1,785 matches
-
hainei militare În speranța găsirii unui martor al acuzării. Abuzând flagrand de funcția sa, Lct.Col.Tudose Ion ordonă unor beneficiari să sisteze orice lucrare cu hoțul, deosebit de periculosul Tony Pavone ce jefuise ca un turbat unele Întreprinderi ce se profilau În pragul falimentului...! Nu se mulțumi numai cu atât. La sediul principal al Cooperativei, ordonă o convocare cu toți muncitorii din formația de lucru a lui Tony Pavone plus conducerea unității și cadrele auxiliare. Hotărât să-l desființeze fizic, Lct
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată. Tony Pavone o privi, zâmbind. „Strămoșii lor au mâncat atâta carne de om alb rumenită la flacără și cărbuni Încât, s-au intoxicat profilându-se În prezent numai pe produse vegetale, deci...nu te Îngrijora!” „Așa poate fi Însă, nimeni nu garantează...” făcu un spirit de glumă ghidul.” Deci, vă rog să-mi permiteți acum, să vă mai rețin atenția numai câteva minute, să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minune modernă a împlinirii. Viața ei cu Richard - cinele, vacanțele în Franța, casa plină de colegi și copii, foste neveste și prieteni - era parcă ruptă din secțiunile de lifestyle ale ziarelor. Exista întotdeauna o excursie zgomotoasă de grup care se profila la orizont: un picnic în Regent Park, o plimbare prin Highgate Cemetery, o excursie la Bethnal Green Children Museum. Se întâmpla foarte rar s-o prind pe Sheba singură. Odată, când Richard îl luase pe Ben la o piscină într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
al trupului unei femei. Numele lui Alice era înscris pe fiecare siluetă cu litere roșii, mari și sclipitoare. Pe rafturile și-așa destul de spațiate erau așezate vreo două duzini de exemplare din romanul lui Alice, roman al cărui titlu se profila cu o grafie strălucitoare: Viețile Secrete din Clubul Sushi. Jina s-a uitat la vânzătoare, care acum vorbea la telefon, apoi și-a întors privirile către capătul solitar al culoarului pe care erau prezentate romanele de dragoste, acolo unde zăcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
către râul Salmon - care era așa de leneș și de blând c-ar fi putut să fie un canal din spatele casei sau una din bălțile pe care le făcea Roger în curte cu furtunul. Dincolo de întinderea de apă liniștită se profila un vârf din rocă roșiatică și cerul albastru. Alice a sorbit niște Fume alb dintr-o podgorie din sudul statului Idaho, ascultând ultimele note dintr-un concert de Bach cântat de pianistul din sala mare a hotelului. Stabilimentul era parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și chiar l-a auzit venind dintre copaci, departe de râu. A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte. Chiar și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să cred. Și chiar dacă era, trebuie să recunosc că m-a zguduit moartea cumnatului său. Dar oricum, era mult mai bine așa decît să Încerc să mi-l scot din minte pe EL - punctul esențial. Am impresia că s-a profilat la orizont silueta LUI. Într-un colțișor din peisajele suprapuse ale orașului se aflau și găuri negre neastupate... Umbre ale CELUI ce nu mai există... Și dacă priveam astfel lucrurile, orașul era plin de astfel de găuri și el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
materiei e așadar mult mai complexă decât se crede. Se așeză pe canapea, îmi puse capul pe coapsele ei, eu îmi petrecui mâna prin pletele ce-i luceau în reflexe roșii din cauza flăcărilor domoale din șemineu, iar umbrele noastre se profilau, mișcătoare pe peretele din spatele nostru ca o altfel de Piétà, într-o necunoscută catedrală gotică. - „Te iubesc”, spuse. Rochia de culoare incertă în penumbra iscată de flăcările șemineului era croită în deschidere până în dreptul sânilor a căror arcuire, abia ghicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în această situație, Congresul trebuia să decidă între cei doi candidați. Pentru funcția de președinte aveau să lupte nu numai Allende, Alessandri și partizanii lor, ci și S.U.A., U.R.S.S., C.I.A. și K.G.B., miza fiind foarte importantă: după Cuba, se profila un nou stat comunist în America Latină! Președintele Richard Nixon a ordonat să se ia toate măsurile pentru a evita victoria lui Allende, C.I.A. pregătind în acest scop două planuri, "Track one" și "Track two", acesta din urmă având în vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
