1,737 matches
-
aceasta o specială legătură între artă, religie și societate. Pentru fiecare dintre civilizațiile prezentate, creațiile artistice au avut un rol formator exemplar, sacrul arătându-se a fi o noțiune de interes major, ale cărei forme de exprimare vizuală aveau să prevestească viitoarele manifestări artistice ale perioadelor ce au urmat. Arta creștină face obiectul unei astfel de evoluții, ea însumând în mod unic influențele complexe ale lumii antice, și continuând, în alt plan, unele dintre expresiile vizuale ale sacrului din sistemele religioase
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a dolarului... Pe 18 august 2004, Martin Wolf, comentator la Financial Times, arăta că "America se îndreaptă spre ruină". Pe 21 decembrie 2004, Nouriel Roubini, profesor de economie la Universitatea din New York, prevedea o prăbușire a dolarului în 2006. Alții prevesteau încetinirea creșterii economice (Paul Jorion, bancher din California, Raghuram Rajan, director la Graduate School of Business Chicago, Harry Markowitz ș.a.). De ce nu au fost ascultați? Fiindcă cei care aveau mijloacele de a împiedica deriva aveau de câștigat de pe urma ei, spune
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
o țară unde totul a fost posibil două secole, puterea cuvintelor asupra realului a devenit ideologie, spune J. Attali. Pentru a accede la un loc bun de muncă, trebuia ... să fii optimist. Nu trebuia să fie la conducere cel care prevestea posibile dezastre, erau "luați la ochi" cei care puneau în gardă, erau promovate discursurile și evenimentele vesele, călătoriile exotice, croazierele de vis pentru cei optimiști. Între cei mai optimiști au fost conducătorii de la... Lehman Brothers și Merrill Lynch. Celor mai
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
înfățișarea logicii și a firescului. Destinul lui Oedip e stabilit dinainte. Zeii au hotărât că va săvârși omorul și incestul, întreaga dramă se străduiește să arate sistemul logic care, din deducție în deducție, va duce la împlinire nenorocirea eroului. A prevesti doar acest destin neobișnuit nu-i câtuși de puțin îngrozitor, de vreme ce e neverosimil. Dar dacă necesitatea lui ne este demonstrată în cadrul vieții cotidiene - societate, stat, emoție familială - atunci spaima este consacrată. În revolta care-l zguduie pe om și-l
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
comandă... Lumea imanentă este - orice am face - limitată. Lumea transcendentă este infinită. Unii credem că atingerea limitelor lumii noastre imanente este împlinirea vieții. Credem că acesta poate fi sensul a tot și a toate... Fiecare început are începuturi care îl prevestesc; Înseși nașterea și moartea au asemenea începuturi... Să înțelegem lumea de jos, de la "nivelul mării" vieții, mergând pur și simplu la pas... Unii, simțim criza de timp în raport cu multele lucruri (care se adună și) pe care le avem de făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă care tocmai își propune să torpileze „șabloanele” ce ar fi parazitând opurile de evocare a stagiului ostășesc. O carte cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
seamă a fistulelor anastomotice, clinica lor și conduita, așa cum o face autorul Monografiei de față. Este meritul lui, de necontestat, de a pune pe tapet aceste complicații majore, care nu de multe ori sînt „tratate” ca niște mari necazuri care prevestesc decesul. Intervenția activă asupra acestor fistule aduce, de cele mai multe ori „vindecarea” bolnavului care mai are încă mult de supraviețuit, cu toate că operația primară a fost efectuată pentru cancer. Înainte de a încheia, doresc să mai spun un lucru esențial: autorul cărții, Dr.
