11,078 matches
-
căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân prizonier acolo. Nu mai reușeam să deschid ușa. Se Înțepenise Într-un fel al ei, neștiut. O Înfiorare rece Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă inexplicabilă Îmi cuprinse dintr-o dată Întreaga ființă. Trăgeam cât puteam de ușă. Tălpile (deși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror cerc mă ținea prizonier. Semănăm cu o bufniță, dar gemetele mi se opreau în gât și le scuipam sub formă de cheaguri de sânge. Poate bufnița suferă de aceeași boală care-i inspiră gânduri asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe perete era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
există mereu, În cazul regiei ruse, obsesia descendenței, aderăm la convingerea aceluiași mare englez, că „s-a format la școala dură a sistemului sovietic, În fața căruia nu a cedat o clipă.[...] A preluat ce era mai bun, fără să devină prizonierul unei metode sau doctrine”. Nu e ușor; nu e nici greu. În fond, de ce trebuie să depistăm, mereu, din cine se trage artistul? Poate, În unele cazuri, se trage...din el Însuși! Despre Stanislavski, regizorul contemporan, În mod firesc, spune
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre, mult mai neomenești...Îi vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un băț. Spectacolul acesta se repetă de câteva ori. Colega mea nu s-a lăsat demoralizată și a continuat să le ducă soldaților din pâinea ei. Urmară alte zile de carceră, de bătaie, de lucru foarte greu...Din toți soldații prizonieri au supraviețuit numai treișpe... Efortul ei de a povesti era enorm. Îl trăda răsuflarea alertă: Dacă n-ai răbdat de foame, de sete, de frig și n-ai suferit niciodată de singurătate, n-ai cum să înțelegi ce îndrug eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vei înțelege nu numai cauza fizică ci și cea sufletească (non-fizică)! Boala este o șansă pentru schimbare, când ne îmbolnăvim este clar că ne-am lăsat dominați de emoții negative și acest fapt exercită un magnetism paralizant și noi devenim prizonierii suferinței, ajungând involuntar să le perpetuăm (emoțiile negative), sabotând propria salvare. Emoțiile sau gândurile negative sunt răul cu care ne-am obișnuit și le întreținem în mod conștient sau inconștient, convinși că așa trebuie să fie și nu este nimic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
puse în armonie. De aceea, eu insist să spun că este foarte important să începem să ne autoevaluăm, analizăm și să ne ascultăm propriul corp până în adâncurile lui cele mai ascunse. Numai așa vom reu și să nu mai fim prizonierii unor diagnostice înfricoșătoare, care ne inhibă și ne răpesc libertatea. Vindecarea noastră depinde de Voință, care este o forță universală primordială, un principiu spiritual sau o forță inițială interioară, care pune în mișcare toate mecanismele de care dispune ființa umană
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
drepturile. Acest interminabil ocol are și unele virtuți. Asemenea celui trezit după o comă Îndelungată, care l-a privat de aflarea veștilor bune, dar și de șocul catastrofelor ori al morții celor apropiați, n-ați trăit orele de spaimă ale prizonierilor aflați la etajul cu restaurante din mallul roman, când televizorul a Început să difuzeze un film cu biografia Comandantului T., În care rolul Unicului era interpretat de un model ceva mai nou de VW, Întinerit discret printr-un facelift care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-se reciproc pentru a se reduce la tăcere. Ca un făcut, tocmai când Iubitorii de Mașini Își efectuau exercițiile de concentrare, militarii Începeau antrenamentele de anduranță, cum ar fi rezistența la tortura unui tonomat care l-ar fi silit pe prizonier să asculte la nesfârșit, cu sonorul dat la maximum, hiturile anilor ’80. Nici ceilalți n-au rămas datori. Exact când Înaltul Comandament Militar stabilea datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
intervină cu letconul În caz de defecțiune; cu toate acestea, funcționarea ansamblului s-a dovedit mereu fără cusur, lucru de mirare pentru un produs Microsoft, după cum anunțau siglele aflate la tot pasul. Noi, dependenții de sexul virtual, nu eram singurii prizonieri de-acolo. Camera noastră era doar una dintre cele câteva Încăperi identice situate la marginea unui coridor care se răsucea plictisit În jurul unei săli de formă pătrată, unde se aflau dușurile. Peste tot domnea aceeași obsesie bolnăvicioasă pentru simetrie, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ușa se deschidea brusc, o dată pe zi, la momente parcă de ea alese, și rămânea așa timp de o oră, Încât puteam să ieșim pe coridor și să vedem ce se Întâmpla În camerele ală turate, unde se găseau alți prizonieri. Niciodată două uși n-au stat deschise În același timp, astfel Încât să ne putem Întâlni cu vecinii. Niciodată n-am putut să comunicăm, cei din afară cu cei dinăuntru, pentru că unii priveau de pe coridor fără a putea da de veste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Albe studia asiduu regulile jocului de soccer, astfel Încât putea fi auzit din când În când răcnind cât Îl țineau plămânii Touchdown! la câte-un fault În careu. De altfel, fostul pasager al lui Air Force One era printre cei mai activi prizonieri, având dese inițiative organizatorice, cum ar fi invadarea celor aflați În saloanele alăturate (operațiune total inutilă, deoarece, așa cum s-a arătat, nu aveam cum să pătrundem), iar apoi ajutorarea lor prin constituirea unui fond monetar din care, cu o dobândă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
