2,781 matches
-
mântuitor econimist ce vine dinspre Apus sau Răsărit Și ne aduce pecetea mult așteptată a păcii, prosperității, libertății... Fără a mai duce-n cuget povara grijilor zilnice, Așa cum a fost cândva... Dar să nu ne încredem prea mult în minunile profane, Căci pașii noștri merg neîncetat în căutarea unui destin pierdut... Scormonim Slova arămie a universului fastuos și nevăzut, Care ne povățuiește să alungăm tot ce-i efemer din noi Și ne conduce către tainica cunoaștere absolută, Precum ne-o dorim
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
fost a noastră. Ah, Doamne... ce ciocârlie a liricii! O adevărată ploaie Eminesciană, Ce inundă manuale și ziare din țară, Stăpânind lumea cu a sa forță divină. Afară plouă tumultos... Cad cuvinte și semne vechi, Gata să ne ude mințile profane, Gata să ne aline mereu al nostru dor. Locul tău de veci scris este Să stai nemuritor de-a dreapta marelui Apollo, Să emani vraja călduroasă a razelor tale luminoase Și să ne acoperi inimiile cu ale tale sentimente ludice. Luceafăr
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
spumoasele albe valuri ale stihului contemporan. Toate-s medicamente date spre alinare și tămăduire... Poezia, proza... cărți sfinte-s pentru oricine. Doamne... ce cuplu luminos sunt! Ah, dulce terapie prin poezie și proză! Veșnic vei dăinui pe ale noastre plaiuri profane. Sacru-i sunetul penei cu cerneală... Minuni curate se pot face cu el - Yin și yang al universului nemuritor: Castel al câmpiei aurii și argintii. Imnul „națiunii literare și artistice” Afară-i o grozavă dorință decadentă ... Pădurile-s înstrăinate de
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi nebuni și-nfometați După ale durerii zări, care nu se mai sting Și scrutează tăioși orice ocnaș nevinovat - Orice Hefaistos aruncat cu violență-n peștera neantului... Mort sunt pentru lume, Uitat în dansul profan al vieții: Vânătoare dobitoacă și fără onoare, Care mă înghite cu nesaț Și nu mă lasă a-mi adăpa pământul decadent. Dar tot acest tablou nu-i decât deșart și tomnatic... Mă-ntorc la bozgunul cel aprins demult, Foc sălbatic
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
am renăscut cândva. Închisoarea mea În scaun șed de când mă știu, Fără să mă pot folosi de al meu lut, Ca un criminal închis în temniță, Ce-n amintiri n-a fost altfel, Decât o stâncă înțepenită-n pământ. Cușca profană-mi pârjolește scheletul, Mă chinuie ne-ncetat Și mă usucă ca pe o frunză palidă, Lăsându-mă în balta deznădejdii, În care mintea e cuprinsă Și nu mai poate scăpa. Ochii se desfată-n viața pământească, Încercând să se apropie de
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Sentința cosmică e dată deja... Plutesc molatec în barca lui Atum (Ra)... Pana lui Maat e pusă... Nu-ți voi lăsa nimic lumii... Decât un umil nume adunat pe-o carte, Ca sa nu te mândrești că mă cunoști, Iar bacteriile profane să nu jelească deloc! Nici cripte poleite cu măiestrie să facă! Doar la margine de râu voiesc a sta, Cu icoana mângâietoare la creștet Și-n lumina verde a pădurii să mă pui degrabă, Ca să nu mă știe nicio stea
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Din negura veșnicului timp, Se șoptește-n întreaga lume, De-o lungă viețuire omenească, Ce-a sădit fericire-n multe suflete, Simțindu-se ca-n edenul mult dorit, Care l-au pierdut din prostească neascultare. În trecerea multor veacuri, Omul profan, căutând paradisul cu poftă mare, Uită de cei din jur, Provocând durere mare-n mii de inimi, Care l-au ajutat permanent. Anii curg în șiroaie repezi, Ca un izvor necurmat, Care nu se poate opri, Iar stelele privesc stinse
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Și mă lasă singur în focul disperării, Chinuindu-mă ne-ncetat. Ochii, rămânând din ce în ce mai stinși, Mă aruncă-n negura amăgitoare a mirajului, Care mă-nvăluie puternic Și mă lasă-n balta melancolică a duhului, Care se stinge-n trupul meu bolnav. Invaliditatea profană a lutului, Mă-nhață puternic Și mă face să urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua tristeții. Spiritul, fereastra cea verde Care trăiește în astrul muribund al pământului, Dorește eliberarea divină, Care-o așteaptă permanent, Cu speranța aripilor
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
