1,903 matches
-
A., Principi e carattere dell’esegesi di S. Gerolamo, Rome, 1950. Peretto, E., La Giustizia, Rome, 1977. Perrin, M. (éd.), Lactance et son temps. Recherches actuelles, Paris, 1978. Pesce, M., (éd.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano-primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983. Pesthy, M., „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, în Origeniana octava, L. Perrone (éd.), Louvain, 2003. Philonenko, M,. „Le Martyre d’Esaïe et l’Histoire de la secte de Qoumrân”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vanni, U.,„L’Apocalypse johannique. État de la question”, in J. Lambrecht (éd.), L’Apocalypse johannique et l’apocalyptique dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 21-46. Velasco, J.M., Introducción a la fenomenología de la religión, Madrid, 1996. Visonà, G., „Il fenómeno profetico del montanismo”, în Ricerche storico-bibliche, 5, 1993, pp. 149-164. Von Balthasar, H.U., Parole et mystère chez Origène, Paris, 1957. Weinrich, W.C., „Antichrist in the Early Church”, în Concordia Theological Review, 49, 1985, pp. 135-147. Wilson, J.C., „The Problem of
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este cumva special, redactat în ebraică (cap. 1 și 8-12) și în aramaică (cap. 2,4b-7,28) și alcătuit din două secțiuni principale: prima (cap. 1-6) cuprinde relatări despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
volumul de studii al lui Norelli, L’Ascensione di Isaia. Studi su un apocrifo al crocevia dei cristianesimi, Bologna, 1994. Ne‑au fost de mare folos lucrările autorilor: M. Pesce (ed.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano‑primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983, A. Acerbi, L’ Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi deceni del II secolo, Milano, 1989 și P.C. Bori, L’estasi del profeta ed altri saggi tra ebraismo e
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al lui Iuda Macabeul (2Mac. 5,27). . „Războiul cosmic” este menționat în treacăt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Labriolle, La crise montaniste, Paris, 1913. Toate mărturiile vechi despre montanism au fost adunate, traduse și prezentate de același P. de Labriolle, în Les sources de l’histoire du montanisme, Fribourg, Paris, 1913; cf. de asemenea G. Visonà, „Il fenómeno profetico del montanismo”, în Ricerche storico‑bibliche, 5, 1993, pp. 149‑164. Montanismul reprezintă prima mișcare reformistă de amploare din sânul creștinismului. Acesta predica un ascetism sever, susținut de o doctrină milenaristă extrem de atrăgătoare pentru creștinii „simpli”. Montanus afirma că este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
conținut este apropiată, fie, mult mai probabil, în proză. Autorul era fie un oriental elenizat, care ar fi fost în cazul acesta el însuși un mazdeean sau un grec din Orient, extrem de bine informat asupra doctrinelor magice. Data acestei cărți profetice trebuie să fie secolul I, înainte sau după era noastră.” (F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, pp. 64‑65.) Autoritatea romană interzisese lectura acestor oracole, sub pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tamaș, loc. cit. 490. Noemi Bomher, Cartea emblemelor din vise. Dicționar literar de vise, Editura Universitas XXI, Iași, 2004, p. 83. 491. Alte categorii: vise diavolești (oniricul fiind terenul pe care diavolul combate de preferință contra lui Dumnezeu), mortale, înșelătoare, profetice, salvatoare. 492. Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor, traducere de Mariana Băluță-Skultéty, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 50. 493. Artemidoros, op. cit. [vers. rom.], pp. 57-58. 494. Ibidem, p. 64. 495. Ibidem, p. 99. 496. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie trăită, apelează la gestul ultim, fatal. Am putea compara suicidul cu forma de somatizare a disperării. Aspectele mai sus analizate demonstrează complexitatea atitudinilor psiho-morale ale persoanei umane, precum și importanța lor În cunoașterea și Înțelegerea acesteia. 7 CONȘTIINȚA MORALĂ Funcția profetică Problema conștiinței morale este deosebit de complexă și ea rămâne o temă de permanentă reflecție, dar și de dispute pentru specialiștii psihologi, moraliști, teologi, medici, sociologi etc. Ea este una dintre cele mai importante dimensiuni ale ființei umane, care se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
având ca funcție principală cenzura actelor noastre, puse sub semnul valorilor morale, a ceea ce este permis și a ceea ce este interzis omului. Una dintre formele de manifestare concretă a conștiinței morale, cu rol de cenzură colectivă, este reprezentată prin funcția profetică. Din acest motiv, vom Începe studiul referitor la conștiința morală cu o analiză a funcției profetice. Profetul, deși este o persoană istorică reală, din punct de vedere funcțional, ca rol, incarnează un simbol. El este simbolul responsabilității, fiind intermediarul dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și a ceea ce este interzis omului. Una dintre formele de manifestare concretă a conștiinței morale, cu rol de cenzură colectivă, este reprezentată prin funcția profetică. Din acest motiv, vom Începe studiul referitor la conștiința morală cu o analiză a funcției profetice. Profetul, deși este o persoană istorică reală, din punct de vedere funcțional, ca rol, incarnează un simbol. El este simbolul responsabilității, fiind intermediarul dintre om și Dumnezeu. Profetul este o punte Între „aici” și „dincolo”. Prin gura profeților vorbește oamenilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dată când se face auzită, vocea lor reprezintă un avertisment adresat oamenilor, pentru a le atrage atenția asupra acțiunilor lor nesăbuite, obligându-i la abținere, la Întoarcerea la normele și valorile morale și spirituale de la care s-au abătut. Funcția profetică este o funcție de cenzură socială, colectivă. Rolul profeților este de a certa și de a Îndrepta abaterile oamenilor, În special cele de ordin moral și religios. Avertizând masele că s-au Îndepărtat de la porunca divină, vocea profeților Îi reîntoarce cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
