1,085 matches
-
și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu sînt impresioniști! mormăie Sherrill, evitînd un roboțel-chelner care părea chitit să treacă prin ea. Trebuie să te mai cultivi, Neva. — Iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tavanul se transformă Într-un cer Înstelat și de undeva Începe să se audă o nocturnă de Chopin. — Putem să vedem un film? Întreabă Wakefield, tolănindu-se pe o canapea ademenitoare. Canapeaua se ajustează pe formele trupului lui și Îi proptește o pernă perfectă sub cap. Somnul Îl copleșește. — Desigur. Ultimul tango la Paris, Neva? Întreabă Maggie. Se presupune că este o casă a viitorului de familie! se scuză Neva. Nu vreți să vedeți decorațiunile pregătite pentru camera copiilor? Nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oraș să fie portabil. Doi oameni pot Împinge o casă făcută din astfel de materiale pe o distanță de cincizeci de metri În șaizeci de secunde! Hai să vedem, vreți! Micul grup Îl urmează afară pe energicul ministru, care se proptește de unul singur Într-una din case și o Împinge cîțiva metri. Așa că, vedeți voi, aceste case sînt un răspuns posibil la cea mai dureroasă problemă a lumii contemporane: plictiseala. Așa poți să-ți muți casa, să faci schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o ia. Dreptul la proprietate e sacru, dar trebuie să fie apărat. SÎntem de acord cu asta? Chiar foarte. Wakefield deține doar un apartament, dar cu siguranță l-ar apăra dacă ar Încerca cineva să i-l ia. Redbone se proptește cu umărul de raftul de cărți și acesta se dă la o parte, dezvăluind o ușă grea de lemn. Deschide și ușa și se trezesc brusc afară. Ploaia s-a oprit, noaptea Înstelată este luminată de o lună plină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în cambuza de alimente, care e blocată. Iarna, dacă vine iarna, nu poți să pui mâna pe geam, pe fereastră s-o închizi. Vă dați seama că o veni zăpada, nu poți să umbli să închizi geamul. Trebuie să-l proptești cu lemne. E ceva absurd. Dacă ți se face rău, cum bați în ușă? Trebuie să iei un lemn, să bați cu lemnul, nu? Cu coada măturii... E ceva, așa, de comuna primitivă. Boala, după Gherase E rău să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada-și aranjă nițel De gândeai că-i...ghiocel. Și c-un pas grăbit de fată Ce se dorea măritată, Cârja și-o propti în horă Pe badea să-l ia la vorbă. Ar fi vrut baba o nuntă... Vorba lungă să ne-ajungă! Dar moș An urma i-a luat Și i-a dat nemăsurat Tot o nuntă...de-a văzut Că nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Întoarse spre fratele lui. Bietul netot, ar fi de ajuns să-i dai ghes un pic și ar fi și el gata de orice pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care curgea Înspre satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât luna să mai urce de un deget pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am auzit un huruit - se Înălța și cobora, era mai tare și apoi se stingea, precum suflul din pieptul unui om ce trage să moară. - Te pomenești că vine ploaia, am zis. - Hai, făcu Runa. Nu e ploaia. Enkim se proptise În coate În culcușul lui, doar-doar ar vedea și el ceva. Numai că, deodată se strânseră norii, ca la un semn. Se auziră primele tunete, rostogolindu-se peste munte Înainte să se prăvălească spre noi, puternice și curățind totul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trebuie să fie apa de care mi-a spus Moru. De aici o luăm spre Apus. Runa și Enkim dădură din cap că da. Vedeam toți trei, cât se poate de limpede, cum lumea toată se termina la capătul mării, proptindu-se În cerul care urca din marginea apei, Încovoindu-se pe deasupra noastră și dispărând, hăt departe, către munții noștri, până la celălalt capăt al lumii. - Oare dincolo, la celălalt capăt, o fi tot mare? mi-am Întrebat tovarășii. N-au știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână de copacii unui luminiș. N-am văzut nici o vatră acolo, În satul lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după care se prinseră Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privind cu jind la ai lor cum plecau spre Miazănoapte. Iar noi pornirăm mai departe, spre Miazăzi. 