13,470 matches
-
românești. Cei care au citit deja Salvarea speciei vor spune că aberez, că asta nici măcar nu e critică adevărată: nu are o bibliografie la sfîrșit (deși autoarea citează numeroase surse), are citate neconvenționale din "discuțiile" sale personale cu poetul, operele propriu-zise sînt analizate haotic, fără un fir conducător etc. Autoarea le vine aparent în sprijin acestor virtuali lectori serioși care au citit o carte "neserioasă": ea invocă de cîteva ori caracterul special al cărții, faptul că acel Gellu Naum prezentat poate
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de nebunie ale unor extraordinari Crevel, Saint-Paul Roux, Dali etc. Ipoteza de la care a pornit autoarea, aceea că fiecare suprarealist a avut două opere paralele (opera propriu-zisă și însăși viața lor), este foarte bine demonstrată. În stabilirea valorii unui poet suprarealist, criteriul estetic se arată neputincios. Iată un alt punct "greu" al cărții. Pînă acum la noi criteriul estetic a fost pus în balanță doar cu criteriul
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
a obiectului istoriei literare prin accentuarea rolului criticii, iar pe de altă parte, prin impunerea anistorismului structuralist, preocuparea pentru decupajul faptelor de istorie literară a căzut în desuetudine. Cînd nu s-a renunțat cu totul la criteriul istoric, locul istoriilor propriu-zise l-au luat panoramele. În acestea, periodizarea se făcea de obicei pe decenii și pe genuri. Abia în timpul din urmă, lectura postmodernă a literaturii a readus în discuție și alte criterii, unele abandonate în trecut, altele noi, și a retrezit
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
generală (bineînțeles, această apreciere nu privește toate înscrierile la cuvînt, ci doar impresia de ansamblu), de dezarticulare a ideilor și de suprapuneri sau alunecări ale palierelor de argumentare, pînă acolo încît adesea nu se mai știe nici măcar care este obiectul propriu-zis al polemicii. În discuție par să fie, la modul cel mai general, opera și personalitatea lui Eminescu. Știm însă bine, de destulă vreme încoace, că despre "opera" și "personalitatea" unui scriitor, mare sau mic, nu se poate spune, în principiu
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
cunoscuți exponenți ai Biedermeierului german, ale cărui picturi, în special cea în cauză, cunosc în epoca o mare răspândire prin numeroase reproduceri. Cum interesul lui Eminescu pentru pictură în perioada vieneza a fost deja discutat, Ana-Stanca Tăbărași purcede la analiza propriu-zisă. Odaia din pod, haină jerpelita și ruptă în coate, sobă fără foc, garafa goală cu un capăt de lumânare, contemplarea filozofica a purecului și atitudinea "tolerant-nepăsătoare", totul se gaseste aidoma în tabloul pictorului german. " Dacă s-a inspirat din Spitzweg
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
Monica Davidescu, Rădița Roșu, Adriana Drăguț și Mihăiță Calotă), elemente de artă video, prin filmul care o urmărea pe artistă în timpul lucrului chiar la obiectul expus, componente lirico-narative prin recitalurile din Shakespeare și din Nichita Stănescu și, evident, cele plastice propriu-zise ale picturii înseși. Lăsînd la o parte latura spectaculară, proiecția pregătitoare și momentul de performance, lucrarea de pictură a Mirelei Trăistaru este o adevărată demonstrație de forță, atît în ceea ce privește construcția nemijlocită, cît și lupta directă cu spațiile mari și cu
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
certitudinea. * Demonia acestei prospețimi care vrea să devină Formă, să se fixeze. * Orice Formă implică o revoltă a obiectului față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
toți acești scriitori - afirmă cu îndreptățire autorul cărții de față - "nu pot fi citiți și judecați cu aceleași măsuri cu cei rămași acasă". Cum, de ce, în ce împrejurări au scris ei i se par criticului întrebări "la fel de importante ca lectura propriu-zisă a operei". Deși exilul nu e o invenție a timpurilor moderne, acest fenomen - ni se precizează - lasă pentru prima oară "urme de neșters" în literatura noastră odată cu Revoluția de la 1848. Dintre revoluționarii români exilați la Paris, Ion Heliade Rădulescu trăiește
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