nu-ntâlnesc nimic-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să caut sacra prietenie, Ce zace ascunsă-n duhul profan. Amurugul mă-nșfacă prematur Și steaua mi se stinge, Lăsându-mă pustiit de dorul prieteniei, Ce n-am întâlnit-o-n drum. Ochii speranței Pe ulițele orașului merg adesea Și mă plimb singur în noapte - Un căutător de bogății imense
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
și zice: oare asta să fie femeia? Femeia... ah, ce fixă idee mai este! De parcă-ar fi un fior seismic Și tot duhul străbun s-ar clătina, Ca într-un vechi basm citit cândva. Dar totuși, să revin cu roțile profane pe pământ... Femeia-i stâlpul susținător al obștii - Cântarea jovială a hoinărelii pulpe: Un înger fuzionat c-un diavol, Ce sălășuie permanent Și nu poate avea odihnă. Bărbați, prețuiți femeia! E trandafirul serafic din viața oricui, E sângele ce pulsează
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Când pământul ne va înghiți pe toți. Ce-i Luna rece fără de-a sa caldă Venus? E stejarul uscat și palid la frunză, E plumbul ce intră-n lemnul muribund, E molima ce-și înfige adânc gheara-n duhul profan... Izvor neobosit al sânului omenos... Ție, spetează ce ridici duhul fărădelegii, Mulțumiri și odă-ți aducem mereu - Mici petale sfințitoare. Azi, în luna solară a lui Mărțișor, Când pragul mecanizat din al lumii mers Nu se mai potolește... Trâmbițe tunătoare
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Se zăresc cruci mici și mari: Păduri palide și stacoji, Ce nu-și mai găsesc odihnă... Dar un mărțișor cosmic se arată Și-n văzduh verzuia lumină renaște, Ridicând giulgiul funebru al nopții, Care-și adâncea colții mereu în cetatea profană. Fastuosul ocean albastru, Zămilsind încă din antice vremi Cerbul albului și-al negrului templu gând, Pază asupra Mărțișorului a devenit... Noi, azi, în al douăzeci si unulea ceas, Ție, Mărțișor serafic, îți picăm la picioare Și-ți aducem blagoslovire multă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
aude lin și clar, Iar mișcările seducătoare ale țarinei carnare Și ochii negri provocatori, Mă fac să-i cad la picioare Și inima să mi-o străpungă-n săgeata lui Eros. Mrejele necruțătoare ale lui Hathor, Mă aruncă-n patul profan al slăbiciunii Și cupa vieții mi-o aruncă-n jarul iubirii, Care mă arde molcom Și mă lasă-n patima pământească a voluptății. Motto: Iubirea este generatorul ce pulseaza neîncetat viața în univers... Steaua iubirii La umbra verde a sobrului
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
lui Marsyas Silen, Observând duroarea muribundă a terianilor, Se-nfățișază înaintea lumii-nrobite, Sculând-o la un crud război, Care va aduce pieirea Crăiesei Zăpezii Și va semăna o nouă oblăduire bună, Care va trona ca o nădejde-n mii de suflete profane, Numind-o cu grandoare, Primăvară. Visul părinților În vechea casă părintească, Timpu-l petreceam în jurul șemineului Și-mi aminteam o întâmplare, Ce mă umplea de-un dor nepotolit. În fața oglinzii privesc Și-o poartă a timpului mă-nvăluie, Arucându-mă-n negura vremii celei
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Ce-i umple de extaz Și-i preschimbă-n vaze ale fericirii Uitând de chin și jale. Orfeu, venind din munții pustiitori Cu vocea meloasă ce se aude-n văzduh, Născând în inimile arboringenilor muritori, O mângâiere sublimă-n cugetul profan, Ce-i lăsa să trăiască-n desfătarea teriană. Semințiile, transmițând din veac în veac Balade, doine și melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care va trăi veșnic Și va alunga
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mândrele căi luminate. Mozaicuri, fresce, crochiuri, tablouri și icoane... Sunt un tezaur cosmic, strălucitoare limane, Unde sufletele pot găsi edenul pierdut, Din care odinioară au căzut, Făcându-le să se lase pradă amintirilor multe, Care au provocat bucurii tăcute. Stea profană Încă de la începutul veacurilor străbune, Fărădelegea și-a făcut sălaș în inimile ființelor muritoare, Ca o ciumă ce-a omorât mii de suflete nevinovate. Stea profană scapă de-a ta nelegiuire Și-ți îndreaptă a ta cale. Mânia, crima și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Făcându-le să se lase pradă amintirilor multe, Care au provocat bucurii tăcute. Stea profană Încă de la începutul veacurilor străbune, Fărădelegea și-a făcut sălaș în inimile ființelor muritoare, Ca o ciumă ce-a omorât mii de suflete nevinovate. Stea profană scapă de-a ta nelegiuire Și-ți îndreaptă a ta cale. Mânia, crima și nedreptatea au întunecat spiritele curate ale pământenilor, Lăsăndu-i în amarul crud al deznădejdii, Care le stăpenește mințile îmbătate-n greșeli. Stea profană renunță la sălbăticiile barbare
