297,094 matches
-
satisfăcută și anume filosofia istoriei. Doream să înțeleg cum poți să scrii istorie și dacă nu cumva se găsesc în trecutul istoriei anumite legi, anumite șabloane care se repetă; acest lucru era însă inexistent la Sorbona! Nu se punea nici o problemă de critică a istoriei și de filosofie speculativă. La aceasta am revenit mult mai târziu, după război, când am fost exilat în Occident. Am avut un hiatus în preocupările mele intelectuale în tot timpul războiului și chiar în primii ani
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
n-ar mai rămîne decît o egalitate în sclavie. Cele trei principii merg așadar împreună: suveranitatea poporului, egalitatea și libertatea. Este formula ideală a democrației. La drept vorbind, cam prea ideală" (p. 16). În teorie, totul sună bine și frumos. Problema apare atunci cînd aceste principii generoase trebuie aplicate în practică. Se știe, principalul simbol al suveranității poporului a fost, în timpul Revoluției Franceze, ghilotina. Ea a fost opusă în imaginarul colectiv simbolului absolutismului, întruchipat de Bastilia (mai degrabă pustie în timpul cuceririi
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
Elena Zottoviceanu Absent de patru decenii de pe scena Operei bucureștene, Falstaff își face reintrarea într-un spectacol care este o certă reușită. Nici o altă partitură verdiană nu pune în fața interpreților probleme atât de dificile scenic și muzical, care să nu poată fi rezolvate decât prin travaliu de echipă. În această capodoperă de orologerie, în care muzica traduce direct cele mai fugare nuanțe ale textului dramatic cu o rapiditate amețitoare, acțiunea se
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
arenă", el substituie un sistem de așteptări - imagini oarecum previzibile ca semn și ca expresie - cu acela al unui moralist iritat de devierile contemporanilor săi de la un canon etic și intelectual. Artistul își pune, pentru prima oară în mod serios, problema rolului și a identității sale în societate și responsabilitatea morală pe care trebuie să și-o asume în raporturile cu lumea. În esență, el denunță acele prezențe ale vieții publice care sînt predispuse la "monstrita cronică" (după propriul diagnostic), atunci când
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Poate că ar trebui să Încep de-acum un program riguros de menținere a formei fizice! Sau poate că va trebui să vin În țară cu valize din ce În ce mai mici, pe măsura capacității mele de efort, mereu diminuate? Sau Îmi fac probleme degeaba? Poate că peste Încă 10 ani de integrare și dădăceală europeană a României și-a Bucureștiului, Gara de Nord va fi vegheată de polițiști, gardieni publici, ori angajați ai serviciului personal de securitate, care-i vor asigura oricărui călător dreptul sacrosant
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
normalitate și anormalitate. O mânăstire de maici, uitată undeva în munți, este transformată la un moment dat într-un spital psihiatric. La fel de abandonat, de a cărui existență nu-și mai amintește aproape nimeni. Acolo, însă, trăiesc niște oameni cu diverse probleme sau, cum spune autorul, mai altfel. Singuri, într-o pustietate desăvîrșită, la marginea societății. Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
în metamorfoza personajului său. Comicul se accentuează și el într-o poveste ce devine de două ori neobișnuită, fie doar și prin simpla înfățișare a "instrucției". Disperarea din cele două texte rămîne la fel de acută și de răvășitoare. Dramele, în fondul problemei, sînt aceleași, numai formele pe care le comportă masculin/feminin-ul creează variante, nuanțe dar nu modifică esențialul. Așa cum spuneam și mai devreme, textul este suportul ideal pentru demonstrații actoricești ridicînd la plasă performanței. De asta, abordarea nu este tocmai
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
a clubului select ce primea bani cu ghiotura în vremuri în care intelectuali serioși nu-și recuperau din cărți nici prețul hârtiei de scris. Dacă uriașele sume ar fi provenit dintr-un succes comercial real, n-ar fi fost nici o problemă. Dar în majoritatea covârșitoare a cazurilor era vorba fie de maculatură propagandistică, fie de bani scoși pe scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
