831 matches
-
În această situație, când eforturile sunt repetate, iar reacțiile, funcțiile și procesele organismului sunt solicitate des și intens, pe perioade mai lungi de timp, specialiștii susțin că, la femeile care practică joggingul pe distanțe mari, pot apărea: creșteri hormonale de prolactină (uneori cu apariția unei mici cantități de lichid care iese din mamelon galactoree), creșteri care ar fi trecătoare; dereglări hormonale care determină apariția ciclului neregulat sau chiar absența acestuia pe perioade mari (conform literaturii din medicină sportivă, perturbările hormonale cauzate
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
adolescenți echivalentă normală. MHPG este un catabolit urinar al noradrenalinei. Totuși, numărul de pacienți studiați este prea mic pentru a trage o concluzie generală. La adultul deprimat, studiile scot în evidență modificări importante ale secreției hormonilor hipofizari (hormonul de creștere, prolactina) și ale activității axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (sistem implicat ca răspuns la numeroase forme de stres), atât în stare de repaos cât și în timpul testelor de stimulare sau de frânare. Prin reproducerea acestor studii la copil sau la adolescent nu se obțin
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
rezultate. În ceea ce privește secreția hormonului de creștere (GH) ca răspuns la hipoglicemia indusă, Puig-Antich și colab. (1981) constată că aceasta este diminuată la adolescentul deprimat față de ceea ce se observă la adultul deprimat grav. Secreția cortizolului, a hormonului de creștere și a prolactinei după stimularea cu dextro-amfetamină a fost studiată de Waterman, Ryan, Puig-Antich și colab. (1991) într-un grup de adolescenți cu episod depresiv major și un grup de control echivalent. Autorii nu constată nici o diferență între cele două grupuri, contrar celor
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
deprimați pre-puberi (copii și preadolescenți cu vârste între 6-13 ani) decât la subiecții din grupul de control de aceeași vârstă (De Bellis și colab., 1996). Aceeași autori nu regăsesc nici reducerea nivelului secreției nocturne de GH, nici valorile ridicate ale prolactinei bazale la adulții cu episod depresiv major. Într-un studiu mai vechi al lui Kutcher și col. (1991) realizat pe un eșantion mai mic (12 subiecți deprimați contra 38 în studiul lui De Bellis), alcătuit din pacienți cu vârste mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
rol reglator important revine nucleului paraventricular. Prin neuronii magnocelulari similari celor din nucleul supraoptic contribuie la secreția de hormon antidiuretic și oxitocină. Neuronii parvocelulari ai nucleului paraventricular secretă neurohormonul eliberator de corticotrofină (CRH) care stimulează secreția de ACTH, TRH-TSH și prolactină din hipofiza anterioară. O altă parte a neuronilor neurosecretori parvocelulari trimit impulsuri la sistemul limbic, trunchiul cerebral și măduva spinării, fiind implicați în reacțiile reflexe și comportamentale generate de stres. Pe de altă parte, nucleul suprachiasmatic primind impulsuri luminoase de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și reacțiile hipofizare de cele mai variate cauze, se produc cu participarea obligatorie a hipotalamusului (fig. 9). Având rol esențial în reglarea reacției hipofizare, hipotalamusul asigură controlul producerii atât de ADH și oxitocină cât și de ACTH, TSH, FSH, LH, prolactină, MSH și beta-endorfină. Controlul hipotalamic al secreției adenohipofizare presupune, ca și în cazul hormonilor retrohipofizari, participarea unor arii specifice din hipotalamusul anterior. În timp ce secreția de ACTH este controlată numai de eminența mediană, lansarea hormonilor tireotrop și luteinizant presupune și intervenția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proiecții în cortexul anterior prefrontal, piriform, entorrhinal etc. (fig. 51). O altă localizare centrală a sistemului dopaminergic este reprezentată de celulele și receptorii specifici de la nivelul eminenței mediane a hipotalamusului, influențând în sens inhibitor secreția hormonală hipofizară. Factorul inhibitor de prolactină (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. Efectele fizio-farmacologice se produc atât la nivel central, cât și periferic, prin cuplare cu receptorii dopaminergici din țesuturile respective (fig. 52). În funcție de afinitatea față de liganzii specifici, receptorii dopaminergici sunt împărțiți în cinci subtipuri: D1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Datorită afinității diferite a receptorilor dopaminergici față de drogurile agoniste și antagoniste (haloperidol, fenotiazine, benzodiazepine) s-a extins utilizarea acestora de la tratamentul tulburărilor de motilitate (tremur parkinsonian și coreiform) la dezechilibrele psiho-afective și endocrine (bromocriptina ca substanță inhibitorie a secreției de prolactină). La nivel periferic, dopamina exercită în funcție de doză o gamă variată de efecte adrenergice și dopaminergice. În doze mici stimulează miocardul prin acțiune beta1-adrenergică determinând creșterea forței contractile și frecvenței bătăilor cardiace. Consumul de oxigen al miocardului este mărit, în timp ce riscul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
