2,775 matches
-
conceptul restrictiv al științei asumat de către Kant: o știință autentică a naturii trebuie să aibă la bază principii demonstrate a priori 26. Eric Watkins a arătat că atât interesul lui Kant pentru demonstrarea legilor fundamentale ale mișcării, ca principii a priori, cât și importantele deosebiri care există între legile mișcării în formularea pe care le-a dat-o Newton și respectiv Kant pot fi înțelese mai bine pe fundalul tradiției raționaliste din filosofia germană a naturii a secolului al XVIII-lea27. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
restrâns orizontul reflecțiilor și analizelor lui Kant asupra științei matematice ale naturii la categoriile și principiile formulate în CRP și în Pmsn? Acei comentatori și interpreți care susțin că pentru Kant nu există decât enunțuri pe de-a întregul a priori, cum sunt principiile filosofiei transcendentale și ale metafizicii naturii corporale, pe de o parte, și enunțuri cu privire la corelații stabilite prin generalizarea datelor observației, care sunt contingente, lipsite de orice necesitate, pe de altă parte, vor da un răspuns pozitiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
datelor observației, care sunt contingente, lipsite de orice necesitate, pe de altă parte, vor da un răspuns pozitiv la această întrebare. Hansgeorg Hoppe, de exemplu, afirmă că pentru Kant toate acele corelații proprii lumii fizice care nu sunt cunoscute a priori nu ar putea fi numite legi. Kant ar fi fost de acord cu Hume că orice corelație a cărei cunoaștere este posibilă doar prin experiență este lipsită de orice necesitate. Kant, susține L. White Beck, și-ar fi propus să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ar fi avut în vedere numai relația „Orice eveniment are o cauză” și nu și relația „O anumită cauză are un anumit efect”. Ceea ce sugerează acești autori este că în scrierile lui Kant găsim doar o teorie a cunoașterii a priori. Kant ar fi cercetat condițiile care fac posibilă experiența, cunoașterea cu valoare obiectivă în genere, cu referire specială la cunoașterea noastră despre natura corporală, despre obiectele simțului extern. El nu ar fi spus nimic semnificativ cu privire la cunoașterea bazată pe experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Michael Friedman arată că în afara lui Buchdahl și a altor cunoscuți autori de studii kantiene ca Gordon Brittan, Henry Alison și Paul Guyer ajung la o concluzie asemănătoare. O concluzie pe care Friedman o formulează scriind că aplicarea conceptului a priori al cauzalității experiențelor noastre nu duce la legi cauzale generale sau la uniformități (pentru acestea este responsabilă rațiunea sau judecata reflexivă), ci la secvențe particulare determinate de evenimente individuale obiective, din care pot fi derivate apoi în mod empiric legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
există însă nu puține pasaje care nu se armonizează nici cu spiritul, nici cu litera unei asemenea interpretări. Din ele reiese limpede că pentru Kant fizica propriu-zisă conține corelații care au un statut diferit atât de cel al principiilor a priori ale filosofiei transcendentale și ale fizicii pure, cât și de regularitățile stabilite prin demersuri inductive. Asemenea relații, cum este legea gravitației a lui Newton, aparțin științei, în sensul restrictiv pe care îl conferă Kant termenului, adică sunt legi autentice deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
riguroasă a regulii nu este câtuși de puțin o însușire a unor reguli empirice, care prin inducție nu pot dobândi decât o generalitate comparativă, adică o largă aplicabilitate.30 Când vorbește despre legi ale naturii care nu sunt legi a priori ale naturii în genere sau ale naturii corporale, Kant are în vedere, în mod evident, corelații cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii. Este vorba de relații presupuse a fi invariante în spațiu și timp, spre deosebire de acele constatări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
poate să apară ca un oximoron dacă ținem seama de faptul că legilor li se asociază atributul necesității. Această impresie se destramă însă dacă admitem că expresia legi empirice stă la Kant pentru corelații care au atât o componentă a priori, cât și una empirică. Caracterizând intelectul ca „facultate a regulilor”, Kant precizează: „Regulile, întrucât sunt obiective (prin urmare, aparținând necesar cunoașterii obiectului), se numesc legi. Deși cu ajutorul experienței noi ajungem să cunoaștem multe legi, totuși acestea nu sunt decât determinări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
