738 matches
-
Calvin, la rândul lor vehemente în acuzarea cultului sfinților și a căutării deliberate a efectelor estetice în pictura religioasă, biserica papală va relua argumentele folosite de clericii umaniști ai Renașterii, ca și pe cele în favoarea rolului catharctic al imaginii, de propensiune morală și spirituală. Dacă Reforma exalta cultul Scripturii și rolul muzicii religioase, Contra-Reforma va adula reprezentările picturale ale Sfintei Familii numite "iezuite" (Iisus, Maria, Iosif), ale Părinților Bisericii și ale clericilor sanctificați. Secolul XVI înregistrează triumful definitiv al imaginii, consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
niciodată veștejind. Ca să nu vezi,/ Veșnic, Lumea, Ți-ajutară. Una ți-ai pierdut-o. Poate / Porumbelul s-o aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
poate intensifica și răspândi rapid. În analiza sociologică, această distincție poate fi foarte utilă. Să reluăm cazul delincvenței. Mecanismele de control social sunt un factor explicativ important. Ele par însă mai mult o condiție decât o cauză a delincvenței. În lipsa propensiunii spre delincvență, simplul fapt al unui control social mai scăzut nu este de natură să producă delincvență. Interesant este că arareori în analizele sociologice putem găsi preocuparea pentru distingerea diferitelor tipuri de cauze. Sunt și excepții (Achim, 1973). De regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o întreagă structură organizatorică (în cea mai mare parte având un caracter informal) care funcționează atât pentru a monitoriza comportamentul votanților, cât și pentru a livra beneficiile așteptate de clientelă. Liderii populiști din America Latină au demonstrat, fără nicio îndoială o propensiune în a face uz de legăturile clientelare, însă acest lucru nu înseamnă că populismul este în mod necesar legat de aceste tipuri de legătură (Filc, 2010; Mouzelis, 1985; Weyland, 2001). 1.1 Definirea populismului Unul dintre motivele pentru care numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
istoricii sau practicanții altor discipline sociale să lase în urmă timiditatea sau condescendența față de tehnicile cantitative avansate de cercetare sociologică. Cunoașterea și folosirea lor nu duc la o specializare tehnică având ca efect închiderea sau limitarea intelectuală, nici la o propensiune către folosirea lor fără discernământ, decât dacă acestea există deja. Nici nu induc un pozitivism matematic, decât dacă cel care le aplică nu are o înțelegere sociologică a temei studiate. Metodele și tehnicile statisticii sociale, primare sau avansate, fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
datelor. Tehnicile statistice avansate de cercetare sociologică sunt un instrument și un mijloc de cunoaștere absolut necesar pentru a obține rezultate valoroase în științele sociale din prezent. Cunoașterea și folosirea lor nu reprezintă nici o virtute a celor cu abilități și propensiuni matematice, nici o soluție la care recurg cei ce nu stăpânesc suficient teoria. Mai degrabă, cunoașterea și folosirea tehnicilor statistice avansate sunt constitutive producției științifice curente din științele sociale, fără de care nici un sociolog sau alt cercetător din științele sociale nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
și pentru căutările impuse de nevoia unui nou echilibru geopolitic pe mapamond. Mai este națiunea o referință obligatorie pentru lumea postmodernă? Se mai poate apăra un "naționalism bun, legitim ori decent", într-un moment cînd lumea are deja o certă propensiune globalistă, viziuni mondialiste, programe integrative tot mai ambițioase? În numele acestor programe, unii recomandă să se renunțe la punctul de vedere istoric, pentru a trata situația numai în cheie juridică, prin raportare la normele admise în plan mondial 34. Alții preferă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dreptul adversarului la existență, privîndu-l de rațiunea sa morală. Democrația de început, la fel ca și, mai tîrziu, democrația confirmată se autoflatează totdeauna că ar avea mai bune motive pentru a lupta, decît dușmanii lor. Astfel ea își revendică o propensiune belicoasă nu mai puțin notabilă decît cea a dictaturilor. Și ceea ce e și mai important, ea nu se dă în lături să folosească