1,145 matches
-
Încă în Spania, evreii dețineau un monopol al științelor și în special al artei medicale. Continuitatea profesiei care le-a asigurat un oarecare privilegiu pe parcursul fragilului echilibru al diasporei europene o regăsim afirmată în emisfera estică a continentului. La curțile princiare și voievodale numărul lor nu era redus. Activitatea lor se desfășura pe multiple planuri și documentele susțin un atare punct de vedere. În veacul al XVII-lea, principii din Transilvania beneficiau de aceste servicii, acordând anumite privilegii medicilor. Ele se
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
al XVII-lea, principii din Transilvania beneficiau de aceste servicii, acordând anumite privilegii medicilor. Ele se răsfrâng parțial și asupra celorlalte categorii sociale din rândul evreilor. Interferențele amintite sunt posibile pe fondul extinderii vechii schola de la Alba-Iulia, a înființării bibliotecii princiare, transferată în 1662 la Aiud, cu deosebire ca urmare a studiilor efectuate de mulți tineri la marile universități germane, elvețiene, olandeze, engleze, franceze, italiene. În vremea în care Martin Opitz era invitat să predea la Collegium Academicum, aproximativ o mie
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
muros sau la țară. La Alba-Iulia, suplica adresată în 1729 de Compania comercială a evreilor Guberniului Transilvaniei arată alte samavolnicii, de data aceasta ale judelui și ale consiliului orășenesc. De fapt, se încerca eliminarea evreilor din Alba, contrar tuturor prevederilor princiare și ale articolului LXXXII din Approbatae Constitutiones. Intervenția Consiliului gubernial regal, prin pana unui cunoscut cărturar (e vorba de Köleseri SĂmuel), acum în ipostaza de secretar gubernial, restabilește dreptul liberei exercitări a comerțului. Cum știm însă, în spatele documentelor se află
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
relevă comparații utile, pe de o parte cu Europa Centrală, pe de alta cu aceea Sud-Orientală; și ele sunt străbătute de convulsii, de crize ale conștiinței, de speranțe și resemnări, formele instituționale de tip modern ori legislațiile vehiculate la curțile princiare românești sau rusești ființând încă în cel de-al XVII-lea secol. Nimic nu se naște din vid, nici o evoluție nu este posibilă fără crearea unui cadru propice răsturnărilor de ritm, fără antecedente. Or, a nu vedea gândurile de emancipare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în deceniile formării conștiinței naționale prin cărțile lui Ștefan Stratimirović, Pavel Julinać și Jovan Raić. J. Dobrovsky le impune în mediul cultural praghez, iar A. Kollar le popularizează în Slovacia. Există indicii că ar fi fost cunoscute de profesorii Academiei princiare din Iași, de pildă de Ștefan Dungas și Dimitrie Govdelas. Să amintim tot aici receptarea lui Schlözer de către intelectualii ardeleni grupați în jurul revistei Siebenbürgische Quartalschrift, în speță de J. Filstich, unul dintre redactorii acesteia, fost student la Göttingen; de Samuil
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
scurt vocația integratoare, vocația universalității, înțelegând acum tentația apartenenței la un statut conferit de homo europaeus modern. Punțile de legătură cu Franța devin de referință într-un moment în care schimbarea europeanului nu mai este o utopie. Intelectualii din cercurile princiare moldavo-muntene nu pot fi ignorați când încercăm să sugerăm tendințele de verticalizare manifeste în „zonă”. Chiar dacă impactul asupra infrastructurilor se mai amână încă. E doar o „primăvară a popoarelor”, consfințită de anul revoluțiilor. De la Constantin Stamati, secretarul prințului A. Ipsilanti