antihistaminelor H1 pledează însă în favoarea participării la inducerea veghei și somnului. În timp ce administrarea histaminei perturbă somnul lent și împiedică instalarea somnului paradoxal, unele antihistaminice scad performanțele psihomotorii. Ca și celelalte monoamine, histamina hipotalamică stimulează eliberarea unor hormoni hipofizari (ACTH, vasopresină, prolactină). Controlul neuroendocrin este întregit de acțiunile asupra centrilor vegetativi ai reglării cardio-vasculare, ingestiei de alimente și termoreglării realizate prin mecanisme neurochimice complexe. I.6.7. AMINOACIZI NEUROTRANSMIȚĂTORI În afara funcțiilor metabolice clasice, unii aminoacizi îndeplinesc rol de mediatori chimici excitatori sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel central, cât și în întreg tubul digestiv, plămâni, aparatul genital și pancreas, VIP este eliberat împreună cu acetilcolina, îndeplinind rol de cotransmițător al acesteia. În afara proprietăților neuromodulatoare, VIP îndeplinește rol și de mediator chimic activator al eliberării de hormoni adenohipofizari (prolactină, somatotrop și luteinizant). În peretele intestinal, VIP este prezent în concentrații mai mari în fibrele nervoase ale plexurilor intraneurale decât în cele din mucoasă sau submucoasă. În afara rolurilor de neurotransmițător sau cotransmițător colinergic, VIP îndeplinește și funcții de hormon local
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și doi hormoni retrohipofizari. Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau doi neurohormoni hipofizotropi hipotalamici, ce se comportă ca factori activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării hormonale specifice. Excepție face doar factorul unic inhibitor al prolactinei (PIF) care a fost identificat cu dopamina rezultată din decarboxilarea DOPA ca precursor al catecolaminelor cerebrale. La rândul lor, hormonii retrohipofizari (ADH, OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
HIPOFIZOTROPI HIPOTALAMICI Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau a doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF), care a fost identificat cu dopamina, aceștia au structură chimică peptidică și se comportă ca factori trofici hipofizari activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării de hormoni adenohipofizari. Până în prezent, au fost izolați și studiați din punctul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
uneia din cele două gonadotrofine se datorește modificărilor de reactivitate produse de hormonii ovarieni; c) hormonul eliberator de tireotrofină (TRH, tireoliberină) este un tripeptid cu structură: Glu-His-Pro-NH2, și cu acțiuni stimulatoare ale eliberării nu numai de tireotrofină, ci și de prolactină; d) factorul inhibitor de prolactină (PIF), eliberat de nucleul arcuat hipotalamic, a fost identificat cu dopamina (DA), ale cărei acțiuni inhibitoare sunt cunoscute la nivelul diverselor structuri nervoase centrale; e) hormonul eliberator de somatotrofină (STH-RH, somatoliberină) este un polipeptid format
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se datorește modificărilor de reactivitate produse de hormonii ovarieni; c) hormonul eliberator de tireotrofină (TRH, tireoliberină) este un tripeptid cu structură: Glu-His-Pro-NH2, și cu acțiuni stimulatoare ale eliberării nu numai de tireotrofină, ci și de prolactină; d) factorul inhibitor de prolactină (PIF), eliberat de nucleul arcuat hipotalamic, a fost identificat cu dopamina (DA), ale cărei acțiuni inhibitoare sunt cunoscute la nivelul diverselor structuri nervoase centrale; e) hormonul eliberator de somatotrofină (STH-RH, somatoliberină) este un polipeptid format din 40-44 de aminoacizi. El
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precursor comun cu ACTH, denumit proopiomelanocortin (POMC). După structura chimică, hormonii adenohipofizari se împart în hormoni holoproteici și glicoproteici. Din prima categorie - a hormonilor holoproteici cu structură peptidică simplă - fac parte hormonul de creștere (somatotrop sau STH), hormonul adrenocorticotrop (ACTH), prolactina (mamotrop) și hormonul melanotrop (melanocitostimulator sau MSH). Hormonii adenohipofizari glicoproteici sunt reprezentați de hormonul tireotrop (TSH) și de cele două gonadotrofine, stimulatoare la femei a maturației foliculare (FSH), pe de o parte, și transformării foliculului restant în celule luteale secretoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a maturației foliculare (FSH), pe de o parte, și transformării foliculului restant în celule luteale secretoare de hormon luteinizant (LH), pe de altă parte. La bărbat, FSH stimulează spermatogeneza, iar LH secreția de hormoni testiculari. Spre deosebire de hormonul de creștere și prolactina, care sunt secretați de celulele acidofile adenohipofizare, hormonii adrenocorticotrop, tireotrop, foliculostimulant și luteinizant par a fi produși de secreție ai celulelor bazofile. Semnificația fiziologică a celulelor cromofobe, asecretoare, din hipofiza anterioară, este necunoscută încă. Acestea par să îndeplinească rolul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