sau în pulover, în orice caz cu o nelipsită tichie neagră pe cap, Ț. părea condamnat la o nesfârșită agonie; de cealaltă, un spirit viu, un „geniu al oralității” (Mircea Eliade), care, mizând fie pe naivitatea jucată, fie pe inspirația profetică, însă întotdeauna pe spontaneitatea inegalabilă, lăsa impresia că are răspunsuri atât pentru problemele temporare, cât și pentru cele atemporale. Impresia venea apoi dintr-un stil, deopotrivă al discursului și al gândirii. Sub raportul discursului, stilul „ultimului Socrate” (cum a fost
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
ale spațiului și ale timpului românesc. Începe cu dificultățile cercetării („nedumeririle”, le zice el), apoi își fixează conceptele cu care lucrează, pentru a încheia cu „urmările”. Toate acestea sunt puse într-un discurs coerent, demonstrativ, cu fraze din loc în loc profetice. Ideea de la care pleacă fenomenologul este că un neam nu există și nu rezistă în istorie dacă nu este ancorat nu numai în existență, dar și în spirit. Au spus-o mulți înaintea lui, dar V. dă ideii o accepție
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ancorat nu numai în existență, dar și în spirit. Au spus-o mulți înaintea lui, dar V. dă ideii o accepție metafizică și un accent „kairotic”. Din când în când omul acesta metodic și constructiv capătă, subit, sentimentul urgenței, devine profetic, ultimativ, folosește cuvinte cu o valoare premonitorie: „Tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în stare să impuie altora perspectiva lui proprie a existenței, e în stare să dezagrege pe a altora, s-o dezarticuleze
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
își dezvăluie un interes acut. Suntem, cu ele, în centrul împărăției românești adevărate: împărăția valorilor românești. Căutăm axa de orientare a spiritului românesc în existență și rațiunea prin care ne justificăm dreptul de a fi români în fața spiritului pur”. Discurs profetic, limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
la un seism - și sub dărâmături, sub sfărâmături, epocile au intrat unele în altele, ca într-un sac”. Și prezicerea viitorului se rezumă de fiecare dată la recapitularea istoriei și culturii universale. De câte ori este întrebat ce va să fie, corul profetic al bătrânilor - în realitate memoria simbolică a cetății - se întoarce „invers”, intonând refrene despre vârsta de aur a civilizației grecești. Mișcarea istorică se consumă într-un fel de teatru unde, de la un spectacol la altul, totul este refolosit cu grijă
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa, ca act cultural, credința că reprezintă o „voce divină”, un „avertisment” dat oamenilor de către divinitatea percepută ca instanța de supremă „cenzură”. De fapt, totul este o vastă „proiecție colectivă” a pulsiunilor acumulate într-o comunitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar profetul - cel prin gura căruia Dumnezeu vorbea poporului. Din aceste considerente „vocea profeților” neliniștea, înfricoșa, obliga la supunere și ascultare, restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup de tulburări psihice a fost izolat de K. Kleist și K. Leonhard, care le-au dat această denumire. Psihozele endogene atipice au
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care masele le vor urma și imita în mod automat, fără nici o critică. Aceste modele sunt reprezentate prin personalități exaltate (lideri politici, reformatori religioși sau moraliști), personalități captative (staruri, vedete, idoli de cinema etc.), personalități mesianice, salvatoare (cu rol profetic), personalități enigmatice (vindecători, traumaturgi, persoane dotate cu forțe benefice sau malefice, vrăjitori, terapeuți bioenergeticieni etc.), în fine personalități oculte (diavolul, forțele răului, extratereștrii, organizații oculte mondiale etc.). Aceste modele umane de referință, exemplare, ajung să exercite o presiune extrem de puternică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unde îl aștepta un ultim dezastru. Suedezii au invadat Polonia, dar, în semn de respect față de Comenius și „frații boemieni”, protejează orașul Leszno de urgie. Comenius răspunde cu un encomion adresat regelui suedez Carol Gustav: Panegyricus Carolo Gustavo. Tonul era profetic și pansofic. Comenius se pozițona, din nou, ca reformator universal. Îi propunea monarhului invadator un proiect de „dreptate pentru Polonia, libertate pentru Biserica persecutată și pace pentru toate popoarele”. Dar, în anul următor, polonezii s-au răsculat și i-au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de-a lungul întregii vieți, educația permanentă) care s-a conceput vreodată. Vom stărui în subcapitolul următor asupra acestei demonstrații monumentale a tezei după care tota vita schola est (toată viața este o școală). Să amintim celelalte trei componente ale profeticei scheduling comeniene. Căci despre o „prognoză” riguroasă este vorba în acestea. În cea de-a cincea lucrare, Panglottia, Comenius discută despre importanța învățării limbilor. Las la o parte corectitudinea fundamentului psihologic pe care își sprijină demersul. Triada obiect - idee (reprezentare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oferă, cu certitudine, soluția prin care această cruntă nedreptate poate fi reparată, modalitatea de a retrage gândirea educațională din poziția de slugă care i s-a atribuit în rândul Naturwissenschaften și de a-i conferi un rang princiar și atribuții profetice în imperiul științelor spiritului și culturii. 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologictc "15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic" Dacă fenomenele și procesele spirituale și culturale ale conștiinței sunt complet diferite de fenomenele naturii, atunci mai pot
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]