășeau presupozițiile gândirii esențialiste considerau însușirile comune ale unei anumite categorii taxonomice drept însușiri definitorii, esențiale. Ei respingeau evoluția speciilor deoarece aceasta implică existența a numeroase forme de tranziție între categoriile sistematicii. Caracterele comune, cele care delimitează un grup într-o taxonomie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
datorită faptului că selecția naturală tinde să-i păstreze pe cei mai divergenți dintre descendenții oricărei specii pot să devină speciile „obiecte definite și distincte“. Concluzia la care ajunge Darwin pe baza principiului selecției naturale reprezintă, așadar, o confirmare a presupoziției continuității, presupoziția care l-a condus la formularea acestui principiu. În ultimele pagini ale cărții sale, ea primește următoarea formulare: „Potrivit punctului de vedere că speciile nu sunt decât varietăți puternic pronunțate și permanente, iar fiecare specie a existat mai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că selecția naturală tinde să-i păstreze pe cei mai divergenți dintre descendenții oricărei specii pot să devină speciile „obiecte definite și distincte“. Concluzia la care ajunge Darwin pe baza principiului selecției naturale reprezintă, așadar, o confirmare a presupoziției continuității, presupoziția care l-a condus la formularea acestui principiu. În ultimele pagini ale cărții sale, ea primește următoarea formulare: „Potrivit punctului de vedere că speciile nu sunt decât varietăți puternic pronunțate și permanente, iar fiecare specie a existat mai întâi ca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spirit ca rezistența ideologică brutală față de știința darwiniană. 3. Rezistența naturaliștilor și a geneticienilor până la elaborarea teoriei sintetice a evoluției Obiecțiile și rezervele cercetătorilor naturii față de teoria lui Darwin s-au concentrat îndeosebi asupra ideii selecției naturale, asupra unora din presupozițiile și consecințele acestei idei. Faptul nu este surprinzător. Pe fundalul orientărilor care dominau autoritar gândirea științifică în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, principiul selecției apărea drept neintuitiv, greu de acceptat. Oamenii sunt obișnuiți să explice o ordine
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
le reunească. Există deja de un secol și jumătate o știință darwiniană și în toată această perioadă de timp nu au lipsit dezbateri privitoare la relația ei cu credința religioasă. Interesul pentru aceste discuții pare să fi fost susținut de presupoziția că religiile și știința darwiniană ar oferi, în egală măsură, imagini globale despre univers, lumea vie și ființa umană, că ar conține, prin urmare, afirmații care sunt incompatibile, că dacă le vom accepta pe unele va trebui să le respingem
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că religia și știința darwiniană a evoluției sunt în conflict, oamenii care gândesc vor fi siliți să aleagă între ele, cel puțin atâta timp cât ei nu vor să cadă în incoerență. Cu totul altfel stau lucrurile dacă se poate arăta că presupoziția incompatibilității nu se susține. În acest caz, știința darwiniană va putea fi acceptată, fără nici un fel de rezerve, atât de persoane religioase, cât și de cele fără angajamente religioase. Dacă acceptăm această abordare, suntem conduși la încheierea că, în principiu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază ateismul, sunt, desigur, concepții diametral opuse asupra lumii și a vieții omenești. Modernitatea a fost adesea scena confruntărilor dintre ele. Cu toate acestea, ele împărtășesc o presupoziție esențială, și anume aceea că rezultatele cercetării științifice ar putea întemeia sau submina o reprezentare atotcuprinzătoare asupra întregului, adică răspunsurile ce se dau la întrebări privitoare la cauzele ultime. Astăzi, când mentalitatea vestică dominantă conferă rezultatelor cercetării științifice un loc
