11,061 matches
-
proces de adopție pentru că, altfel, țările puternice din Apusul Europei nu ne-ar fi sprijinit independența și formarea statului național modern. Pentru aceasta s-a adoptat liberalismul, care n-a însemnat decît supunerea la interesele Europei de apus. Din această pricină, autorul amintitului studiu critică neîndurător momentul 1848, superficialitatea sa, exclusivismul identității liberale și democratice. În această carte din 1936 filosoful preferă o definiție a spațiului politic, bazată pe recursul la valori, o descriere politică a omului bazată pe recursul la
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
libertate și adevăr se înscrie Hamlet, al cărui autor se bucură din plin de mijloace de expresie absolut ieșite din comun, ca de pildă Versul alb (Blank Verse) deosebit de flexibil, modelîndu-se conform conținutului, situației și stărilor sufletești. În piesa cu pricina se "investighează", în straturile sedimentate la un moment dat, problemele vieții și ale morții. Fiecare secol va descoperi - în "Hamlet" - mai mult decît ar fi dorit să afle sau mai puțin decît s-ar fi cuvenit să deslușească. Există, indubitabil
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
într-o epocă de național-comunism. Textul e, ca și Noi vrem pămînt de Coșbuc, un apel la răscoală (doar că pentru bunuri spirituale, nu materiale) și e destul de greu de înțeles cum a putut deveni el parte din montajul cu pricina. În 1987 sau 1988, după revolta brașovenilor, versurile lui Gyr sunau teribil: Nu pentru o lopată de rumenă pîine/ Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ Ci pentru văzduhul tău liber de mîine/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!// Pentru sîngele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
Recent, o emisiune de la TVR1 a cerut părerea cîtorva scriitori despre aceleași Teze, prin care Nicolae Ceaușescu a încercat, cu treizeci de ani în urmă, să repună cultura română pe linia realismului-socialist. De altfel, el însuși a folosit termenul cu pricina, cu ocazia lansării Tezelor, după aproape un deceniu în care el păruse uitat, dar l-a retras ulterior, la reacția fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai își tipărise o parte a publicisticii sale îndrăznețe și originale sub semnificativul titlu
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
a publicisticii sale îndrăznețe și originale sub semnificativul titlu Imposibila întoarcere, a amenințat că se va sinucide dacă se va reveni la dogmatism. N-am amintit întîmplător nici de atitudinea lui Preda, nici de opoziția scriitorilor. în emisiunea televizată cu pricina, la care au luat parte cîțiva scriitori care mai purtau pantaloni scurți în 1971, d-na Mariana Șipoș a acuzat în mod nediferențiat breasla literară de oportunism. Nimeni n-ar fi protestat public împotriva Tezelor. Scriitorii ar fi adoptat politica
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
politice, a trebuit să le facă față. De curînd, am citit în Steaua nr. 3, un excepțional eseu al d-lui Virgil Nemoianu (tradus de d-na Carmen Bujdei), intitulat Iubirea și ura față de formalismul estetic, în care problema cu pricina este discutată într-un cadru mult mai larg și cu un accent în plus pe cauzele și pe rădăcinile fenomenului. în esență, este vorba de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
frumosul din artă, de ordine, armonie sau seninătate, e privit prin opoziție cu un presupus fond serios și utilitar pe care s-ar cuveni să-l posede arta. Aici mi se pare a se afla punctul nevralgic al refuzului cu pricina: în caracterul, "apolitic" al esteticului, în faptul că nu poate fi instrumentalizat în folosul unei ideologii, în lipsa lui de utilitate imediată și evidentă. împărtășesc întru totul analiza d-lui Nemoianu. Deși d-sa crede că "întrebarea cu privire la cauzele care au
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
monologice, urmărind să facă din artă propagandă, "suferă" din cauza complexității ei contradictorii și o repudiază, dar suferă deopotrivă și societățile deschise, democratice, în care arta de consum înflorește iar criteriul precumpănitor nu este al valorii, ci al succesului. Suferința cu pricina se traduce într-un caz, prin condamnarea esteticului ca nociv pentru interesele doctrinare ale comunismului sau fascismului, iar în celălalt caz, prin condamnarea lui ca neproducător de rating, de încasări, ca un elitism ce nu poate fi susținut din bani