poporul pe care-l supune furiei inițiale a luptelor pentru a-l atașa mai bine față de politica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ucenicia național-civismului s-a făcut sărind peste etapele logi-ce, întrucît țăranii analfabeți s-au trezit înregimentați cu mult înainte ca fiii lor să fie capabili a se înțelege, la școală, în limba națională. În consecință, pentru a lămuri mai bine propensiunea belicoasă ce caracterizează anii care s-au scurs de la Revoluția franceză pînă în 1815, se impune să ne întoarcem puțin în timp. Deși contestabil, decontul realizat de către Jean Meyer 186 ilustrează fără nici o îndoială reculul perioadelor de război, comparativ cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română În America, socotim necesară reluarea unei Întrebări, căreia nu i s-a răspuns Încă, deși a fost formulată demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecît de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Hronicul și cântecul vârstelor. Alte comparații, cu Emil Gârleanu și I. Al. Brătescu-Voinești, conduc la concluzia că autorul cărților Olanda, Uvar ș.a. „subordonează exemplarul, îl integrează ariei speciei, neamului său, mișcării și destinului totalitar al acesteia”. Notând la G. Călinescu propensiunea spre fenomenul artistic „în toate componentele lui”, M. afirmă că fiecare dintre domeniile care l-au atras pe critic (teatru, muzică, plastică, modă, urbanism, gastronomie) „era cucerit în desfășurarea lui pe verticală și pe orizontală”, în toate laturile specifice. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
tota nostra est" (Quintilian), dar și valurile istoriei care au modelat în fiecare etapă condiții prielnice pentru proliferarea formelor literare de defulare a revoltelor acumulate, de compensare în plan ideal a înfrângerilor din planul concret material, pot fi explicații pentru propensiunea către satiră a scriitorilor români, în afara cauzelor care țin de înclinațiile și personalitatea fiecăruia, considerat ca individualitate. La toate acestea se adaugă și proliferările satirice comandate, derivate din necesitățile ideologice care au subordonat literatura în anii de după cel de-al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mică locuință vara (adesea mărită ulterior), cumpărătorii constatau că drumul de acces era un fost teren mlăștinos, că nu exista nici o posibilitate de racordare la vreo rețea tehnică etc."16. Acestea au fost așadar problemele create de parcelările defectuoase via propensiunea statului spre încrederea în piață pentru a rezolva problemele locuinței familiilor precare -, care vor transforma radical peisajul periferiei pariziene. Această formă de urbanizare s-a derulat și în ansamblul marilor aglomerații teritoriale din provincie, în proporții mai mici însă și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
duce la realizarea practică a solidarității: calea legislativă a unei solidarități garantate de către stat și calea asociativă (sub aspectele sale cele mai eterogene: sindicate, cooperative, asociații) a solidarității între liberii contractanți. La sfârșitul secolului al XIX-lea, spectrul războiului civil, propensiunea muncitorilor spre divizare ideologică și concurența între patroni nu păreau să admită previziunea că societatea civilă ar putea organiza propriile legături de solidaritate doar pe resursele sale asociative. Doar un serviciu public, preocupat de interesul general, părea capabil să îi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pare ușoară compilarea greșelilor de previziune efectuate atunci, în beția entuziastă a creșterii econo-mice. Astfel, geograful Pierre George remarca slăbiciunile studiilor urbane operaționale efectuate asupra unor probleme fundamentale privind amenajarea urbană și dezvoltarea demografică. ""Cărțile albe" relevă acesta ilustrau această propensiune de a stabili rate ale creșterii în disprețul legilor demografice; dacă previziunile lor ar fi fost realizate, astăzi (1982) am fi fost 100 de milioane de francezi. Aceasta ar putea fi amuzant dacă nu am fi făcut atunci operații atât
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