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală a viitorului, proprie condiției umane și care o deosebește de cea
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și, de aici, vor izvorî voci și prevestiri 5. Cât privește corpul ei, reîntors, va Înlesni să crească iarba, precum și acele ierburi care sunt hrana vitelor sacre ale căror măruntaie, prin culoarea, formele și diversele lor calități, sunt apte să prevestească oamenilor viitorul. Pe Boethos Îl pufni râsul și mai tare decât Înainte, În vreme ce străinul grăia astfel: „Dacă toate acestea seamănă cu miturile, adevărul este că cel puțin profețiile sunt confirmate. Dovadă ruina și abandonarea multor cetăți grecești prin apariția a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acelea, era peste putință să mai recunoști locul unde s-au găsit, În perimetrul distrus. Ne vine greu să admitem că asemenea catastrofe s-au petrecut cu adevărat, dar și mai greu Încă este să credem că ele au fost prevestite fără nici un fel de intervenție divină”. 10. Boethos reluă firul convorbirii. - „Dar, dragul meu, (F) care să fie oare acel eveniment pe care timpul să nu Îl datoreze naturii? Printre Întâmplările deosebite care s-au petrecut pe pământ sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și nu le voi supune acum analizei 2. (C) Ceea ce a discreditat cu precădere poezia este această ceată de escroci, de coțcari, de cerșetori și de vagabonzi care roiesc În preajma Sanctuarului Mamei Zeilor (Metria) și a lui Sarapis. Unii Îți prevestesc soarta de Îndată, alții, după ce au tras la sorți bilete și se adresează unui public de slugi și de femei proaste pe care versurile și izul poetic al expresiei Îi Încântă nevoie-mare3. Iată dar că din acest motiv poezia și-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
va pieri el sau se abate o nenorocire pentru acea casă. Celui care omoară un păianjen mare i se iartă șapte păcate, iar de omoară unul mic i se iartă numai trei. Când cocoșul cântă tare în fața ușii sau ferestrei, prevestește sosirea unor musafiri. Când o persoană pleacă la drum și-i iese în cale un iepure sau un preot, nu-i va merge bine. Celui care omoară o broască se zice că-i va muri o rudă sau vreun prieten
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
facă pe loc semnul crucii, ca să nu intre duhul necurat întrînsul. Deci căscatul nu e numai semn al somnului, ci și al pericolului care ne poate paște din partea forțelor supranaturale malefice. Strănutul: E un semn magic, după credința generală, care prevestește ori de bine, ori de rău. Din străvechime se crede că, în timp ce omul strănută, îi intră sau iese prin nări duh rău sau o părticiă din suflet. Teama de a ni i se întâmpla ceva rău (ba și moarte!) celui
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o prelungire a trăsăturilor orientative ale călătorului. Dispariția sa inducea senzația unei înstrăinări în sensul detașării de individualitatea ce a fost călătorul. El nu se mai recunoaștea pe sine fără busolă, era un alter ego supus amputării, handicapului sever ce prevestea naufragiul. Observându-se așa cum a ajuns fără prestația de sprijin decisiv a busolei, navigatorul se percepea ca un străin, drept un sosit din strănătatea lipsei de cunoaștere a modului în care se călătorea cu succes. El era asemeni unui orb
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a iubirii de semeni, izbesc aura ființei cristice torturate precum săgețile de fulger o sferă impenetrabilă. Globul ce-l înconjuară pe Hristos pe drumul crucii asemeni unei palme a Divinității îi dăruiește acestuia o sacerdotală liniște ce-i inundă chipul prevestindu-i evocarea în icoanele evului creștin ulterior. Îmbrățișându-și crucea ca o prelungire cosmică a propriei agonii, Hristos pare a asculta șoaptele iscate prin lemnul ce-l poartă întru calvarul său, șoaptele rugăciunilor și blasfemiilor rostuite de cei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
numărul fiarei, Babilonul, cupele mâniei divine - iată alte câteva simboluri prin care textul Apocalipsei ne indică modalitățile de acțiune și intervenție ale forțelor transcendente la finalul timpurilor. Aceste simboluri încadrează evoluția tragediilor prevestitoare spre momentul culminat pe care ele îl prevestesc: apariția Divinității judecătoare pe norii cerului mundaneității muribunde și stingerea timpului în care s-a inserat istoria adamică cu modulațiile sale convulsive, cu spasmele și trepidările ei ce au apăsat tranzitoriu globul de cromatism albastru al Terrei. Înainte de evocarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