democrației și sporire a eficienței de utilizare a resurselor economice ale țării. Potrivit acestui concept, partidul de guvernământ urmărea acordarea unui rol minimal statului, concomitent cu transferul puterii de decizie către ceea ce se numea organizația muncii asociate. În Iugoslavia, se profila pe atunci o gravă problemă economică, cu serioase urmări asupra relațiilor dintre republicile și regiunile autonome ce constituiau Federația. Era vorba despre discrepanțele accentuate în dezvoltarea economică a acestora. Nivelul dezvoltării economice a Republicii Croația era cu cca. 25% mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dezarmare, statele participante vor întări capacitatea lor de apărare și vor dezvolta colaborarea strânsă dintre ele în acea direcție. La 18 aprilie 1974, a fost adoptată și o Declarație "Pentru o pace trainică și dreaptă în Orientul Apropiat". Destinderea se profila tot mai mult, prin acțiunile pe linia securității europene, la care România contribuia prin inițiative diverse, apreciate pe un plan larg, inclusiv european, desprinderea de U.R.S.S. era larg susținută în România, iar acțiunile de respingere a hegemoniei sovietice avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Istanbul, în noiembrie 1999. Odată cu aceasta, începând cu anul 2000, România intra în Troika de conducere a O.S.C.E., ca "viitor" președinte. Anul 2000 a fost anul în care Președinția în exercițiu austriacă s-a confruntat cu impasul care se profila vizând adoptarea Declarației ministeriale a Organizației urmare situațiilor conflictuale care cuprindeau o bună parte a regiunii, văzută diferit de statele membre și care nu promiteau să se încheie prea curând. În anul următor, când România a preluat Președinția, s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cocoșilor sălbatici. În jur domnea o liniște adâncă. Se gândi la Velunda. Îi despărțeau timpul și depărtarea, îi uneau nostalgia și dorința. Deodată, în fundul peșterii, calul începu să lovească nerăbdător pământul cu copitele. Silueta lui Lurr, ghemuit în prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l vadă pe Vitellius mort la picioarele sale, așa cum mureau acum gladiatorii în arenă. Avea să-și dedice toată energia misiunii sale, își promise, privind mulțimea pestriță ce aștepta intrarea lui Salix și a lui Skorpius. Valerius se opri. Văzuse profilându-se printre copaci, sub cerul înnorat, zidurile cenușii ale amfiteatrului. Dinspre ele răzbătea vacarmul mulțimii. Îl auzise de departe, de când pornise pe drumul ce ducea din tabăra lui Antonius în oraș. Jocurile începuseră de dimineață, dar Valerius aflase că, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dinți sau cel puțin așa se prefăcea. M-am întors primind tot soarele în față. Acolo se ascundea Manhattan-ul în spatele ferestrelor înalte și tot ce se putea vedea erau coloanele gemene ale lui World Trade Center două flăcări de aur profilându-se pe cerul albastru și greu. Mi-am scuturat capul. Punctul pe care îl am în ochi, punctul mort în care nu există lumină, își îndreaptă degetul negru spre mine. — Hei, John. Grozav costum. Unde te duceai? La Alabamy? — Hă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gă-i gunosc detaliile, dar amsanblul îmi face impreșia de ceva deja văjut, gare mă toropejte, mă gufundă în zomn... Nemaiatașându se de cuvinte, eliberată parțial de servituțile trivialului, grotescului sau macabrului, imaginea se desprinde...” Se” desprinde din sclipirea ochilor tăi, profilându-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu labe de câine și bot de maimuță, toate
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul alb ce Încă tremura, Julián Își dădu seama că trebuiau să-și ia rămas-bun. Abia avu timp să se ridice, cînd ușa camerei se deschise Încet și silueta unei femei se profilă În prag. Pentru o secundă, Julián crezu că era vorba de Jacinta, Însă Îndată pricepu că era doamna Aldaya, care Îi privea fermecată, Într-un raptus de fascinație și repugnanță. Izbuti să bîiguie: „Unde-i Jacinta?“. După care se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puterea coniacului și a spaimei. — Bernarda, fă și dumneata ceva. De pildă, niște cafea. Tare de tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló În biroul său, o peșteră scufundată În neguri de tutun de pipă ce se profila printre coloane de cărți și de hîrtii. Ecourile pianului Clarei ajungeau pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin În domeniul muzicii. Librarul mă Îndemnă să iau loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În tăcere, ca și cînd ar fi vrut să-mi spună ceva. — Palacios! zbieră Fumero, cu glasul alterat În ecoul casei scării. Palacios Își lăsă ochii În jos și dispăru pe ușă. Am ieșit pe palier. Creste de lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din penumbră. Cele trei siluete Întunecate ale polițiștilor se pierdeau pe scări În jos, iar bocănitul furios al pașilor lor bătea În retragere ca o maree otrăvită, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]