începutul anilor 1970, distribuția subvențiilor statului se făcea în multe feluri (mai mult de o sută!), care impuneau comunelor numeroase prescripții tehnice. Chiar dacă figurau în texte care nu aveau valoare juridică, aceste norme erau foarte constrângătoare și orientau investițiile. Dincolo de propensiunea spre autonomie, planificarea regională a avut în epocă și intenția de raționalizare a intervențiilor statului. În acest peisaj comunal fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de independentă s-ar proclama o autoritate, ea dispune rareori de mijloace eficiente pentru a nu se lăsa prinsă în capcană de către operatori în aval, sau de către administrație în amonte"477. În această căutare a unei căi de mijloc între propensiunea statului de a-și extinde tutela (naționalizările) și riscul de a multiplica organismele parapolitice sau para-juridice, ceea ce ar avea ca primă consecință sustragerea unor decizii spinoase din dezbaterea democratică, proceduralizarea acțiunii publice vizează să facă din stat garantul dezvoltării relațiilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
veștile proaspete fără a trebui să-și asume vreo responsabilitate. Pentru majoritatea municipală, avantajele consiliilor de cartier se dovedesc a fi multiple. În primul rând, prezența primarului ar dovedi interesul acestuia pentru locuitorii orașului și personalizarea relației cu aceștia. Apoi, propensiunea consiliilor pentru depolitizarea problemelor în numele înclinației spre pragmatism creează disconfort pentru orice altă opoziție politică. Atunci când vrea să-și facă auzită vocea, opoziția este suspectată că perturbă din motive politicianiste relațiile constructive dintre primar și concetățenii săi. În sfârșit, consiliile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dar își demonstrează utilitatea prin claritatea expunerii, prin bogăția informației, prin efortul constant de a elucida chestiunile abordate. Ceea ce le dezavantajează e o anume rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului), a alegoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
menționăm Premiul N. Bălcescu al Academiei Române (1964ă. Trecut în lumea umbrelor în ziua de 2 mai 1997, dr. Leonid Boicu și-a găsit odihna veșnică la cimitirul Eternitatea din Iași. Evocându-l, acad. Al. Zub nota: „Limpezimea privirii, fermitatea judecății, propensiunea pedagogică, în sensul larg al expresiei, erau calitățile lui cele mai evidente, puse la lucru într-un dozaj variabil și cu o stăruință ce denotă asumarea deplină a unui credo profesional și etică”. BOIȘTEANU, IOAN (1924-1993) MEDIC VETERINAR Reputat fiziolog
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
comilitonii dumisale. Nu știu dacă Băsescu ar fi fost de preferat atunci îmi amintesc că a fost unul din cei mai mari provocatori de tensiune din alianța complet suprarealistă care se afla la guvernare în acele vremi. De altfel, această propensiune pentru criza politică permanentă pare să-l bântuie în continuare. Sper doar că e mai bine canalizată. Iar mandatul său actual va fi unul memorabil doar în măsura în care va duce la bun sfârșit cele spuse de mine mai devreme. Dacă nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Sau cum zice Selim (din Săgetătorul): „Fiecare ne jucăm aici. Unul cu altul. Moartea cu toți.” Îngemănare de teroare și fascinație, moartea e o prezență insidioasă. O iminență, dând unora un tremur, iscând la alții o nefirească ațâțare, de morbide propensiuni. O subită nervozitate pune câteodată stăpânire pe duhul înfierbântat al unor personaje, împingându-le la manifestări ca și inexplicabile, amestec de cruzime brută și rafinament nesănătos. Situațiile excesive răscolesc potențialul malign al unui psihic predispus la aberante distorsiuni. De aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
1991, București), prozator și eseist. Este fiul Iovei (n. Romcea) și al lui Ilie Lăncrănjan, țărani. L. se simte mândru de originea sa, fapt sesizabil mai ales în intenția de a da o dimensiune epopeică monografiei satului tradițional, precum și în propensiunea pentru tipul eroului naționalist, de o fervoare aproape mistică în tendința sa revoluționară. Cel căruia, în virtutea acestui fapt, i se va spune mai târziu în mediul scriitoricesc Bădia, frecventează până în 1951, când va fi selecționat pentru Școala de Literatură „Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]