1,457 matches
-
tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata. Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Florica, o vecină care trecuse pe lângă gardul casei, dar nu l-a auzit, ca-ntr-un târziu, târându-se mai mult mort decât viu, înpleticindu-se ca un om beat, și cu un ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-a întins pe un pat de campanie pe care-l ținea în pridvor ca să doarmă vara afară și, cu greu și-a pus o pernă sub ceafa care-i înlemnise, de nu mai putea mișca capul. După o
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
STELARI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: „Apusul zâmbește și ne-nconjoară Stele căzătoare se aud trecând”. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul roșu, iar celălalt, galben. Seară de seară, până adormeam, număram stelele căzătoare, luându-ne la întrecere, cine numără mai multe? Într-o zi, curioasă, l-am
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
părintească Și de căpițele de fân De mine, puiul de român, De tot ce poa' să-mi amintească, De-acea copilărie sfântă Când umblam cu pantalonii scurți, De droaia de copii din alte curți Cu care mă luam la trântă; Prispa de lut a casei noastre Luminată-n nopțile cu lună Și astăzi nostalgiile-mi adună De pe întinderile sihastre- Îmi cereau părinții să-i ajut Legam joiana cu un lanț Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
se desfășoară și”convorbirile” de la ședințele de spiritrism dintre un grup de curioși de exemplu și ruda unuia dintre ei chemată la „vorbitor”: - Unchiule, eu sunt cutărică, nepotul tău. Spune-mi ca să te cunosc, de ce sufăr eu? - Ai căzut de pe prispă când erai mic și ai umărul strâmb. Ceea ce este luat de regulă, o „dovadă”. - Am vorbit cu unchiul meu dom'le. De unde era să știe cineva străin de ce sufăr eu?! Mai departe mă gândesc că toată experiența câștigată în cursul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (31) de ION UNTARU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346378_a_347707]
-
livezi să cobor ușor dintr-o caleașcă și să-mi sărut părinții care mor și casa dulce din pridvor s-o văruiesc cu o privire prin curte să mai sar cum jucam copil năvalnic ca un mânz să dorm pe prispă de cu seară și-adesea până pe la prânz și mama să-mi îndrepte șuvița de pe frunte... visez o lume-n filigramă cu seva strecurată prin nervure sunt un kandinsky trist și jalnic care mă joc de-a uite-o-nu e un
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că n-am mai fost recunoscut de fântâni. Iubita se rotunjise de dor și subțire floare era în sufletul mamei și-n gând. Nucul îmbătrânise și dinții de frunze cădeau tremurând. Era liniște în prispa casei și eu mă miram de întrebările din solare. Mama cosea grădina în borangic și o durea privirea care nu ostenise căutându-mă prin țară. Și-n vise. Râul torcea amintiri, ascunzându-și fața în maluri Ziua își făcuse cămașe
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului un strugure stafidit a rămas singur în mijlocul iernii * la proces judecătorul se vede și pe sine în boxă! * tihna bătrânului pe prispă șla soare: struguri cu pâine * din volumul Poeme cu ochii ingusti Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 745, Anul III, 14 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345154_a_346483]
-
nu ne-au supus, am fost apărați de Zeii de sus. Aceasta este țara mea. O țară frumoasă și plină de noroc pierdută, câștigată la marele joc rătăcită, regăsită, în marea oglindă este țară și leagăn și a iubirii de prispă. Aceasta este țara mea. Mă laud o iubesc, dar sunt trist pentru Ea! Referință Bibliografică: Aceasta este tara mea / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Petru Jipa
ACEASTA ESTE TARA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345283_a_346612]
-
mâna mea . Nici vorbă de stilou aveam un biet creion negru și apăsam pe el de parcă nu se vedea ce scriu.Tare îmi era dragă cartea! Duminica când lumea se ducea la biserică ,eu stăteam cu ghiozdanul în spate pe prispa școlii ,care era la o azvârlitură de băț de casa mea.Bunicul se întorcea de la biserică și mă întrebă: -Da...tu ce faci acolo copchilă hăi?Ce zi e astăzi? Eu îi răspund foarte sigură pe mine și mândră că
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
a băgat în seamă. Măi să fie!......și pornesc la drum mai departe..... , privind lung în curțile vecinilor. Și în locul caselor arătoase și al gardurilor frumos aliniate, văd gardul șerpuit, cu șiplcile rare... din loc în loc lipsă....și căsuța cu prispă a Grafei și a lu” Chilibristu , și parcă ...da chiar îi văd și pe ei, deoparte și de alta a ușii de la intrare, tainind, sau dând peste cap vreo cinzeacă de țuică...cumpărată în dator de la bunicul ...că tare le
