1,932 matches
-
pe care și-l asumă. În unele momente (de exemplu, în Jerusalem), artistul se identifică simplu cu personajul Los, anagrama a lui Sol, după cum remarcă Damon (1988, p. 247). Los, ca arhetip al poeziei și că vizionar primordial, creează cărțile profetice și dobândește grandoarea unei figuri divine, depășite doar de Dumnezeu însuși. Leonard W. Deen subliniază că "[f]igura lui Los este centrul necesar al marilor profeții blakeene. În absența lui, acestea ar fi inimaginabil de diferite" (1983, p. 261). Paradoxal
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se conjuge cu puterea imanenta a imaginației. În al doilea rând, paradoxul viziunii rezidă în statutul binar al procesului de creație estetică (și, implicit, în aspectul dual al operei de artă). Precum am aratat, Blake susține că toate cărțile sale profetice sunt compuse în Paradis și că el nu este decât un simplu scrib. Rezultă de aici că opera de artă există înaintea transcrierii ei mundane, fapt care proiectează o aură de inutilitate asupra întregului proces de creație 150. Totuși, cărțile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
omisiuni, ștersături, repetiții, care demonstrează că actul lor de creație nu ține de arbitrariul Divinității, ci reprezintă un gest conștient din partea eului poetic. Deși Blake declară că accederea la starea vizionara este singura experiență menită să aducă în ființă poemul profetic, devine evident, din studierea fie și numai a unui singur manuscris, precum cel al eposului The Four Zoas, că numeroase schimbări formale se produc la nivel textual. S-ar putea obiectă că The Four Zoas nu a fost gravat și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și imaginație 152. Mai mult, aici rezidă paradoxul spațiotemporal radical al viziunii. Experiență vizionara transfera eul creator la nivelul unei noi scări ontologice, susținute de Eternitate. Dar, în acest caz, artistul nu poate lucra la manuscrisul anluminat al unei cărți profetice, fiindcă orice activitate estetică presupune atât efort și artificiu, cât și materii prime aparținând lumii concrete, privite ca spațiu al erorii. Pe de altă parte, desi aparținând universului material, manuscrisul anluminat al unei cărți profetice evidențiază o textura sacra. Totuși
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
manuscrisul anluminat al unei cărți profetice, fiindcă orice activitate estetică presupune atât efort și artificiu, cât și materii prime aparținând lumii concrete, privite ca spațiu al erorii. Pe de altă parte, desi aparținând universului material, manuscrisul anluminat al unei cărți profetice evidențiază o textura sacra. Totuși, Blake își poate modela artifactul vizionar într-un timp finit: are nevoie de ore și zile fizice pentru a-l duce la bun sfârșit pe plan concret. Acest cerc vicios spațiotemporal este inerent procesului artistic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a unui "mod de gândire în care toate procesele, fie ele istorice, logice sau empirice, sunt atribuite unei dinamici generate de opoziții polare" (1984, p. 346). Abrams nu omite să adauge că, în interiorul acestei scheme intelectuale, principala caracteristică a discursului profetic este ireductibilitatea să etico-ontologică: "agenții sunt forțele opuse ale luminii și întunericului și nu există nicio cale de mijloc între binele absolut și răul absolut" (1984, p. 345)160. În fine, descrierea milenarismului, realizată cu acribie de Taylor, îmi permite
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
datata 22 noiembrie 1802. Blake include aici o versificație scrisă cu un an în urmă, descriind o viziune complexă, nelipsita însă de detalii triviale. De aici, deducem că doar viziunea cvadrupla îi permite subiectului să conștientizeze existența nivelurilor de semnificații profetice: "Now I a fourfold vision see / And a fourfold vision is given to me / Tis fourfold în my supreme delight / And three fold în soft Beulahs night / And twofold Always. May God uș keep / From single vision & Newton's sleep
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fiind și cele care definesc orice formă de revoltă socială. Că agent al rebeliunii, Orc este, mai mult decât orice personaj blakean, expresia Zeitgeist-ului eului creator, care compune într-o epocă obsedată de formule pseudoreligioase, precum subliniază Jon Mee: "Platformă profetica, exprimând nemulțumiri sociale și viziuni utopice în termenii paradigmelor biblice ale opresiunii babiloniene și ale așteptării milenariste, era, de fapt, de mult timp fixată în resursele retorice ale culturii populare în momentul în care Blake scria" (1992, p. 28). The
