749 matches
-
glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului zilnic. Față de tot restul lumii, comportamentul lui Lucy era neschimbat. Doar mama ei era supusă acestor asalturi care, odată cu trecerea timpului, deveneau din ce în ce mai hotărâte. Oricât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
timp de citit și de multe altele, dar noi, cei mai tineri, trebuie să ne chivernisim bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau, dimpotrivă, mi-era groază să fie așa. Nu, nu era, însă i-am văzut urmele în zăpada proaspătă și-am privit ca proasta după ele. Ne-am făcut planul, cu Vasi: prima oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte se simțise invadat de dragoste, acum furnicăturile, tot de la cozoroc la botul ghetei, erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel de-a spune, de fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea lui iubire, cu logodnica lui cea frumoasă. Atenția îi fu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când era deja convinsă că între mine și ea nu poate exista nimic trainic, Mona începuse să debiteze ca între prietene:-Plecam de la tine acasă și singură mă puneam pe plâns. Scriam planuri de lecție peste planuri și plângeam ca proasta. Abia după aceea îmi povestea câte un episod din viața ei, cu tată bețiv, cu o mamă terorizată și un frate handicapat, mai mult fără bani, singura sursă de venit fiind amorul și handbalul. La scurt timp începusem să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spaniolii și polinezienii își uniră eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale coralilor, era evident că n-ar fi fost imposibil să o pună la punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna aia dă i-a dat-o șefa pentru javră. Nu-i proasta Gina mea țcastanii de pe strada lungă prezența lor insinuantă complice cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu care susții legea unității universale ca pîrghie a lumii și ura Împotriva celor ce nu gîndesc la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei, am zis din nou și i-am îndepărtat părul de pe față. — Nimic, răspunse ea cu un zâmbet vag. Apoi surâse din nou, de data asta mai convingător. Nimic, sunt o proastă. Am prins-o în menghina brațelor și ea s-a întins din nou pe mine. Ne-am îmbrățișat, în timp ce ea își odihnea capul pe pieptul meu. — Haide, am zis. Spune-mi. — Ești transpirat, spuse ea, ridicând capul și lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o expresie exterioară atitudinii interioare, poartă numai blugi murdari și pulovere bărbătești mult prea largi. Psihiatrul pe care trebuie să‑l consulte periodic din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se ridică brusc de la masă și se retrage gânditor într‑un colț de unde privește în gol cu un aer sumbru, până când Sophie sau Anna îl readuc solemn printre ele. Ce ai? Spune, te rog, te rog. Mă călcați pe nervi, proastelor. Eu am alte griji, situate pe un alt plan, pe care mă situez și eu. Mă plictisiți. Hai, te rugăm, Rainer, așează‑te iar lângă noi. Voi chiar nu pricepeți nimic, cu asemenea oameni nu poți să treci niciodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să spună, îmi pare bine că nu mai plec în America, fiindcă vara asta o să învățăm împreună pentru școala pe care ai s‑o faci tu la seral. Dar, ca de atâtea ori, nu spune nimic, ci plânge doar, ca proasta. Anna bocește în gura mare de față cu oamenii ăștia străini care au muncit toată ziua și, ca atare, seara au și ei dreptul la liniște; în hohotul ăsta de plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
2006 Pepe-Inimă-Albastră, cu consecințele de rigoare. Seria de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul, tanti Clemanza ar fi trăit bine merçi și acum, ba mai mult ca sigur ar fi depășit o sută de ani. Ce fac, nu vin la înmormântare? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În șold, mănîncă rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Shit. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Totuși lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii alegerilor? Niște intelectuali. Aici se ivesc neclarități. Mulți din PSD, guvern, jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, și-și cîștigă Într-adevăr existența de pe urma muncii cu gîndirea, pe brînci, fiind În același timp bogați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obține o moștenire, așadar avea un trecut urîțel, ca să nu mai vorbim că mai mult ca sigur euthanasiase Încă cinci persoane În același scop sau doar pentru antrenament, deci băiatul voia doar s-o demaște iar poliția Îi arestează ca proasta pe Lola și Nino, suspectîndu-i că au vrut să-l ucidă pe Huff. Nu voi dezvălui finalul, ca să mai aveți motive de a citi - mai ales că stilul este direct, mai apar și picături de umor, suspansul e condus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă ia careva de pe stradă sau cine merge la lac. Azi e sîmbătĂ. — Bine. Urcă, spuse pădurarul local. — Mulțumesc, domnu’ Evans. Ajunși În fața poștei, Evans legă caii și discută puțin cu delegatul Înainte de a intra. — Nu pot vorbi cît e proasta asta de Suzy. — Așa e. — Packard e un tip de treabă. Nu e nimeni mai iubit În toată zona. N-ai reuși să-l condamni pe chestia aia cu păstrăvii. Nu se sperie de nimeni și, În orice caz, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui că se găsește câte unul, mai ales târgoveți, care după ce s-o amețit pune chiar mâna pe ea și râde ca proasta în târg. Cum să te porți așa cu o asemenea muiere, căreia i-ai bea apă din pumni nu alta?! Apoi au ei - hangiul și muierea - școala lor. Tot ce face ea îi cu buna știință a bărbatului. Ia să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar mie tot îmi vine s-o rup la fugă. Știu, nu-i frumos deloc. Trebuie să rămân, n-am ce face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
duioasa lui nevastă și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe mine nu m-a vrut în preajma lui reală. Proiectul matrimonial l-a ținut secret. Care o fi diferența între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu îndemn deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai sună moldoveneasca. Așa vorbea și profesoara de patruzecioptiști, Crizantema Bîzgă. Șî l-o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău' lor. Dacă beau îmi e mai bine", o aprobă solistul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ticăloșilor" (eseul lui Petrini) la era țoapelor. Sîntem condamnați la Românie grea†††††††. Ăi, Lenuțî, ti duci la momuntarea lu' nea Gogu, la doușpe? Da' nu l-o scos, tu, Auricî? Di undi, fă? Din fîntînî. L-o scos mort, fă proasto, mort l-o scos. Mă abțin să gîndesc asta, dar o fac: limba română (limbo romanesco, eventual cu r-ul dublat, cum se pronunță în varianta frundo-udemeristă) e în regresie, în cădere liberă. Arată ca țărăncile în bunde și, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum a murit, ca și cum aș fi fost acolo, în camera de spital, la patru dimineața: singur, abătut, cu spatele la geam, dînd să tragă un fum de BT. Un cîine gemea în curtea din spate. În rezerva unde mor zi și noapte, proasta mea dragă..." Așa începea scrisoarea. Singura pe care am primit-o de la el: "Grăbește-te. Cel mai tîrziu în noiembrie am să mor. Vino să ne luăm rămas bun. Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată". Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un cuvânt așteptat, care poate să întărească pe cineva. E lumea mea, în care îmi place să visez, în care doresc să văd viața cu alți ochi, și pe care încerc să o schimb cu ceea ce pot. Poate sunt o proastă visătoare... Mai bine să fiu considerată așa, decât să fiu un om fără inimă. Aceasta e lumea mea și în ea sunt cei care mă acceptă așa cum sunt. Dacă nu le place, nu au decât să dispară din această lume
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]