739 matches
-
protocoalele pe care și le impune pentru a evita bascularea În non-sens sau În vid. [...] Am fost frapat Întotdeauna de caracterul poetic al lucrurilor obișnuite, derizorii. Ele sunt cele care cheamă la ordine”, declară creatorul unui nou Mersault a cărei propensiune spre vacuitate este echilibrată de psihologia vetustă dar sănătoasă a eroului de roman polițist. Un Mersault pe care-l salvează lucrurile, ocazional femeile, niciodată definitiv ci pe perioade scurte, pe momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aventuroasă, învățat umanist și pictor de talent, s-a retras, octogenar, într-o localitate din Țările de Jos, unde își redactează amintirile. Cartea ilustrează însușirile tradiționale ale genului: epicul predomină asupra reflexivității (care totuși nu e absentă, fiind convingător reprezentată). Propensiunea scriitorului către frescă se evidențiază din nou, cu mai multă vigoare și mai mult succes decât în Noaptea așteptărilor. Deși foarte dens, cu multe personaje, situații, întâmplări, priveliști, descripții bine „documentate”, considerații morale, romanul este lipsit de un conflict central
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în Rondeluri (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică. SCRIERI: Argintatul pește și alte poezii, BUCUREȘTI, 1970; 41 de sonete, București, 1975; Rondeluri, București, 1980
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
evident, ele implică relații interpersonale, dar accentul nu mai e pus acum pe faptul că nevoile ar deriva din acest câmp interpersonal, ca în psihologia lui Sullivan. Nevoile se cer satisfăcute, dar acest fapt se realizează în mare măsură prin propensiunea activă a subiectului care tinde mereu să se autoactualizeze. Această tendință este de tip instinctiv și ea reușește, mai mult sau mai puțin, la diverse persoane. Eul ce se autoactualizează matur prezintă următoarele caracteristici: are o percepție eficientă a realității
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
norii, apa curgătoare, zbuciumul vântului și se dorește îngropat la țară, unde „să-i cânte cucul pe troian” și „să-l spele apa-n dungă”. Invarianta producției sale poetice, de la debut până la senectute, adunată în 1996 în volumul Poezii, e propensiunea spre meditație: nu coborând de la idee la imagine, ci ridicând la gândire emoția contactului cu palpitul vital. Sensibilitatea individuală devine, într-o manieră emfatică, grandilocvent-retorică, o cutie de rezonanță a istoriei mondiale și a vieții cosmice. Versurile mai noi comunică
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
în plină formare și limpezire de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
-i, ca-n atâția ani,/ îngheață-n vânt, subțiri și vani... Pomii ceilalți, prevăzătorii, / așteaptă-n tihnă ora florii,/ cu crengi cuminți, muguri închiși,/ străini de moartea din caiși”. Situarea cea mai potrivită pentru C. este în maniera suprarealistă, valorificând propensiunea spre miraculos, fantastic și ludic. „Feeria” și umorul aplicate întâmplărilor cotidiene le salvează de la banalitate. Paul Celan, care a cunoscut-o pe poetă în tinerețea lui bucureșteană, a ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
acestea se pretează la dezvoltarea și înflorirea parazitului. Viața burgheză a cuplului de Méroul constituie într-adevăr un teren propice pentru această apariție: viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul este un meridional slobod la gură, a cărui autoritate naturală contrabalansează periculos morga burgheză și "de condiție bună a celor doi de Méroul. Ignorând menajamentele, ceea ce face deja din el un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o forță gravă, imperioasă, încruntându-și sprâncenele, cu o privire fixă și severă de parcă ar fi spus: Ascultă și nu mai fă mofturi!". Ea îl inițiază în abc-ul limbii obligându-l să pronunțe corect bicchiere, letto, seggiola, finestra ..., corectând propensiunea acestuia de a folosi excesiv voglio. Această comunicare rudimentară nu va permite o veritabilă înțelegere între soți. El rămâne pentru ea un străin necunoscut pe care pune stăpânire (ca să nu rămână fată bătrână ca și mătușa ei). ("Cine era el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Carp-Maiorescu, reflecția junimistă cunoaște, în interiorul ei, un grad de diversitate pe care studiul de față îl relevă. În cazul lui Theodor Rosetti și cu precădere al lui Mihai Eminescu, critica intelectuală este dublată de un filon tradiționalist și de o