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cum se ajunge la acea prosperitate și cum se păstrează standardul înalt al acelui tip de viață. Dușul rece administrat de dl. Jospin a sosit tocmai la timp. Euforia românilor în raport cu guvernul Iliescu-Năstase începe să se destrame, astfel încât domnii cu pricina poate se vor gândi să lase demagogia de-o parte și să facă pașii pe care-i așteaptă Europa de la noi. Epoca vorbăriei sterile a apus, și ea a apus, slavă Domnului, cu ajutorul unui politician ce vine dintr-o țară
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
și 1949, fiind el greșit folosit, dacă îi avem în vedere sensul istoric, și chiar nepotrivit în contextul românesc de după război. Sînt de acord cu d-na Cordoș, care nu este cea dintîi preocupată de confuziile pe care termenul cu pricina le creează, dar care are meritul de a pune în mod foarte tranșant problema abandonării lui în studiile de istorie literară. D-na Ana Selejan, necitată în articol și care preferă alți termeni, a descris pe larg în volumul al
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
Internațional organizat de NEC în aprilie pe tema Națiune și ideologie națională. E greu de rezumat un întreg colocviu la care au participat intelectuali de primă mînă, români și străini. Cronicarul recomandă celor care au scăpat din vedere numărul cu pricina să-l citească neapărat. Cîteva spicuiri se pot face totuși în limitele spațiului de care dispunem. O absolut remarcabilă analiză, prin prisma ideii naționale a Constituției României și a dezbaterilor pe marginea ei din Constituantă (iulie 1990-decembrie 1991) întreprinde dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
prim-ministrul a vrut să-l lanseze, în anunțul cu cravata unică. * Prefectul de Hunedoara, nomina odiosa, a început operațiunea de clonare a Coloanei fără sfîrșit, respectînd întru totul, afirmă nefericitul, "planurile după care a lucrat Constantin Brâncuși." Planurile cu pricina se află în proprietatea unei firme din Petroșani la care prefectul e acționar. * Ocupat să pună capăt scandalului provocat de ministrul Culturii cu încercarea sa de a-l demite pe Lucian Pintilie de la conducerea Studioului de Creație Cinematografică al ministerului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
vremea cînd actualul partid de guvernămînt se afla în opoziție și strîmba din nas la orice privatizare. PRM-ul a anunțat că e împotriva privatizării Sidex-ului, chiar înainte de semnarea actelor, deoarece, spune un comunicat al acestui partid, privatizarea cu pricina e ilegală. Unde și cînd am mai auzit acest refren? De ce își sumă PSD-ul aceste riscuri? Primul și cel mai la îndemînă răspuns e că din cauză că s-au terminat banii pentru susținerea de la stat a așa-numitelor găuri negre
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
unde există în text cuvîntul apă? în poezie, un simbol e totdeauna un cuvînt. Și oare cîte puncte îi acorda examinatorul unui candidat care s-ar fi mărginit să scrie negru pe alb că nu vede în poezie simbolul cu pricina? Altă cerință a fost de a se menționa "două motive simboliste, prezente în versurile citate". Baremul pentru profesori spune: "de exemplu: ploaia, plînsul, noaptea, somnul, nevroza, singurătatea etc.". Poate doar nevroza să fie motiv specific simbolismului. Celelalte se găsesc în
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
din afară, singura sursă de informație aparent nealterată de politică și ideologie, singura speranță că ar putea exista o ieșire din infernul acelor ani. Foarte puțini recunoșteau aceste lucruri la vremea respectivă, și mai puțini recunoșteau că ascultă posturile cu pricina, dar nenumărați (ca să nu spun toți) o făceau. În filmul lui Nae Caranfil, E pericoloso sporgersi, la un moment dat în plină reprezentație a unei piese de teatru cu temă propagandistică, cînd personajele urmau să pornească un aparat de radio
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
d-sa se referă la faptul că noii proprietari au fost lăsați să devină acționari majoritari. Oare să menții statul în poziție de control și totodată să faci o editură particulară? Dl Râpeanu suferă de serioase sechele comuniste. Editurile cu pricina fiind ale poporului... Nu cu dl Martin trebuia să se răfuiască dl Râpeanu, ci cu lichelele care în ultimul deceniu, au devalizat Univers și Minerva, băncile de stat, întreprinderile cu capital de stat și tot ce se putea transfera în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