28. Și iată că Într-o bună zi zărirăm Îndărătul nostru un nor de praf - era departe-departe, spre Miazănoapte, tocmai unde cerul se proptea pe pământ. I-am adunat pe vânătorii cei vânjoși pe care ni-i lăsase Bulut, iar aceștia Îmi spuseră: - Vânători. Mulți. Cei mai mulți. Printre vânătorii lăsați de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă de unul singur și m-am Întors să văd de cele trei sulițe. M-am strecurat Între ele, m-am proptit de stâncă, mi-am Înfipt bărbia În vârful suliței din mijloc și am sprijinit capul În căușul din stâncă. Apoi m-am uitat la ghețarul de pe mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi venea să cred că pot să văd până la Marea cea mare. Ici-colo, pe câmpiile acelea, se ridicau pâlcuri de pădure grea, iar dincolo de păduri, o vedeam foarte bine, era iarăși câmpie, numai câmpie, până În locul În care cerul se proptea de pământ. Dacă Îți Încordai bine ochii, puteai chiar să ghicești câteva sate răspândite pe acea Întindere verde, de necuprins cu o singură privire. - Asta vroiai? l-am Întrebat pe Barra. Iar el: - Păi, da! Câmpia asta e tocmai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă mâinile și se repezea la un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pământ. Era atât de buimăcit Încât nu mai făcu nimic când m-am urcat călare pe el - atunci am dat peste o piatră de mână ascuțită și mi s-a părut că lucrurile se potriviseră prea bine parcă. I-am proptit piatra cu ascuțișul În beregată. Buimăceala Îi trecuse, dar era prea târziu. Mă privi În ochi și rânji din nou. - Ce-ai avut de n-ai vrut s-o lași să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
seturi Întregi din Max Weber, Gumplowitch și Ratzenhofer. Avea opere complete ale lui Henry James și Dickens. Istoria Romei a lui Gibbon și Istoria Angliei lui Hume, precum și enciclopedii ale religiilor și munți de cărți de sociologie. Bune să‑ți proptească storul când se defectează coarda de ridicat, glumeam eu. Era și cerneală verde. Nu folosea nici o altă culoare. Verdele era marca lui de fabrică. Ravelstein s‑a tăvălit de râs când am ajuns aici. Mi‑a spus: - Așa vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ochelari de protecție. - Sunt călit. - Și familia băiatului ți‑a răspuns? - Nici măcar o carte poștală. Dar sunt, probabil, bucuroși că inima băiatului continuă să trăiască. Și‑a lăsat fața În jos, cu o privire cercetătoare. Degetele răsfirate pe tâmplă Îi propteau capul - de parcă ar fi căutat răspunsuri În motivele covorului persan al lui Ravelstein sau ar fi extras din el un mesaj singular legat de miraculoasa extensie cu care fusese dăruit. Eu nu investisem nici o speranță În covor. M‑am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
E o dimineață rece, șuierătoare, cu un cer de fâș. Prin parc nu trece nimeni. Între două tufișuri despuiate, o tingire din tablă și PFL din cele unde înainte vreme se vindeau crochete cu cașcaval și rahat la bucată stă proptită pe cărămizi de BCA sub firma Hermes SRL. ─ Mei nu vrei? Dinspre chioșc se aude un clipocit. Băiatul ia vrăbioiul în mână și se apropie de chioșc. În dosul lui dă de apă, un fir roșcat scurgându-se printre pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dăm bătuți! S-a terminat! a strigat ea întorcându-se să împărtășească și copiilor vestea cea bună. Soțul ei i-a dat una de-a lăsat-o lată. Profesorul acela cu un singur ochi a așezat-o pe bancă, a proptit-o de zid. Apoi s-a dus la persoana cu cel mai înalt rang printre cei prezenți, care s-a întâmplat să fie un vice-amiral. — E femeie... isterică... așa sunt femeile... le apucă isteria... ea n-a vrut... are medalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
al lui Sam n-am aflat niciodată. Dr. Epstein i-a telefonat din camera din față a apartamentului, în timp ce eu am rămas în bucătărie cu bătrâna lui mamă. Mama lui s-a așezat la masă, vizavi de mine, și-a proptit coatele de masă, a început să-mi cerceteze fața cu o curiozitate și o satisfacție tristă. — Au luat toate becurile, mi-a zis ea în germană. — Poftim? — Cei care ți-au spart casa - au luat toate becurile de pe scară, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]