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
din care făceam rochii la păpușile din plastic cumpărate de la tanti Maria de la magazin ...... Doamne câți și câte îmi vin acum în minte! Oftez și intru în curte. Parcă nimic nu mai e cum era de dimineață! Văd casa cu prispă , cu tindă și odaie, văd celarul de lângă ea, văd lavița de sub măr, bicicleta ,,Tohan” a tatălui meu, evident CFR-ist,îl văd pe el trebăluind prin curte.... văd pârleazul dinspre bunici și câinele cel negru legat lângă el,îl trec
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
mai las-o...te chem eu să o iei dacă mai face nebunii!”...s-a născut frica de...Niculina. În joaca a mai mare dacă eram și o vedeam venind pe drum, fugeam repede în curte și mă ascundeam pe prispa casei. Dacă nu era timp să ajung în curte, fiind luată de multe ori ,,prin surprindere” fugeam pe vreo uliță și mă pitulam până trecea. Ai mei, remarcaseră faptul că îmi era frică de ea, și de câte ori mă vedeau că
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
mă mai întindeam cu fața în sus lângă șiștar și mă străduiam ca să prind în gura deschisă jetul de lapte călduț pe care îl mulgea. Când era aproape gata înhățam șiștarul aproape plin și coboram cu mare grijă până lângă prispă unde mămăliga cea mare era aproape gata și chiuiam de bucurie la auzul bolboroselii laptelui turnat în ceaunul din care tocmai fusese răsturnată mămăliga iar cu linguroiul cel mare mestecam de zor pentru a desprinde cât mai multă lipitură de pe
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
noi veșmânturi, O vreme pentru toți mai prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
unui cântec hăituit de păsări ce-și vor trilul înapoi. Mă rog mereu să prind alt răsărit cu scânteieri de șanse pentru noi sau să învăț cu aripi de uitări să zbor fărâmițând tot ce ne-am spus pe-o prispă de poveste când pe mări se legănau corăbii de apus și-am să mă rog mereu să-ți fie bine deși mi-e-atât de toamnă fără tine... Referință Bibliografică: Gând întomnat / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1348, Anul
GÂND ÎNTOMNAT de AURA POPA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377924_a_379253]
-
spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie drag, să mă semeț în Tine și Mâna
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Poftim? - sări bărbatul în mijlocul camerei și prin geam văzu o vâlvătaie care se mișca, iar în urechi îi răsună o zarvă mare. - Baba a pus foc... Sau o fi diavolii săi! - se sperie femeia. Bărbatul deschise ușa și ieși în prispă. Câteva secunde rămase buimăcit de ceea ce văzu. Elena încremeni în spatele său. Pătru cu sânge rece și curaj, răcni: - Babă spurcată, acuș te-nvăț minte să-mi mai tulburi liniștea! Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, în ciuda feminității
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
pot să spun, cu liniști înflorite și înalte când mugurii-n lumină-ncep să salte: atâta mi-a rămas într-un album. Îngenuncheat galop și ape limpezi, caii prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământand cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri, prelung adulmecând căderi de noapte, și-oboarele cu alb miros de lapte, când se-adunau, din iarba grasă, turme. Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia, mlădițe de ferigi
COPILĂRIE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378103_a_379432]
-
distrus și înstrăinat, gardul cade, nucul bătrân nerecunoscând-o îi aruncă în cap o nucă, doar „teiul sfânt” o ninge cu floare. Sfatul lunii: „nu te frământa atâta/ ce-i trecut, trecut rămâne” o face sa exclame: „Tristă stau pe prispa casei/ nu știu încotro s-apuc/ satul nu mă recunoaște,/ la oraș nu mă mai duc!” (Din nou acasă). Volumul „Nostalgia întoarcerii” pare a fi un fel de antologie cuprinzând patru capitole care de fapt erau volume indpendente: „Amurg de
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
timpul agățat în plete,trudim prin anotimpuriSa înălțam speranțe sausa-naltam gri ziduri.Uitam că zbaterea și trudane poate fi risipaSau împlinire a vieții,cuprinsă într-o clipa.Cu timpul tatuat pe iris,privim clepsidra vremii,Și din pocalul cu-amintirisorbim pe prispa iernii.Ne risipim adesea, tăcuți,prin gânduri fără rostSi-ncepem o povestepunand pecete cu "a fost"...Cu timpul cuibărit în trup,pășim pe calea vieții,Tribut să dăm visariinascute pe geana diminetii.Aripa franta-n zbor o vindecamcu-nflacarate pătimi... XXXI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]