propensiune către stigmatizarea xenofobă. Posteritatea formelor fără fond va fi marcată de predilecția noilor generații intelectuale (influențate de exegezele lui A.C. Cuza și Nicolae Iorga) pentru stratul vizionar și antisemit al gândirii eminesciene. Acel Eminescu al junimismului clasic este ignorat de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acestui curent doctrinar este, după 1866, partida liberalilor munteni, ce se organizează în jurul lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti. Acești liberali sunt, în ecuația intelectuală avansată, inamici ai „reacțiunii“ și agenți de modernizare ai statului român. Opoziția față de această propensiune către pro gres este reprezentată, previzibil, de forțele conservatoare. De la Barbu Catargiu la Lascăr Catargiu, ele sunt definite, ideologic, de ostilitatea implacabilă față de ideile novatoare. Exponente ale „reacțiunii“, elementele conservatoare refuză egalitatea politică și nutresc visurile restaurației boierești. Recrutânduși politicienii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
încheie cu Războiul de Independență, intervalul în cauză este și martorul renașterii spiritului revoluționar și a carbonarismului local. Îndrumarea conservatoare a Junimii, precipitată de constituirea cabinetului Catargiu, este provocată de reacția liberal-conservatoare la această sinteză locală de raționalism politic și propensiune conspiratorială. Istoria României moderne este punctată de paradoxuri, iar actorii de la 1866-1876 poartă măști ce oferă imagini deconcertante. Liberalii care îl vor încorona pe Carol I la 1881 sunt cei care plănuiesc republici și pregătesc conjurații, în vreme ce viitorul aghiotant al
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
politica externă. Indiscutabil, P.P. Carp a preferat, nu o dată, să fie contra unui curent dominant al opiniei publice, iar fina lul dramatic al carierei sale, în anii 1914-1918, dă măsura obstinației în apărarea unui ideal care îl însingurează. Însă această propensiune a lui P.P. Carp de a contrazice direcția dominantă nu este niciodată gratuită - în spatele ei se află, invariabil, o osatură ideologică hrănită de o convingere liberal conservatoare fără de fisură. În economia unei reflecții politice ce poartă haina oratoriei, discursul din
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Lovinescu în Antologia ideologiei junimiste: culegere de studii neadunate până acum în volum, Editura Casa Școalelor, București, 1943, pp. 115-117, precum și în Antologia scriitorilor ocazionali, Editura Casa Școalelor, București, 1943, pp. 29-33.</ref> Iar acest fond comun este reprezentat de propensiunea către elogiul tradiției și îndrumarea ideologică spre pesimismul ce întrevede în epoca de după 1830 nu debutul renașterii naționale, ci începutul genezei răului social și moral care bântuie Principatele. Li se datorează lui Rosetti și Eminescu în mai mare măsură decât
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
id=”1”> Theodor Rosetti, „Despre direcțiunea progresului nostru“, reprodus în Ioan Stanomir, Laurențiu Vlad, A fi conservator..., ed. cit., p. 77.</ref> Elita pe care o generează această proliferare a simulacrelor este dominată de instinctul intelectual raționalist, dublat de o propensiune către întărirea acelei democrații bugetare evocate de P.P. Carp. Efectul secundar al acestei asimilări incomplete și imature a principiilor civilizației este ridicarea unei arhitecturi mentalitare și juridice marcate, în termeni maiorescieni, de neadevăr și inadecvare. În locul politicii de durată, ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română în America, socotim necesară reluarea unei întrebări, căreia nu i s-a răspuns încă, deși a fost formulată demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecât de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că în anumite pasaje, defectele tinereții se păstrează! A.V. Nu am perceput virtuozitatea Dumneavoastră ca un defect... D.G. Nu, între ghilimele vorbind. Am avut totdeauna dorința de a depăși anumite limite ale vitezei, ale posibilităților tehnice, un fel de propensiune către un gen de acrobație instrumentală care, în fond, face deliciul publicului, de ce să ne ascundem după degete? Publicul este un copil care dorește să fie părtaș la o aventură, nu numai spirituală, ci, de multe ori existențială, fizică, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de propaganda comunistă, iar nostalgia după perioada în care ni se spunea că suntem „cei mai“ n-ar trebui să se manifeste. Și-atunci, explicația trebuie căutată în altă parte. Sincer, nu știu unde. Ceea ce știu însă e faptul că avem o propensiune națională către amăgire. Iar dacă am ajuns să nu mai credem astăzi în amăgirile celor care ne conduc, ne-am refugiat rapid în autoamăgire, ca formă de protecție. Dincolo de toate însă, de orice observații sau de orice încercări de explicație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