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
de suflete nevinovate. Stea profană scapă de-a ta nelegiuire Și-ți îndreaptă a ta cale. Mânia, crima și nedreptatea au întunecat spiritele curate ale pământenilor, Lăsăndu-i în amarul crud al deznădejdii, Care le stăpenește mințile îmbătate-n greșeli. Stea profană renunță la sălbăticiile barbare Și-ți îndreaptă a ta soartă. Desfrânarea, iubirea de arginți și toată bogăția telurică, Îmbrobodind lumea toată, Au înrobit suflarea profană a terianilor. Stea profană, desprinde-te de mârșăveniile tale Și-ți întoarce destinul pătat în
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
pământenilor, Lăsăndu-i în amarul crud al deznădejdii, Care le stăpenește mințile îmbătate-n greșeli. Stea profană renunță la sălbăticiile barbare Și-ți îndreaptă a ta soartă. Desfrânarea, iubirea de arginți și toată bogăția telurică, Îmbrobodind lumea toată, Au înrobit suflarea profană a terianilor. Stea profană, desprinde-te de mârșăveniile tale Și-ți întoarce destinul pătat în vicii. Veacul tehnologiei moderne, al cunoașterii și al belșugului măreț, Sporește pe zi ce trece-n duhul societății, Dându-i gândirii puterea de a decide
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
crud al deznădejdii, Care le stăpenește mințile îmbătate-n greșeli. Stea profană renunță la sălbăticiile barbare Și-ți îndreaptă a ta soartă. Desfrânarea, iubirea de arginți și toată bogăția telurică, Îmbrobodind lumea toată, Au înrobit suflarea profană a terianilor. Stea profană, desprinde-te de mârșăveniile tale Și-ți întoarce destinul pătat în vicii. Veacul tehnologiei moderne, al cunoașterii și al belșugului măreț, Sporește pe zi ce trece-n duhul societății, Dându-i gândirii puterea de a decide între bine și rău
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
-te de mârșăveniile tale Și-ți întoarce destinul pătat în vicii. Veacul tehnologiei moderne, al cunoașterii și al belșugului măreț, Sporește pe zi ce trece-n duhul societății, Dându-i gândirii puterea de a decide între bine și rău. Stea profană nu-ți irosi știința-n ticăloșii, Aducându-ți aminte de Dumnezeu, fă binefaceri semenilor tăi. La o berică... Toată viața, ziua și seara, Fie chiar și la umilul meu job Unde stau rob pentru o amărâtă leafă, Gându-mi fuge
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Miramoț preluă din zbor șirul vorbelor lui: -Tot timpul țin sfat cu a mea umbră/ și ea, ne’ndurătoare, îmi șoptește sumbră:/ Nu-ți mai dori statuie vremelnică, de lut, în van./ Încearcă să ajungi sacru acolo unde altul e profan! -Solitarule, ciripește și tu, da’ să nu te prind că te franțuzești! îl îmboldi Papa. -Da, da, negreșit, dă-i drumul! întări Americanul. -Ce-aș putea spune despre mine? Că mi-a plăcut toujours să-i ascult pe ceilalți, să profit
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului • Avem totul și totul ne lipsește. Am trecut prin epoci de civilizație și am rămas barbari. • Iubim femeia, dar nu pe termen lung. • Avem un cult pentru știință, deși 90 la sută din pământeni sunt profani. • În orice profesie sunt lorzi și cizmari. Nimic cu e atât de sublim pe cât pare. • Căsniciile scurte sporesc, cele lungi se răresc. Mai curând primești în casă un câine decât un om. • Păsărelele continuă să ciripească... Și turnătorii la fel
GÂNDURI REBELE (17) – DESPRE NOI INŞINE ŞI NU NUMAI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377511_a_378840]
-
serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian bazileul ridicându-și fruntea tivită-n laur ,,Kyrie eleison, Kyrie eleison ˮ, un murmur se n-alță deodată -Te-am învins Solomoane! ...în piatră, porfiră și aur! Acolo s-a scris oarecând un
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
Acasa > Cultural > Traditii > HALLOWEEN-UL ÎNTRE PROFAN ȘI SACRU Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului După Sărbătoarea Crăciunului, Halloween-ul este considerată de către istorici cea mai veche și mai populară sărbătoare profană. Ea este celebrată de milioane de oameni, din întreaga lume. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii. Pentru a alunga spiritele acestora, cei vii apelează la diferite ritualuri: poartă măști, produc zgomote, aprind focurile, se
HALLOWEEN-UL ÎNTRE PROFAN ŞI SACRU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378418_a_379747]