al luptei de clasă ș.c.l. După istorici ca Roller, comuniștii nu ar fi decât "cei care desăvârșesc opera inițiată de el", de Bălcescu. Disponibilitatea interpretativă a criticului Mircea Anghelescu se manifestă eclatant în textele având ca obiect literatura propriu-zisă, în speță aceea a unor scriitori precum Paul Miron, Grigore Cugler sau Peter Neagoe. Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
ca un document al creației pe diversele ei paliere, expoziția este în primul rînd o monografie a operei, în ansamblul său, și nu o secțiune printr-o direcție sau alta, cum nu este nici o încercare de a construi un potret propriu-zis al artistului. Evitînd atît lectura voluntaristă a unui anumit Apostu, care poate ar fi flatat imaginea artistului, dar ar fi și estropiat, în egală măsură, anvergura lui, cît și lectura biografistă, în jurul omului determinat, al personajului, poate la fel de spectaculos ca
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
Dijkstra și K. de Smedt 1996, X - fie și cu deficiențe și limite.) Sau, de asemenea, aspecte ale căror reverberații asupra utilizării C nu au fost încă suficient sezisate, sau nu au fost cunoscute ori recunoscute ca atare în cadrul ingineriei propriu-zise, astfel încât să poată răspunde unor cerințe mai recent relevate, ale procesului de utilizare a acestui instrument. Neglijarea unor atare aspecte, net de ordin comunicațional, poate obstrucționa buna utilizare sau pot, în orice caz, genera prejudicii. În ceea ce privește unele particularități ale așa-
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
cale (inclusiv telefonul) pot consta fie din mesaje, de obicei scurte, ca simple adresări, fie din mesaje urmate de un răspuns pe aceeași cale, fie chiar dintr-o secvență care ajunge uneori la adevărate dialoguri. În funcție șí de tehnica propriu-zisă sau de programe, se pot realiza diverse modalități sau, aș zice, stiluri de intercomunicare: oficiale sau informale, intime sau publice, chestionare cerând răspunsuri, transmiteri din bănci de date, sau, de pildă, în lanțuri de talks ("conversations" - cf. Anis 1998, 168
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
ceea ce am numit "sintaxa dialogată". Numai semnalarea acestor inadvertențe, deci o perspectivă clar umanistă și de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei" și încercările tehnice, inginerești, de depășire a acestei situații (mai întâi prin înlesnirea rapidității propriu-zise a schimbului de replici, apoi prin primele încercări de a se înscrie pe ecranul partenerului A replica lui B, în dinamică, pe măsură ce se formulează ca lanț linear de litere; desigur, va trebui să fie depășită șí această fază - iar aceasta
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
avem nevoie de informații despre ceva care nu există. Dar să nu facem din aceasta o dramă. Inconsecvențele în ceea ce privește distribuirea spațiului influențează nesemnificativ imaginea de ansamblu a literaturii române oferită de dicționar. De ce? Pentru că proporțiile sunt restabilite de evaluările critice propriu-zise, în general realiste. Ar mai fi de discutat prezențele nejustificate ale unor scriitori în dicționar, ca și omisiunile regretabile. Dar ar însemna să deschidem cutia Pandorei. O vom deschide, cu alt prilej, când vom organiza o dezbatere pe această temă
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
poemului. Lecturile propuse de autoare la diverse texte preluate de la poeți prea puțin cunoscuți unui cititor ne-american (Leslie Scalapino, Robert Creeley, Ron Silliman, Rosmarie Waldrop, Lyn Hejinian) nu pot fi ușor contestate sau confirmate. Dar mai important decît analiza propriu-zisă este sfatul metodologic al autoarei: să redescoperim poezia în lumea în care trăim, chiar dacă secole la rînd rostul ei a fost acela de a ne propulsa spre alte lumi. E un sfat pe măsura mentalității timpului nostru. Marjorie Perloff-Wittgenstein's
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
Luminița Marcu Un cititor clasic de jurnale, un curios, un avid de informații despre viața și opiniile scriitorilor nu va fi satisfăcut de Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Nu pentru că ceea ce notează autoarea n-ar conține fapte, dimpotrivă. Materialul propriu-zis al jurnalului e foarte interesant în sine: o scriitoare părăsește România comunistă în 1976 și încearcă să se acomodeze cu un climat social și cultural cît se poate de diferit, cel suedez. Și nu orice scriitoare, ci una cunoscută, cu
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