întâmpla dacă funcția productivității marginale a capitalului scade mai rapid decât rata dobânzii; și în timp ce o creștere a volumului investițiilor se poate aștepta ca, ceteris paribus, să sporească volumul forței de muncă ocupate, acest lucru nu se va întâmpla dacă propensiunea spre consum scade. În fine, dacă ocuparea forței de muncă sporește, prețurile vor crește într-o anumită măsură parțial guvernată de formele funcțiilor ofertei fizice și parțial datorită creșterii nominale a unității salariale. Iar efectul creșterii de producție și creșterii
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
consumului. Asta ar fi trebuit să știe și Guvernul României atunci când a tăiat salariile și pensiile ca măsură de combatere a crizei. Dobânda este elementul central, pârghia de relansare economică. Mecanismul arată astfel: ,, Rezultă că dată fiind ceea ce vom numi propensiunea spre consum a societății, nivelul de echilibru al ocupării forței de muncă (...) va depinde de cantitatea de investiții curente. La rândul său, cantitatea de investiții curente va depinde de ceea ce vom numi stimularea investițiilor, iar stimularea investițiilor va depinde de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
expresionismul, care e departe de a-și fi sleit posibilitățile. Nu e nici o rușine să fii avangardist, așa cum nu e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în discursul de disonanțe delicioase gen Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Gellu Naum: ,în fiecare dimineață pisica moleșită a teodorei se ridică din/ plămînii teodorei/ și
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
ale lui Dorin Tudoran aduc deja semnele pregnante ale unei estetici a inadaptării (inadaptarea fiind un tipar lăuntric al acestui poet, care se manifestă, pe de o parte, prin insurgență morală, în zona unei istorii insuportabile, pe de alta, prin propensiunea pentru "urît", în zona unui lirism rebel față de "frumosul" consacrat). Realiile estetizate în răspăr și moraliile refuzului sarcastic ori numai nostalgic se condiționează reciproc. Autorul pare a-și trata copilăria precum o taină inenarabilă: "în noaptea aceea începuse copilăria/ despre
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
nivelul contingentului. Rezultă o îmbinare de clasic și depreciere modernă a comportamentelor, Benador realizând, din imponderabile psihotice, scheme caracteriale. În exterioritatea supraindividuală naratorul manipulează canoanele clasice doar pentru a le învălui în tenebre, asociate fixațiilor, frustrărilor. Din aportul acestora vine propensiunea spre îngroșări șocante. Că nu e o bravada inutilă o demonstrează în Subiect banal cerneală scriiturii: Benador și-a dorit mereu să fie un psiholog al iubirii denaturate de tensiunile geloziei în vecinica ei degringolada. Doză de experiment se distinge
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
care îi face cocoloașe și apoi le înghite." (Grădini suspendate) Victor Nichifor cultiva, ca poet, o exprimare eliptica și exotică prin recurgerea la cifre, sintagme englezești și termeni tehnici, fără valoare literară: "7, 3016 nu 1111, 30 altfel la fel propensiunea/ spre poezie nu-i intuita, șaiba/ insolubil tronează, dar: inginer clement/ ce crede în apele irisului, analizez/ caractere de firmă, des// compun stupizenia pe calendar,/ îmi storc mintea din care picura viermi" (Epoca LU). Iar Doina Ioanid încearcă, fără succes
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
semnificativ. Criticul de la Vatra e funciarmente un artist, un poet refulat, așa cum despre unii poeți (de la Théophile Gautier la al nostru Adrian Maniu) s-a afirmat că sînt pictori refulați. Ironia d-sale apare și ca un reflex al acestei propensiuni artistice, repudiind pedanteria sistemului excesiv, a metodelor despotice, a oricărui soi de déja vu: o voluptuoasă înaintare în necunoscut, o necurmată aventură a comentariului aplicat noutății: "Istoria și teoria literară își întind autoritatea pînă asupra zilei de ieri. Opera, însă
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]