necesar cunoașterii obiectului), se numesc legi. Deși cu ajutorul experienței noi ajungem să cunoaștem multe legi, totuși acestea nu sunt decât determinări particulare ale unor legi mai înalte, dintre care cele mai înalte (cărora le sunt supuse toate celelalte) provin a priori din intelectul însuși...” 31. Statutul aparte al acestor legi, atât în raport cu cel al principiilor a priori, cât și cu cel al regularităților empirice, este afirmat în mod clar într-un important pasaj din CRP pe care l-am citat deja
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acestea nu sunt decât determinări particulare ale unor legi mai înalte, dintre care cele mai înalte (cărora le sunt supuse toate celelalte) provin a priori din intelectul însuși...” 31. Statutul aparte al acestor legi, atât în raport cu cel al principiilor a priori, cât și cu cel al regularităților empirice, este afirmat în mod clar într-un important pasaj din CRP pe care l-am citat deja în sprijinul respingerii sugestiei că legile fizicii propriu-zise ar putea fi deduse pur și simplu din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu cel al regularităților empirice, este afirmat în mod clar într-un important pasaj din CRP pe care l-am citat deja în sprijinul respingerii sugestiei că legile fizicii propriu-zise ar putea fi deduse pur și simplu din principii a priori ale filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor: Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi prin simple categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în genere, considerată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe care l-am citat deja în sprijinul respingerii sugestiei că legile fizicii propriu-zise ar putea fi deduse pur și simplu din principii a priori ale filosofiei transcendentale și ale metafizicii corpurilor: Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi prin simple categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în genere, considerată ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp. Legi particulare privind fenomene empirice determinate nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al cauzalității, ca principiu al filosofiei transcedentale, de legi cauzale particulare, pare să se confrunte, prin urmare, cu serioase dificultăți. Din rândurile citate mai sus se poate trage concluzia că legile cauzale au pentru Kant o dublă condiționare, una a priori și una empirică, și, în acest sens, un statut mixt. Pe de o parte, numai cu ajutorul experienței putem cunoaște relații între fenomene care posedă și alte determinări decât cele ce sunt proprii naturii și naturii corporale în genere. Fără ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Fără ajutorul experienței nu am putea ști nimic despre asemenea determinări. Pe de altă parte, acea „sinteză dintre cauză și efect” proprie legilor, care le distinge, ca relații necesare, de „regulile empirice”, devine posibilă numai datorită aplicării unor principii a priori. Legile fizicii propriu-zise au, așadar, atât o componentă a priori, cât și una empirică. Ele nu sunt nici „împrumutate din experiență”, nici „independente de experiență”, ci reprezintă pentru Kant o combinație între ceea ce ne oferă experiența și principiile a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
determinări. Pe de altă parte, acea „sinteză dintre cauză și efect” proprie legilor, care le distinge, ca relații necesare, de „regulile empirice”, devine posibilă numai datorită aplicării unor principii a priori. Legile fizicii propriu-zise au, așadar, atât o componentă a priori, cât și una empirică. Ele nu sunt nici „împrumutate din experiență”, nici „independente de experiență”, ci reprezintă pentru Kant o combinație între ceea ce ne oferă experiența și principiile a priori. Willem Harper, bunăoară, subliniază distincția dintre două concepte kantiene ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
priori. Legile fizicii propriu-zise au, așadar, atât o componentă a priori, cât și una empirică. Ele nu sunt nici „împrumutate din experiență”, nici „independente de experiență”, ci reprezintă pentru Kant o combinație între ceea ce ne oferă experiența și principiile a priori. Willem Harper, bunăoară, subliniază distincția dintre două concepte kantiene ale necesității: o necesitate necondiționată, independentă de orice conținut empiric, și o necesitate condiționată care implică raportare la un conținut empiric. Judecățile care exprimă o necesitate condiționată nu sunt pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bunăoară, subliniază distincția dintre două concepte kantiene ale necesității: o necesitate necondiționată, independentă de orice conținut empiric, și o necesitate condiționată care implică raportare la un conținut empiric. Judecățile care exprimă o necesitate condiționată nu sunt pur și simplu a priori. Ele sunt a priori în sensul că au atributul necesității, și nu sunt a priori în măsura în care se cer anumite fapte empirice pentru ca ele să poată fi formulate. Sunt judecăți care afirmă existența unei relații necesare între stări