una lângă cealaltă În parc. Nu simți ce ni se-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci un prizonier prins În același lanț, pe care ajungi să-l detești. Édouard și-a dat seama că singurul mod de-a rămâne Împreună, păstrând măcar ceva din viața noastră, era să plece. Iar eu, dacă mai aștept ceva de la viața asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și soția isterică. Tînărul Milos este selecționat, dar nu pentru fotbal, ci pentru satisfacerea stagiului militar exact în momentul în care se declanșează războiul și gara devine un întreg teatru de operațiuni condus de căpitanul Aleksic (Stribor Kusturica). Fiul cade prizonier în mîna sîrbilor și unul dintre subordonații căpitanului îi aduc lui Luka o ostatică, Sabaha (Natasa Solak), dintr-o familie înstărită, cu care urmează să se facă un schimb de prizonieri. Iar povestea începe abia cînd Luka se îndrăgostește de
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
operațiuni condus de căpitanul Aleksic (Stribor Kusturica). Fiul cade prizonier în mîna sîrbilor și unul dintre subordonații căpitanului îi aduc lui Luka o ostatică, Sabaha (Natasa Solak), dintr-o familie înstărită, cu care urmează să se facă un schimb de prizonieri. Iar povestea începe abia cînd Luka se îndrăgostește de această fată, între timp soția își luase cîmpii în urmărirea unei cariere prodigioase alături de un pasional muzician ungur. În jurul acestor Romeo și Julieta balcanici evoluează întreaga poveste, al cărei glamour idilic
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de altfel, apare deformat în spațiul mediatic. Căpitanul Aleksici nu este clasicul mercenar odios din filmele americane, deși statura îl recomandă pentru un rol fioros, așa cum tînărul luat prizonier nu este un brav erou, iar Luka nu este un patriot sau un trădător. În fața camerelor se aude mereu discursul stas, împărțirea pe categorii, în buni și răi, roluri derizorii pentru scenariile dramatice clasice, obținute on the spot, ori, cred
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
batalionului II, care înaintau vertiginos prin dreapta pădurii. Noi, cei care luptam central, am înaintat și am pătruns în pădure, procedând la curățirea ei de inamicul care se retrăgea zăpăcit, lăsând în urmă un mare număr de morți, răniți și prizonieri, împreună cu un bogat material de război (Echipament, armament, muniție) etc. / Când de acum victoria era în mâinile noastre, sergentul major Arhire Ștefan a căzut eroic la datorie în fruntea plutonului său, fiind rănit grav în abdomen de o rafală de
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier În turnul acela În formă de ciupercă... Întorcînd privirea În direcția indicată de Como, Pablo văzu, conturată pe cerul tulbure, coama Întunecată a pădurii, care se lăsa la mijloc Într-un fel de șa. Mai În jos, totul era Învelit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea aiurea. — Aștept soluții, idei, planuri de acțiune, se aude din nou vocea lui Roja. — E doar o impresie de-a mea sau ne tratezi ca și cum am fi prizonierii tăi? se rățoiește Curistul. — în materie de psihologie recunosc că sînt un ageamiu, însă întotdeauna problemele de genul ăsta le-am negociat la sînge, reia Roja. Așa că mai ascult o dată. — Eu zic să dăm drumul oamenilor, și să ne tragem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se Înroșește, ochii cum Îți Încep să lăcrimeze. Ai spus o tîmpenie de genul — Ăsta nui așa de bun ca All The Young Dudes. — E și mai bun, a replicat ea, uitîndu-se la carcasă. — Acui nu, ai răspuns tu stupid, prizonier al propriei tale bălmăjeli. — Ba da, a insistat ea, iar lucrurile n-ar fi ajuns nicăieri dacă ea n-ar fi adăugat — Asta doar pencă nu l-ai auzit ca lumea. — Doar fiincă nulam Încă, ai zis tu. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Niciodată. Cum de a crescut sămînța nemernicului ăsta Înăuntrul ei din cauza unei biserici cretine și de rahat, condusă de puțoi care nici măcar nu dau la buci? Sau oricum nar trebi să dea. E Împotriva reglementărilor. E Împotriva reglementărilor ca un prizonier din categoria asta să fie lăsat singur cu un ofițer, ca să nu mai vorbim de un polițist În vizită, dar gardianul era un tovarăș de la masoni. Mi-a acordat un timp În care să fiu singur cu el. Doar cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul, când Îți este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniei, că am nevoia de ea, că am nevoie de ei; iar lucrul după care tânjeam acum în chip abject era să mă văd cu Palmer și să aud de la el ceva de neconceput, ceva care să mă aline. Eram prizonierul lor și asta mă sufoca. Dar și mai mult mă temeam de bezna de dincolo. M-am uitat la ceas. Era șase fără șase minute, prea devreme ca să beau ceva. M-am ridicat și m-am dus să întreb din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]