italic sau iberic (contele Keyserling vorbea, bunăoară în L'analise spectrale de l'Europe, despre "caracterul senioral' al turcilor!). Reproșîndu-ne o prejudecată, ne temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris analiza personalității d-sale, cu pronunțat pigment balcanic în perspectiva noastră, exclude ipoteza "palavragiului de cafenea', mai puțin, recunoaștem, pe cea a insului "care încearcă să facă pe teribilul' (evident
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
ani. Secolul 21 și Nietzsche Un sextuplu număr pe ianuarie-iunie 2001 inaugurează o nouă-veche publicație: Secolul 20 devine Secolul 21. Un cuvînt editorial al directorului publicației ne informează cu privire la necesara metamorfoză din titlu, dar și cu continuitățile inevitabile. Numărul cu pricina este consacrat lui Nietzsche. Patru sute de pagini excepționale evocă, într-un fel ori altul, personalitatea și moștenirea filosofului german din secolul XIX care a influențat într-o mare măsură gîndirea secolului XX. La originea numărului de revistă a stat Colocviul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu s-ar încumeta a susține că negrul e alb!), afectează impaciența, plictiseala, iritarea că răsfrîngerea în oglindă a realităților pentru ei stînjenitoare captează întocmai fizionomia realităților cu pricina. Și care nu se dau în lături a ne învinui de fel de fel de treburi fanteziste. Drept care sîntem în măsură a contrasemna numeroase din aserțiunile d-sale: "În primii douăzeci de ani de comunism, ea (critica) fusese înlocuită prin
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Realitatea evreiască"). Anul acesta a apărut, la aceeași editură, un dosar alcătuit de Iordan Chimet (Dosar. Mihail Sebastian). Diferența dintre cele două este destul de mare. Primul aduna fără metodă cam tot ce s-a scris mai important despre jurnalul cu pricina. În al doilea dosar întîlnim o structurare interesantă pe capitole și evidențierea unei problematici actuale. În prefață, Iordan Chimet propune o nouă lectură, dar mai ales acuză polemicile, de multe ori puerile, penibil belicoase, generate de probleme fierbinți aduse în
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
parcă pe plac cu multă întîrziere lui Cornel Burtică, în plină convertire, el, la o literatură pe care înainte o dirija de la CC al PCR, Marin Mincu, exilat de la Torino la București ca Ovidiu de la Roma la Tomis, deși pentru pricini întrucîtva diferite, Livius Ciocârlie, nehotărît între Don Quijote și Sancho Panza, între Timișoara și București, între critică și proză, Ion Manolescu și Paul Cernat, în căutarea comunismului pierdut, ca și Fănuș Neagu, cu deosebirea că numai ultimului i se poate aplica
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
preferă o ,,carieră literară", în poezie, proză, eseu, traduceri; explicațiile sînt numeroase și ele au făcut obiectul unor nu puține dezbateri în presa noastră culturală. Dar Z. Ornea are dreptate să invoce exemplul strălucit al acelei ,,școli" și din alte pricini: cîți dintre editorii amintiți de Z. Ornea (autori ai unor ediții critice de referință pentru cultura naostră, de n-ar fi să cităm decît Bolintineanu al lui Teodor Vârgolici, Maiorescu al Georgetei Rădulescu-Dulgheru și al Domnicăi Filimon, Rebreanu al lui
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
Nu mai mult, ca în cazul omniscienței balzaciene, dar nici mai puțin decît atît. Fără să fie, teoretic cel puțin, dar și în folosirea persoanei întîi, la fel de radicală, Hortensia Papadat-Bengescu introduce în romanul românesc un element esențial pentru schimbarea cu pricina: personajul reflector. Termenul a fost pus în circulație de Henry James și nu-i era cunoscut autoarei Fecioarelor despletite. Care făcea totuși din Mini, una din eroinele primului ei roman major, un astfel de personaj. Reflectorul e acel personaj prin intermediul
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
bardului de la Bârca. Alături de ei, în organizarea Primăriei sectorului 2, și-au declamat totuși iubirea de Mihai Viteazul, Victor Crăciun, Hajdu Gyozo, Ion Brad, Radu Cârneci și Vasile Băran. Cîteva ore bune, stațiile trecutului au pus stăpînire pe sala cu pricina din buricul Capitalei. Singurul care a avut umor - fără voie! - a fost Băran, care a spus ce diferență ar fi între Mihai Viteazul și el: domnitorul călărea șapte cai deodată (!) iar el a căzut de pe cal în singura împrejurare în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]