1.2.3. Educația informatizată și noua "divizare digitală" Pe lângă beneficiile indiscutabile pe care educația informatizată le poate oferi acces îmbunătățit, rapiditate și flexibilitate, spațiul virtual nu promite însă universalitate sau egalitate. Cu câteva zeci de ani în urmă mulți prevesteau că mijloacele tehnologice vor înlocui manualele ca principal mijloc de instruire, că televiziunea ar putea fi salvatoarea cursurilor, apoi video, satelitul și comunicarea prin cablu. Fiecare dintre aceste tehnologii au sporit posibilitățile de studiu pentru oameni însă prezentul demonstrează că
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
eshatologice sau, oricum, perspectiva unei noi societăți creștine, care nu mai era aceea din Imperiul Roman - caracterizat de o anumită ordine - în care se trăise pînă atunci; lupta purtată de el împotriva donatiștilor schismatici a căpătat dimensiuni și aspecte ce prevestesc Evul Mediu, iar cea ulterioară contra pelagienilor a adus în prim-plan problematici legate de mîntuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covîrșitoare asupra secolelor următoare. Putem deci conchide că Augustin apare ca reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inclusiv a celui roman; față de istoricii păgîni, Orosius este adesea critic, subliniind aspectele negative ale istoriei romane, înfrîngerile și dezastrele care au caracterizat-o; abia o dată cu imperiul lui Augustus este pusă în lumină o epocă fericită, deoarece pacea lui Augustus prevestește pacea creștină și a permis nașterea Mîntuitorului. Această pace este garantată apoi, în vremurile apropiate, de prezența împăraților creștini ce se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpînesc tot pămîntul într-o epocă în care catastrofele naturale sînt reduse la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); opera lui este importantă pentru reconstituirea istoriei Spaniei din secolul al V-lea, iar prin varietatea întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin”, și nu putem trece cu vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tyr, apoi în Palestina, la lavra lui Gherasim din apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la 9 kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a prevestit cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații”, și astfel este numită
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ori, refrenul nu are nici o legătură cu conținutul strofei. Stilul este narativ, pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă, în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman au urmat aceeași școală. Un alt imn este asemănător ca ton și conținut el se intitulează Plînsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care s-au manifestat tensiunile. Astfel, statu-quoul feudal și nevoia de schimbare exprimată de clasele de mijloc s-au manifestat în secolul al XIX-lea în Marea Britanie prin rivalitatea dintre tribunale și Parlament. În domeniul intelectual, această rivalitate a fost prevestită de polemica purtată de Bentham, apostolul reformei prin legislație, împotriva lui Blackstone, apărătorul conservator al dreptului comun și al tribunalelor sale. Un conflict similar a avut loc în Statele Unite în primele decade ale secolului XX, când doctrina economică „laissez faire
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Astfel, atunci când colegii săi au refuzat să-i ajute pe locuitorii din Rhode Island împotriva indienilor, a afirmat că acest lucru constituia o eroare a politicii de stat, deoarece, deși locuitorii din Rhode Island se „înșelau grav și se amăgeau prevestind distrugerea lor, dacă indienii i-ar învinge, le-ar aduce acestora un important avantaj și ar reprezenta un mare pericol la adresa întregului stat prin armele și alte asemenea pe care indienii le-ar obține și prin pierderea vieții atâtor oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rămas-bun, îi promite că nu vor mai fi lupte timp de douăsprezece zile, răgaz pentru înmormântarea lui Hector. Este ultima apariție a lui Ahile în Iliada, unde nimic din faptele lui ulterioare nu este înfățișat. Și nici moartea lui, doar prevestită de Hector, murind: de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei). Abia din Odiseea mai aflăm că în jurul trupului său uriaș și frumos, întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]