testosteronului din sânge constituie informația care induce creșterea sau scăderea secreției de gonadostimuline. Controlul hipotalamic al secreției de gonadotrofine hipofizare se realizează cu ajutorul unui factor neurohormonal peptidic de eliberare a FSH și LH, denumit gonadoliberină, sintetizat la nivelul eminenței mediane. Prolactina (PRL), hormonul mamotrop sau lactogen este polipeptid cu greutatea moleculară de 23.000 daltoni ce îndeplinește rol de hormon al lactației. Împreună cu oxitocina asigură secreția lactată în timpul perioadei de alăptare. Reglarea secreției de prolactină se realizează predominant pe cale reflexă, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gonadoliberină, sintetizat la nivelul eminenței mediane. Prolactina (PRL), hormonul mamotrop sau lactogen este polipeptid cu greutatea moleculară de 23.000 daltoni ce îndeplinește rol de hormon al lactației. Împreună cu oxitocina asigură secreția lactată în timpul perioadei de alăptare. Reglarea secreției de prolactină se realizează predominant pe cale reflexă, ca și în cazul oxitocinei, factorul declanșator fiind mai întâi excitația mecanică a sferei genitale din timpul travaliului și, ulterior, a regiunii mamelonare, produsă de sucțiune. Indiferent de natura informațiilor care declanșează și întrețin secreția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează predominant pe cale reflexă, ca și în cazul oxitocinei, factorul declanșator fiind mai întâi excitația mecanică a sferei genitale din timpul travaliului și, ulterior, a regiunii mamelonare, produsă de sucțiune. Indiferent de natura informațiilor care declanșează și întrețin secreția de prolactină, acestea antrenează veriga hipofizară prin intermediul hipotalamusului. Contrar hipofizectomiei care întrerupe secreția lactată, leziunile hipotalamice nu o afectează semnificativ. Pe această bază s-a făcut presupunerea intervenției hipotalamusului în sens inhibitor asupra formării și eliberării de prolactină. Și, într-adevăr, extractele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și întrețin secreția de prolactină, acestea antrenează veriga hipofizară prin intermediul hipotalamusului. Contrar hipofizectomiei care întrerupe secreția lactată, leziunile hipotalamice nu o afectează semnificativ. Pe această bază s-a făcut presupunerea intervenției hipotalamusului în sens inhibitor asupra formării și eliberării de prolactină. Și, într-adevăr, extractele hipotalamice s-au dovedit a avea o acțiune inhibitoare atât in vitro, cât și in vivo, sugerând existența în hipotalamus a unui factor umoral frenator al secreției de prolactină. Acest prolactin inhibitoring factor (PIF) eliberat de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sens inhibitor asupra formării și eliberării de prolactină. Și, într-adevăr, extractele hipotalamice s-au dovedit a avea o acțiune inhibitoare atât in vitro, cât și in vivo, sugerând existența în hipotalamus a unui factor umoral frenator al secreției de prolactină. Acest prolactin inhibitoring factor (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. În sens activator pare să acționeze factorul eliberator al tireotrofinei (TRH). Rolul său fiziologic în reglarea secreției de prolactină este insuficient cunoscut. Hormonul de creștere. Hormonul de creștere (somatotrop, STH
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
existența în hipotalamus a unui factor umoral frenator al secreției de prolactină. Acest prolactin inhibitoring factor (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. În sens activator pare să acționeze factorul eliberator al tireotrofinei (TRH). Rolul său fiziologic în reglarea secreției de prolactină este insuficient cunoscut. Hormonul de creștere. Hormonul de creștere (somatotrop, STH) este polipeptid cu greutatea moleculară de 22.000 daltoni, format din 191 aminoacizi la om. Posedă multiple acțiuni biologice nelimitate la un anumit organ-țintă ca în cazul celorlalți hormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și propagarea undei de excitație apar stimulate. Cea de a doua acțiune principală a oxitocinei are loc la nivelul glandei mamare și constă în declanșarea secreției lactate. Contractând elementele mioepiteliale ale canalelor galactofore, preparate în prealabil de hormonii ovarieni și prolactină, oxitocina stimulează ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și progestativi, iar ulterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de a doua acțiune principală a oxitocinei are loc la nivelul glandei mamare și constă în declanșarea secreției lactate. Contractând elementele mioepiteliale ale canalelor galactofore, preparate în prealabil de hormonii ovarieni și prolactină, oxitocina stimulează ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și progestativi, iar ulterior hipofiza să debiteze cantități suficiente de prolactină și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și progestativi, iar ulterior hipofiza să debiteze cantități suficiente de prolactină și oxitocina, în vederea întreținerii activității sale secretorii la un nivel suficient de ridicat. În timpul sarcinii, oxitocina având perioadă de înjumătățire scurtă (3 minute), este inactivată rapid de o oxitocinază plasmatică. Odată cu ajungerea sarcinii la termen, activitatea oxitocinazei se prăbușește, permițând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]