îngăduit să se filmeze doar iarba din curte, dar sunt sigur că marea actriță a fost extrem de expresivă chiar și în absența imaginii. După cum sunt sigur că Ștefan Mihăilescu-Brăila e un impecabil vânzător de ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o șansă de recunoaștere oficială. Să sperăm că vor prinde vremuri mai bune, după ce-și vor fi lăsat sufletul pe scenă sau pe foaia de hârtie.) Soluția problemei trebuie găsită la nivelul administrării țării. Iar dacă o țară nu poate fi administrată, ce rost mai are ea?! Îmi aduc aminte de o întâlnire la Timișoara, la începutul anilor nouăzeci, a regretaului Iosif Sava cu foste vedete ale scenei
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
rămînă. Este aproape imposibil să se stopeze această avalanșă de nou veniți. În America vin aproximativ 2 milioane de imigranți legali sau ilegali, în fiecare an, în timp ce rata șomajului rămîne una din cele mai scăzute din ultimii 30 de ani". Problema crucială care se pune în fața noilor veniți în America este cea " defel simplă - a integrării. E cu putință oare o "americanizare" reală a imigranților? Dacă da, prin intermediul căror mecanisme, în ce ritm și cu ce preț? Procesul ilustrează un inevitabil
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
Cunosc pe cineva din Arizona, ne relatează Gabriel Stănescu, care nu mai citește publicații românești de teamă de a nu fi suspectat că nu stăpînește destul de bine engleza. Nu ar vrea, probabil, să dea astfel, în nici un fel impresia că problemele societății românești nu-l mai afectează decît într-o mică măsură, sau doar tangențial. O doamnă care a locuit mulți ani în California îmi mărturisea că fiicei ei, care a venit numai de cîțiva ani aici, căsătorită fiind acum cu
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
un fel sau altul de domeniul literaturii? Că, precum spune Feuerbach, nu Dumnezeu este cel care ne-a creat pe noi, ci noi suntem cei care-l creăm neîncetat pe Dumnezeu. De fapt, citind cartea lui Bloom, am avut serioase probleme încercând să înțeleg cum cineva care are o atitudine foarte critică față de orice religie instituționalizată, cineva care se consideră necredincios sau, în cazul cel mai bun, un "eretic gnostic" modern poate întemeia o teorie literară pe teozofia cabalistă altfel decât
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
reprezentanți ai mass-media românești pe frontul de luptă. Curajul lor este demn de stimă. Asumarea riscurilor, de asemenea. Văzînd pe micul ecran ce se întîmplă la Bagdad, avem toate motivele să nu trecem ușor peste acest fapt. Rămîne însă o problemă și anume aceea dacă eroismul lui Adelin și Florin nu era cumva inutil. Cînd scriu acest comentariu, războiul e abia la început. Cei doi și-au făcut cîteva apariții, unele doar la telefon, și au putut fi chestionați de speakerii
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
Rodica Zafiu Readuceam în discuție, săptămîna trecută, problema variației - mai exact: a gradualității diferențelor - dintre pronunțarea cu diftong și cea cu hiat, în cuvintele culte ale limbii române. O tratare în scris a acestei situații are partea ei de paradox și chiar de ipocrizie: discursul scris ne permite
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
avînd în consecință un rol alienant: În Însinguratul, se confesează Ionesco, dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde acestor întrebări: ce fac eu aici? De ce sînt aici? Ce este lumea din jurul meu? Sînt întrebări elementare, pe care istoria le face uitate, dar pe care nu poți să nu ți
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Cronicar "Nu-mi foșnești mie Caragiale..." Într-un număr (2, februarie) consacrat în parte problemelor memoriei și biografiei în literatură, revista TOMIS de la Constanța primește un răspuns interesant, de la dl George Bălăiță: "Din punctul meu de vedere, un mare scriitor este chiar acela în stare să impună, înainte de orice, ficțiuni convingătoare. Literatura de frontieră, la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
pensia de condamnat la moarte pe la tejghelele puterii. Cu ce îndreptățire îi ceri omului înfometat, obișnuit să vâneze litrul de ulei și kilul de orez, să stea cu nasul în făina râncedă și-n mălaiul decolorat, să se gîndească la problemele sensibile ale lumii în care trăiește? A pretinde unei bune părți a românilor să-și dea cu părerea despre altceva decât mâncare și băutură înseamnă a-i supune la o traumă pe care, zău, n-o merită. (Nu mă taxați