1907 și de represaliile care le-au urmat, el se înscrie, cu acte în regulă, la socialiști, iar ceva mai tîrziu, în 1921, optează explicit ,,pentru afilierea la Internaționala a III-a Comunistă"4. Aceste angajamente publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica și morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contexte sociologizante și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
de conferințe în domeniul teoriei critice la biblioteca care poartă numele unui celebru istoric și teoretician literar american, Rene Wellek. Aceleași cursuri au fost însă susținute mai întîi în fața unui public chinez, la Academia Sinica în Taipei, iar proiectul intelectual propriu-zis al volumului (să-l numesc deocamdată o hermeneutică a culturii) a fost inițiat de Iser împreună cu Sanford Bupencil în cadrul unui parteneriat germano-israelit, sprijinit de universitatea din Ierusalism și de Fundația Germano-Israelită pentru Cercetare și Dezvoltare. Gestația și maturația acestui proiect
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
celor două sute de kilograme pe care le avea. Da, sigur, bradul era cumpărat din tîrg (a merge în tîrg însemna a merge în oraș după treburi, expresia la tîrg avea un sens mai precis și se referea exclusiv la piața propriu-zisă), ca și podoabele și jucăriile. Cele mai minunate jucării le-am primit în timpul războiului (ca să vezi!). Sărăcia cea mare a venit după aceea, cînd mama și tata puneau în pomul de Crăciun aceleași globuri, Moș-Crăciuni de gips și căsuțe de
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
aceea, ieșirea din scenă a celor doi - voioși, îmbrățișați ca într-o operetă cu happy end este din altă piesă. Nici ultimul act nu-și găsește finalul scenic potrivit: prea lungile discursuri muzicale ale eroilor contrazic ritmul viu al acțiunii propriu-zise și regia nu a găsit soluția pentru a suprapune cele două fluxuri (Senta se agită stîngaci și pînă la urmă coboară într-un fel de submarin (!) și nici ceilalți nu prea au ce face). În fond, aceasta este problema fundamentală
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
caute "unde anume e stabilit acest criteriu de coerență, la ce nivel al operei, și dacă el poate fi problematizat". Este vorba, tot în expresia sa, de "un element de coerență care ignoră directivele premeditate, fie ele sugestii sau inițiative propriu-zise", de un "centru coagulant", de un "cogito" specific. Criticul nu întârzie să-l numească, propunând o orientare a cercetării spre "straturile freatice ale imaginației... în stratul trans-programatic", "în spatele frontului rațional și volitiv". În continuare, luându-și anumite "precauții" (în secvența
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el crezând că: "toată perspectiva interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și pe 'cataclismul' fericit al 'întoarcerii acasă
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
festival, la o întrunire în intervalul unui an. E o curiozitate pe care nu mi-am satisfăcut-o. Toate peripețiile călătoriilor amestecă bizar realitatea și ficțiunea, roluri, texte, relații, situații. Dimensiunile imaginarului înghit de multe ori realitatea, astfel încît spectacolele propriu-zise au fost dublate de altele jucate în gări, în vagoane, pe străzi. Orice drum spre un teatru, devine în România o experiență, o etapă inițiatică indiferent de vîrsta pe care o ai. Toată atmosfera pre- sau post- spectacol își face
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
se explică faptul că ei se simt oripilați când cineva îi bănuiește că ar fi homosexuali: traumatizați de violul la care îi supune zilnic sistemul totalitar, nu mai suportă să fie considerați un fel de femei și în viața sexuală propriu-zisă. Altă teorie care dovedește capacitate de sinteză și chiar o aptitudine filozofică este aceea potrivit căreia, atunci când scrii despre tine, te afli la suprafață, în timp ce adevăratul tău eu rămâne în adâncuri, ca un scafandru cu care comunici precar: "în fața paginii
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
decât sub formula "ca și cum", aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet niciodată auzit până atunci, pentru că aparține unei alte lumi. Un fost supliciat a făcut o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele două au fost înlocuite de cel de-al
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]