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de Interne. Alexandru Ghica, licențiat în drept, fost magistrat, fost director general al Siguranței Statului în 1940, cu o figură și o ținută charismatică și o viață absolut fără pată și afară și în închisoare, cu un prestigiu în adevăr princiar și între deținuți și față de administrația închisorii. Noul venit Nistor Chioreanu este și el o figură proeminentă - doctor în drept cunoscut avocat pledant în Sibiu, este ajutor al lui Nicolae Petrașcu atât în lagărul de la Rostock, cât și în țară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aparate pentru a „recrea viața”; până la urmă reușesc și „noua viață” ia forma unei vesele „păsări alchimice” care poate zbura și răspândi „sămânța iluminării” în toate cele patru zări ale lumii. Cea de-a „șaptea zi” este, bineînțeles, duminica. Fecioara princiară aduce la cunoștința tuturor castelanilor inițiați că au devenit „cavaleri ai pietrei de aur”. Rosenkreutz a devenit „rege și maestru” absolut al acestui nou și definitiv „ordin cavaleresc”. De-acum reforma s-a încheiat. Nimeni nu mai are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Fenomenologia și hermeneutica oferă, cu certitudine, soluția prin care această cruntă nedreptate poate fi reparată, modalitatea de a retrage gândirea educațională din poziția de slugă care i s-a atribuit în rândul Naturwissenschaften și de a-i conferi un rang princiar și atribuții profetice în imperiul științelor spiritului și culturii. 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologictc "15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic" Dacă fenomenele și procesele spirituale și culturale ale conștiinței sunt complet diferite de fenomenele naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a doua a Curții de Apel (1859) ș. a., doar în 1860 ocupând un post mai important, ca membru al Comisiei Documentale. Se căsătorește, în 1858, cu Sașa Prejbeanu, fiica naturală a generalului P. D. Kiseleff, înrudită după mamă cu familia princiară rusă Bagration. Duce aceeași existență de boem aristocrat, scandalizând cu deosebire pe rigidul său tată. După ce i se publicaseră câteva scrieri (fragmentul Fecioara din Orléans în „Calendarul popular pe anul 1852”, poeziile Odă României, Întoarcerea în țară pe Dunăre și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
vieții, ale morții și renașterii; comportând, prin urmare, rituri inițiatice, bocete funerare, ceremonii orgiastice și extatice. Cum subliniază, pe bună dreptate, Francis Vian: "Ar fi o greșeală să conchidem, după puținătatea lăcașurilor, că religia deținea un loc minor în locuințele princiare, în fapt, palatul este sacru în totalitatea sa, căci el este reședința patroanei divine și a regelui-preot care servește drept intermediar între ea și oameni. Suprafețele de dans, înconjurate de gradene, curțile interioare în care se ridică altare, magazinele înseși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adus pe lume un prunc, pe Cyrus, Astyage a dat poruncă să fie omorât. Dar copilul a fost salvat și a fost crescut de soția unui văcar, Mithradate 31. Cyrus a trăit până în adolescență printre păstorii tineri, dar purtarea sa princiară 1-a trădat și astfel i s-a descoperit identitatea, în cele din urmă, după multe aventuri, el a triumfat asupra mezilor, și-a detronat bunicul și a întemeiat Imperiul Ahemenizilor. 2/Cf. J. Duchesne-Guillemin, op. Cit., p. 167; dar recent
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ochii Episcopului (instituție în sine lăudabilă și progresistă, de altfel); locuințele episcopale încetează să mai fie academii înfloritoare de știință ecleziastică și de sănătate pentru tinerii ucenici crescuți ca o speranță de viitor pentru Biserică, devenind un fel de curți princiare pline de militari și curteni; fără zelul arzător și apostolic, fără meditația profundă sau grăitoarele cuvinte divine; acesta era decorul acelor case; cea mai lăudabilă trăsătură a lor era faptul recunoscut că erau de o răutate moderată și ca un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
după ce își va repara dantura, își va lua îngăduința să...! Niciodată, cred, gentilețea n-a fost mai subtilă, smerenia laică mai plină de harul micșorării! S-ar putea vorbi, în acest caz, de chenoza marelui poet, a spiritului marii poezii. * Princiar se comporta, în orice caz. Nichita în ipostaza de amfitrion. Într-o seară, intrând în restaurantul „Budapesta” împreună cu Lucian Raicu, de care eram pe atunci nedespărțit, am dat aproape piept în piept cu Nichita. Aproape, pentru că altfel s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-ți plasezi În redac ție ciracii dumitale favoriți! Asta Înseamnă că ne ai mâncat banii! Ne-ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser, sau Îi cheltuise În ospățuri princiare, sau trimisese lui Ale xandru Macedonski, poet