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
s-au gândit că vor putea forma simbolicul lanț al bunului-simț în jurul nesimțirii cvasi-generalizate, reprezentată de adunătura iresponsabilă din Casa Poporului. Deși sindicatele au promis că vor face și vor drege, efectul a fost jalnic. Ceea ce ridică, iarăși și iarăși, problema sindicatelor și, mai ales, a liderilor sindicali. Deși unii mi se par remarcabili - Dumitru Costin sau Bogdan Hossu, de pildă - mă întreb pe cine reprezintă ei, de fapt? Într-o social-democrație ca a noastră e de neimaginat ca sindicatele să
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
monografice trebuie să facă referire la toate fațetele operei (chiar și la cele mai dezagreabile pentru posteritatea lui Preda) scriitorului spre o justă situare a acestuia în sistemul de elemente al literaturii române. În felul acesta ar trebui rezolvată și problema antisemitismului lui Cioran, a textelor legionare ale lui Eliade sau a colaboraționismului cu regimul comunist al unor scriitori de primă mînă precum George Călinescu, Tudor Arghezi sau Camil Petrescu. În privința scriitorilor supraevaluați de critica regimului comunist, problema este mult mai
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
trebui rezolvată și problema antisemitismului lui Cioran, a textelor legionare ale lui Eliade sau a colaboraționismului cu regimul comunist al unor scriitori de primă mînă precum George Călinescu, Tudor Arghezi sau Camil Petrescu. În privința scriitorilor supraevaluați de critica regimului comunist, problema este mult mai simplă. Critica are datoria de a revizita opera acestora și a o aduce la adevăratele ei proporții. Nu trebuie uitați nici criticii care s-au făcut vinovați de promovarea unor mediocrități din obsecviozitate față de anumite regimuri politice
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
autorizați ai majorității partidelor parlamentare și-au exprimat spirjinul pentru inițiativa A.N.U.C., se pare că există deja un acord politic asupra câtorva domenii care vor face obiectul revizuirii Constituției, chestiunea culturală nefigurând, deocamdată, printre acestea. În legătură cu fondul problemei, publicăm mai jos textul ce ne-a fost transmis de domnul avocat Roland Cotârlan, cosemnatar alături de A.N.U.C. al materialelor privind necesitatea completării Constituției cu prevederile referitoare la cultură. (Red.) Legiuitorul constituant român de la 1991 nu a urmat
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
firav iar apetitul său achizitiv pe măsură. În consecință, bunurile culturale rămân inaccesibile publicului larg, iar individualitatea creatoare nu poate aspira la o existență decentă deoarece nu se poate trăi cu aer. După Primul Război Mondial, profesorul Emile Boutroux spunea: "Problema pe care o ridică principiul naționalităților este aceea de a se ști dacă un grup de oameni constituie, cu adevărat, o națiune, o conștiință și o persoană morală. În acest mod privite lucrurile, dovada României este definitiv făcută." Este foarte
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
adevărat, o națiune, o conștiință și o persoană morală. În acest mod privite lucrurile, dovada României este definitiv făcută." Este foarte adevărat. Conștiința națională română și cultura română nu mai au de mult a face dovada existenței lor. Rămân însă problemele supraviețuirii, iar aceste probleme nu pot fi soluționate fără intervenția determinată a statului. În regimul democratic al separației puterilor, normele legale relative la problemele fundamentale ale societății emană de la puterea legiuitoare și, cel mai adesea, au suport constituțional. Ca atare
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
conștiință și o persoană morală. În acest mod privite lucrurile, dovada României este definitiv făcută." Este foarte adevărat. Conștiința națională română și cultura română nu mai au de mult a face dovada existenței lor. Rămân însă problemele supraviețuirii, iar aceste probleme nu pot fi soluționate fără intervenția determinată a statului. În regimul democratic al separației puterilor, normele legale relative la problemele fundamentale ale societății emană de la puterea legiuitoare și, cel mai adesea, au suport constituțional. Ca atare, având în vedere marea
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]