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală: știința darwiniană și credința religioasă ar fi incompatibile; oricine gândește bine ar trebui să aleagă între ele. Tocmai aceasta este presupoziția care va fi respinsă de mulți oameni religioși din cercul naturaliștilor sau din afara lui. Este vorba de cei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală: știința darwiniană și credința religioasă ar fi incompatibile; oricine gândește bine ar trebui să aleagă între ele. Tocmai aceasta este presupoziția care va fi respinsă de mulți oameni religioși din cercul naturaliștilor sau din afara lui. Este vorba de cei care întâmpină cu bunăvoință teoria lui Darwin, ba chiar mai mult, nu ezită să o salute. Ei cred nu numai că teoria
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale fenomenelor de același gen cu cele din științele fizico-chimice este exprimat, de obicei, spunându-se că ele trebuie să tindă spre elaborarea unor explicații reducționiste. Sunt numite astfel explicațiile cauzale ale caracteristicilor unui întreg prin interacțiunea părților lor componente. Presupoziția de la care au plecat și pleacă cei care promovează acest punct de vedere este aceea că, dacă caracteristicile oricărui întreg sunt rezultatul interacțiunii părților, atunci singura explicație satisfăcătoare din punct de vedere științific a acestor caracteristici va fi una reducționistă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
verificată, se află ceva insuficient, nedemonstrabil și nesigur. Însă un astfel de deznodămînt reprezintă în același timp posibilitatea unui nou început. Se pune de acum problema de a așeza sub semnul întrebării nu doar faptele și teoriile, ci mai ales presupozițiile și preliminariile oricărei gîndiri, începînd cu cea proprie. Criza fundamentelor ne îndeamnă să detectăm și să elucidăm acele elemente pe care ne sprijinim atunci cînd vorbim, răspundem și polemizăm. Ea ne determină să reanalizăm și să reformulăm problema fundamentelor și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nici chiar democrația nu poate fi considerată o universalie, deși ea este conditio sine qua non a pluralismului. Ca ideal, democrația nu are nici baze teologice, nici ontologice. Nu există principii primare ale democrației. Poate să se dezvolte bine fără presupoziții filosofice. Tot ce se poate spune despre democrație, acolo unde ea există, este că ea este un sistem care concordă cu "intuițiile morale ale respectivei comunități istorice care a creat acele instituții". *** Problema cu această direcție de raționament care îi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
conceptul de "lector model", atît de drag lui Umberto Eco: În această perspectivă, doctrina interpretantului apare legată și de alte concepții ale pragmaticii, aceea în care mai curînd decît structura semantică a enunțului, sînt privilegiate circumstanțele enunțării, raporturile cu co-textul, presupozițiile operate de către interpret, activitatea inferențială de interpretare a textului (1985, p. 57)*. Vom continua plecînd de la următoarea definiție a textului: Un text este o suită de unități (propoziții) orientate configurațional, care sînt legate secvențial și care progresează către un sfîrșit
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pentru o astfel de interpretare instrumentalist-tehnologică pledează și Gert Biesta: "[...] ideea că educația este un mijloc sau un instrument care poate fi utilizat pentru a face aproape sigure anumite scopuri predeterminate are multe fațete. Se poate vorbi nu doar despre presupoziții tehnologice cu privire la transmiterea de cunoaștere și de abilități, dar apelurile recente pentru o educație a caracterului, anumite concepții cu privire la educația civică sau ideea că educația poate fi utilizată pentru a contracara dezintegrarea socială sunt toate exemple de presupoziții tehnologice cu privire la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
doar despre presupoziții tehnologice cu privire la transmiterea de cunoaștere și de abilități, dar apelurile recente pentru o educație a caracterului, anumite concepții cu privire la educația civică sau ideea că educația poate fi utilizată pentru a contracara dezintegrarea socială sunt toate exemple de presupoziții tehnologice cu privire la educație în domeniul valorilor și normelor". (Biesta, 2006, p. 73) Mefiența postmodernismului în raport cu luminismul și cu idealul de umanitate promovat de acesta (raționalitate autonomă) s-a concretizat în deconstrucția ideii de model predeterminat în raport cu noii veniți/"new comers
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]