reale. Necesitatea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două concepte kantiene ale necesității: o necesitate necondiționată, independentă de orice conținut empiric, și o necesitate condiționată care implică raportare la un conținut empiric. Judecățile care exprimă o necesitate condiționată nu sunt pur și simplu a priori. Ele sunt a priori în sensul că au atributul necesității, și nu sunt a priori în măsura în care se cer anumite fapte empirice pentru ca ele să poată fi formulate. Sunt judecăți care afirmă existența unei relații necesare între stări reale. Necesitatea pe care o exprimă ele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conținut empiric, și o necesitate condiționată care implică raportare la un conținut empiric. Judecățile care exprimă o necesitate condiționată nu sunt pur și simplu a priori. Ele sunt a priori în sensul că au atributul necesității, și nu sunt a priori în măsura în care se cer anumite fapte empirice pentru ca ele să poată fi formulate. Sunt judecăți care afirmă existența unei relații necesare între stări reale. Necesitatea pe care o exprimă ele este o necesitate materială 33. Prin urmare, judecățile în care lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cer anumite fapte empirice pentru ca ele să poată fi formulate. Sunt judecăți care afirmă existența unei relații necesare între stări reale. Necesitatea pe care o exprimă ele este o necesitate materială 33. Prin urmare, judecățile în care lipsește componenta a priori exprimă relații contingente, simple asociații constante între percepții. Judecățile din care lipsește, dimpotrivă, componenta empirică, conțin doar o cunoaștere metafizică, nu una propriu-zis fizică. În mod a priori nu putem cunoaște conexiuni între stări de lucruri sau determinări ale realului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o necesitate materială 33. Prin urmare, judecățile în care lipsește componenta a priori exprimă relații contingente, simple asociații constante între percepții. Judecățile din care lipsește, dimpotrivă, componenta empirică, conțin doar o cunoaștere metafizică, nu una propriu-zis fizică. În mod a priori nu putem cunoaște conexiuni între stări de lucruri sau determinări ale realului despre care tratează legile fizicii propriu-zise. În lipsa componentei a priori nu putem cunoaște nici o relație necesară între stări reale. Kant caracterizează acea cunoaștere pe care ne-o oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din care lipsește, dimpotrivă, componenta empirică, conțin doar o cunoaștere metafizică, nu una propriu-zis fizică. În mod a priori nu putem cunoaște conexiuni între stări de lucruri sau determinări ale realului despre care tratează legile fizicii propriu-zise. În lipsa componentei a priori nu putem cunoaște nici o relație necesară între stări reale. Kant caracterizează acea cunoaștere pe care ne-o oferă legile fizicii propriu-zise drept cunoașterea unei existențe accesibile simțurilor pe temeiul cunoașterii unei alte existențe deja date simțurilor. Aceasta nu este nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relație necesară între stări reale. Kant caracterizează acea cunoaștere pe care ne-o oferă legile fizicii propriu-zise drept cunoașterea unei existențe accesibile simțurilor pe temeiul cunoașterii unei alte existențe deja date simțurilor. Aceasta nu este nici o cunoaștere pe deplin a priori, nici o cunoaștere a unei relații empirice contingente, ci o cunoaștere „relativ a priori”34. Dacă recunoașterea de către Kant a existenței unor legi ale naturii distincte de simple asocieri constante între percepții, legi care nu pot fi totuși cunoscute a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oferă legile fizicii propriu-zise drept cunoașterea unei existențe accesibile simțurilor pe temeiul cunoașterii unei alte existențe deja date simțurilor. Aceasta nu este nici o cunoaștere pe deplin a priori, nici o cunoaștere a unei relații empirice contingente, ci o cunoaștere „relativ a priori”34. Dacă recunoașterea de către Kant a existenței unor legi ale naturii distincte de simple asocieri constante între percepții, legi care nu pot fi totuși cunoscute a priori, pare neîndoielnică, ne vom pune în mod firesc întrebarea dacă el oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
priori, nici o cunoaștere a unei relații empirice contingente, ci o cunoaștere „relativ a priori”34. Dacă recunoașterea de către Kant a existenței unor legi ale naturii distincte de simple asocieri constante între percepții, legi care nu pot fi totuși cunoscute a priori, pare neîndoielnică, ne vom pune în mod firesc întrebarea dacă el oferă o explicație a posibilității unor asemenea legi și care anume este aceasta. Reputați cercetători kantieni au răspuns afirmativ la prima întrebare și au formulat răspunsuri diferite la cea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]