famelic, Împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - [replică]: — V-am mâncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați Închipuit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați la fiecare lună În mâna pro prietarului nostru, Vlasto, impertinent personaj de Fanar cu moșii și acareturi În Țara Românească, locuind În casa alătu rată cu mic aspect princiar de la Începutul veacului trecut - cine ar fi crezut că acești bani ai noștri și ai altora de pe Întinsul averilor lui mergeau să alimenteze cu 250 000 de franci aur presa regalistă, reacționară a lui Arthur Meyer, evreul care ținea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre Puștanca, fiindcă era prea tânără, sau Caramangioaica, fiindcă Își buzunărea clienții, descoperită de ceata noastră veselă și lunatecă la Oituz, În gura pieței, unde-și trafica trupul ei princiar (vrai morceau de Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
compatriot să se fi relevat luând cu vântul sau producând vreo comunicare scrisă, așa, ca o simplă formalitate de birou. În schimb, la primul din dineurile prezi date de ministrul nostru, pe care Îl Însoțeam ca un fel de curte princiară, toți bărbații, unii veniți cu nevestele scai după ei, Își comunicau pe sub mese ultimele adrese de localuri cu femei În pielea goală având organul lor muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău 7. PR. IOAN BUTNARU date biografice Se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
țării. Ziua aceea a sosit. Vouă! Moldovei! Vă mulțumesc! Să trăiți vitejilor! Închină. Bea. Trăiască Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o prea frumoasă femeie de vreo treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le cruță de Îmbătrânire. M-am găsit aici Într-o atmosferă aproape familiară, Într-un loc unde oamenii se acceptă cu deschidere și Înțelegere, spo rind farmecul orașului. Dar am avut și alte motive. Printre ele, fascinația istoriei unei familii princiare pragmatice, ducii Zähringer, „Înte meietorii de orașe“, care au Înființat, pe lângă Freiburg, orașe ca Villingen, de la izvoarele Dunării, Berna, Fribourg, din Elveția, și altele, cu o arhitectură specifică, cu o concepție uni tară, foarte precisă, neobișnuită pentru acele vremuri - sfârșitul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
celor prezenți se Întipărea o neliniște crescândă. În Încăpere Începea să se audă din ce În ce mai lămurit un murmur surd. Ducele Bertold ședea, adâncit În gânduri, pe tronul său. Fratele său, Conrad, căruia ca de obicei nu-i scăpa nimic, aruncă duhovnicului princiar o privire care spunea multe. Ca urmare, părintele Bernhard se apropie pe neobservate din fundul estradei și-l căută cu privirea pe ministerialul Hilde brand. Când Îl descoperi, Îi făcu un semn aproape neob ser vat. Bătrânul cavaler dispăru după
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dreptul să aibă un loc de casă, ca să clădească după voia sa. Fiecare femeie din acest oraș este părtașă bărbatului ei și fiecare bărbat părtaș femeii sale; soții vor avea fiecare drept la moștenirea celuilalt, În părți egale... Când secretarul princiar sfârși de citit, Îngenunche lângă tron și Îi dădu pergamentul stăpânului său Bertold. Acesta se ridică pentru a le vorbi supușilor: — Loialitatea și respectul pentru străduința fratelui și co re gentului meu, ducele Conrad, Îmi cer să-i Înmânez lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină de culoare a Curții princiare. Cu o pri vire priete noasă și Încurajatoare, prințul Începu să vorbească: — Orașul vostru va fi un oraș al cetățenilor liberi. și, ca semn pentru aceasta, fiindcă mă pun chezaș libertății voastre, să fie numit Freiburg. Nimeni să nu cuteze
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că paznicii erau pregătiți. Se aflase că trimiși ai Împăratului țeseau intrigi printre vasalii celor doi prinți și pregăteau acțiuni războinice Împotriva duca tului din Breisgau. De aceea, măsurile de siguranță fuseseră sporite, și Hildebrand, conducătorul de odinioară al gărzii princiare, fusese rechemat la Curte. El era cu ade vărat un om de Încredere. Când se con vinse că totul mer gea bine, se În toarse În sală. Acolo Își plimbă privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]