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și practicile experimentale ale științelor naturii, ci subliniază aspectul vizionar al științei în ipostaza metafizicii iluminate. În pofida caracterului sau imperfect, după cum remarcă George Anthony Rosso, Jr., The Four Zoas rămâne un poem plin de forță epica și lirica: "este atelierul profetic în care Blake își aduce la maturitate viziunea epica, în care el își forjează "agenții spirituali" meniți să-i îndemne și să-i povățuiască pe cititori să transmită viziunea comunităților din care ei fac parte" (1993, p. 152). Această viziune
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ark & Curtains / Which Jesus rent: & now shall wholly purge away with Fire / Till Generation is swallowd up în Regeneration" (E: 142-143). Chiar dacă nu suntem de acord cu afirmația lui Peter Butter, cum că Milton este cea mai valoroasă dintre cărțile profetice lungi (1978, p. 145), trebuie, totuși, să acceptăm că șaga marelui puritan constituie penultimul pas făcut de Blake pe scara înțelegerii vizionare a omului și a universului. 4.5. Nivelul religios (Jerusalem) Al patrulea (și ultimul) nivel este cel religios
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prelapsariene, care, în opinia mea, denotă, respectiv, viziunile cvadrupla, triplă și dublă: "The Primeval State of Mân was Wisdom, Art, and Science" (E: 146). De aici, se deduce că starea primordială a omului îi permitea acestuia să-și cultive abilitățile profetice, în absența carcanelor viziunii simple. Primele versuri din Chapter 1 trădează atât egoismul lui Albion, cât și furia să, alimentată de gelozie, în raport cu propria Emanație, Jerusalem, sortită să devină Mireasă Mielului. Numeroasele odrasle, de ambele sexe, ale lui Albion reifica
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
potrivit acestuia, religia și filosofia naturii sunt doar expresia credinței fariseilor care l-au ucis pe Christos (E: 201). Europa, ni se sugerează, este devastată de religia lui Satan și de propagatorii acesteia, Voltaire, Rousseau, Gibbon, Hume etc. În comparație cu idiomul profetic al viziunii cvadruple, limbajul tuturor acestor philosophes pare prea mecanic și artificial. Cântecul Mielului este unul dintre cele mai sugestive epitalamuri din întreaga poeziei blakeană, imitând tonul patriarhal din Pentateuh (unul dintre elementele definitorii este procedeul enumerației substantivale). Întocmai cum
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
m-am străduit să demonstrez că examinarea poeticii vizionare blakeene trebuie să includă trei aspecte fundamentale: problemă eului, problema factorilor inductori și problema viziunii. Ulterior, am introdus în ecuația critică al patrulea aspect: chestiunea ipostazierii, la nivel textual (în cărțile profetice), a premiselor teoretice dezbătute anterior. Eul este un concept alunecos, dar, dată fiind importantă pe care el o dobândește în teoria poetica pe care am încercat s-o forjez, am căutat să-i aduc clarificări semantice satisfăcătoare. Distincțiile au fost
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pentru un tablou complet al dezbaterii etimologiilor respective, cf. Elliott , pp. 19-20. 26 Pentru o distincție detaliată și explicită între viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius și la Fulgentius. 28 În mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ale profeților evrei din Gunkel, 1987, pp. 38-43. 33 Deși exagerează în privința rolului jucat de dimensiunea istorică în contextul "manuscriselor iluminate", Erdman are esențialmente dreptate atunci cand scrie că "deși vorbim în general despre operele dificile ale lui Blake ca fiind "profetice", o facem într-un sens atât de figurat, încât nu căutăm de obicei niciun mesaj literal", (1985, p. 23). 34 În cazul lui Blake, Damon susține că "profeții nu sunt prezicători ai faptelor viitoare; ei sunt dezvăluitori ai adevărurilor eterne
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
subsecvente, precizez, nu sunt interesat să inițiez o polemică legată de dublu: conceptul reprezintă un simplu instrument critic, menit să facă lumină în cazul unei relații complexe. 43 De fapt, Urizen își afirmă omnipotenta în mai multe ocazii din cărțile profetice. În The Four Zoas, Night the First, el pretinde că este nici mai mult, nici mai puțin decât "God from Eternity to Eternity" (E: 307). În continuare, în Night the Third, pretențiile urizenice de autoritate supremă se fac auzite în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în contextul elaborării poemului epic Milton, ajutor materializat atât la nivel scriptural, cât și la nivel pictural. Detalii se găsesc într-o scrisoare către Butts, datata 6 iulie 1803, E :729-731, în special 730. 119 Mă refer aici la cărțile profetice, a căror multiplicare se bazează pe metodă revelata de spiritul fratelui decedat al lui Blake, Robert. 120 Un rol semnificativ în coagularea concepției blakeene despre configurarea profilului unui personaj îl joacă teoria fizionomica a gânditorului elvețian Johann Caspar Lavater, ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sau. El credea nu numai că toți oamenii erau, potential, cetățeni ai orașului sau, ci ca toti aparțineau de fapt acestuia, fie că vroiau, fie că nu, în anumite momente ale existenței lor" (1969, p. 303). 133 Gunkel scrie: "Recunoașterea profetica nu este ceva coerent și complet, ci mai degrabă o iluminare bruscă, fulgerătoare" (1987, p. 43). 134 Pentru o prezentare succinta, dar pertinenta a elementelor concrete prezente în poezia ebraică, cf. Gunkel, 1987, pp. 44-45. 135 Pentru detalii suplimentare, cf.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
încheierea la biografia lui Possidius pe care o vom cita mai jos, p. 000. în opera sa, Augustin examinează întreaga Carte a Psalmilor, și nu doar secțiuni ale acesteia, așa cum se făcuse pînă atunci. în schimb, dintre cărțile biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întîmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că aceasta este o atitudine specifică exegezei occidentale: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să denunțe lipsa de entuziasm a creștinilor pentru a sublinia starea gravă în care se găsea Biserica. b) Către Biserică O astfel de atitudine nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii necreștine, îndepărtate de Dumnezeu; tocmai în starea aceasta se găsește Biserica. în patru cărți, dintre care prima e dedicată laicilor, cea de-a două
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Dumnezeu a devenit creștinul, nefăcînd excepție clericii, pe care Cassian îi vedea ca pe niște sfinți. c) Cîrmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cîrmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei), avînd și un alt titlu, Judecata de acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cîrmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea, și nu guvernarea omenească, care, spune Salvian, chiar în acele vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentariul lui Primasius, care, în sine, nu e foarte semnificativ, este important măcar pentru faptul că a făcut să ne parvină unele din interpretările lui Tyconius. Comentariul lui Primasius este foarte alegorizant, autorul intenționînd să stabilească o legătură între textul profetic și Biserica din vremea sa ori cea de la începuturi. Spre deosebire de Tyconius, Primasius nu descoperă în textul Apocalipsei evidentele referiri la Imperiul Roman. Scriitorul își încheie opera cu un rezumat, de teamă să nu se întindă prea mult. Primasius a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
minori. în prefețele celor două scrieri, Chiril recunoaște că alții au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou și (așa afirmă în comentariul la cei 12 profeți) să contribuie la clarificarea pasajelor obscure ale discursului profetic. Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit și comentarii fragmentare
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îndeplinire. Chiril conchide că exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să adune lucrurile din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic nu are nevoie, crede Chiril, de interpretarea alegorică pentru a dezvălui un sens cristologic, caracteristica sa fiind tocmai faptul că este o profeție despre Cristos. în acest sens, deși se bazează oarecum pe alegorie, comentariul la Isaia pune în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost călugăr la Tyr, apoi în Palestina, la lavra lui Gherasim din apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la 9 kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a prevestit cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații”, și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]