870 matches
-
simțit că nu pot renunța încă la ea, că o iubeam, dar că nu știam cum să-i spun. Mă hotărâsem să mai aștept. Și dacă avea dreptate? Dacă eram omul cel mai potrivit pentru ea și dintr-un orgoliu prostesc o lăsam altuia? Apleacă-te puțin! am mormăit. De ce? Ca să -ți spun un secret... și când a fost aproape de mine, am sărutat-o prima oară pe buze. Aveam obrazul umed de lacrimile ei. Nu-mi păsa de ce zice lumea din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ciudată abia după ce am plecat de la cafenea și l-am văzut pe Victor dispărând după colț după ce mă condusese până acasă. Eram foarte derutată și puțin furioasă pentru cât de ușor influențabilă mă dovedisem a fi. Dar mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum spusese Eliza. Și ce dacă Victor nu era iubirea vieții mele? Până la urmă puțini oameni Întâlnesc așa ceva. Deși iubirea noastră era unidirecțională, aveam să fac eforturi ca să schimb acest lucru. Despărțirea nu era o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
gât whisky-ul. Era un bărbat înalt și slab, la vreo cincizeci de ani, cu mustață pe oală și părul cărunt. Avea ochi albaștri spălăciți și o gură lipsită de fermitate. Îmi aminteam de la întâlnirea anterioară că are o față prostească și că e mândru de faptul că, zece ani înainte de a fi ieșit din armată, juca polo de trei ori pe săptămână. — Mă tem că doamna Strickland n-are chef să-i stau pe cap tocmai acum, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sus, să facă tot mai puternic notă discordantă cu metamorfoza pe care o suferise Eugen. Se simțea din ce în ce mai străin și mai rece de viața ce o trăise până atunci, pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât că, din cauza serviciului ei banal și mărunt, aproape prostesc și enervant, duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea că asistă la o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca, căci ușile sălii erau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin capul ăsta nerod! Doar eu nu eram deloc superstițios înainte! Șerban, prietene, revino ți în fire! Au fost numai niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am judecat totul logic, la rece, așa cum mă pricep eu: drogurile îmi provoacă pe loc fericirea, lipsa lor - nefericirea. Știam prea bine că a mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că, ceva mai demult, eu mi-am luat serios incredibilul îndemn de a nu-mi mai păsa deloc de mine însumi. Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cabină, văd pe ușă imaginile care ne arată cum trebuie să ne legăm, în caz de pericol, centura de salvare. Marți 22 noiembrie Întâi, n-am vrut să merg la Pergam. Aut Delphi, aut nihil. M-a cuprins o revoltă prostească. Mi-am zis că, oricum, nu e mare lucru de văzut acolo. Altarul din Pergam a fost dus la Berlin. Celebra bibliotecă a dispărut. Apoi, după ce Marius Ghica mi-a împrumutat cinci dolari, m-am răzgândit. Probabil, sunt și unii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență prostească. „Ah, Mitsuhide, n-ai să mă urmezi și tu peste câteva zile?“ întrebă el în gând. Cu mâna stângă ținea teaca săbiei scurte. Cu dreapta scoase lama. „Nu e nici o grabă.“ Astfel se liniștea pe sine însuși Nobunaga. Flăcările începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cusut care se învârteau turbate către peretele înalt din fundul sălii, unde era un spațiu larg fără mașini de cusut, zgomotul era mai scăzut și vocile se puteau auzi destul de bine. Voci autoritare. Nu vreau să rămâi cu o frică prostească de manechine, îi spuse mama. Așa că bagă-ți bine în cap că manechinele sunt făcute de oameni și au menirea să-i arate cumpărătorului ce fel de haine găsește de cumpărat în magazin. Aici unde o să intrăm nu-i magazin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu, de fapt nu-i chiar ciudată, asta măcar are un dram de noimă. Basarabencele rusoaice recunosc rareori că ceva are noimă în viața și în lumea răgățenilor. Totul aici e anapoda și greșit, atunci când nu-i de-a dreptul prostesc. Și ele nu pot să critice nimic fiindcă imediat li se dă replica: dacă nu vă place la noi, n-aveați decât să rămâneți acasă la voi!... Așa că basarabencele trebuie să tacă și să înghită. Dar asta nu înseamnă că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ținând cont de cantitatea de timp, creier și bani pe care și le vâră în chiloți. Luați-o, de exemplu, pe Selina. Și chiloții ăsteia dovedesc că e vorba de o profesionistă. A dansat ca un vis erotic, păcătos și prostesc. Zâmbetul ei scrâșnit își lua zborul spre nicăieri și pretutindeni. Fața, trupul, mișcările se dovedeau precise în realizare, artă și pornografie. Îi dai lui Dawn ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un documentar din viața naturii, despre șerpii cu două capete. Șerpii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În după-amiaza asta m-am dus în Queensway spre a-mi îngriji frizura. Cincisprezece lire pentru că am fost atins de mâna unei femei. Pipița echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Totuși, am continuat eu pe bâjbâite anul ăsta n-ai pierdut încă pe nimeni. — Ba da, Pe Ossie - pentru totdeauna. — A, da. Și tu, la ce te gândești tot timpul? Am simțit cum obrajii mi se umflă cu un aer prostesc, apoi am ridicat din umeri și am spus: — La bani. Sau la ei, sau la frică și rușine. Asta e tot ce pot să folosesc împotriva oamenilor care mă urăsc. — Sărmanul de tine, îmi spuse ea. Dar poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după căpitan. - A fost mai greu decât mi-am închipuit, se relaxă preaonorabilul cu un oftat lung, după ce ecoul pașilor lui Birmaq se stinse. - De unde ați știut că va accepta? își permise să întrebe Angir. - Asta a fost o întrebare prostească tinere. Nu știam dacă va accepta sau nu. Eram pregătit să-mi asum atât reușita cât și riscul unui eșec. Căpitanul ar fi ieșit de aici într-un sac cu direcția expresă către incinerator. - Este membru în cadrul Independenților? întrebă mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
traducerilor făcute de poetul Gyr: “șuvoiul liricii acestuia se revărsa impetuos și fermecător în mai toate revistele din țara noastră. M- am întâlnit cu poetul Radu Gyr în paginile revistei Glasul patriei, revistă destinată românilor refugiați în străinătate, în iluzia prostească a comuniștilor de a-i convinge pe străini de libertatea scrisului. Această iluzie ne dădea posibilitatea să mai existăm literar, cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să disperseze suspiciunile unor inchizitori, care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ar avea acces la biblioteci... ar profita de poziția ei ca să facă mult bine... Nici n-o mai ascultam. Mă trezeam cu încetul. Ciudat că, gândindu-mă la Securitate, îmi veneau în minte lucruri dintre cele mai disparate și mai prostești: o lungă coadă la bere, de sute de persoane, la Bucur Obor, unde un ins foarte nervos a-nceput să vocifereze când niște țigani s-au băgat în față. „E securist, îl cunosc eu“, a zis atunci, cu un fel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Sicilia, Diana din Candia, Ceres din Eleusis, Juno, Bellona, Hecate. Noi nu respingem nici unul. Dacă tu ai întâlnit o manifestare a divinității și i-ai dat un nume plin de dragoste, de ce-ar trebui eu să-l interzic? E prostesc să ne războim numai pentru că folosim cuvinte diferite. Dar ce anume însemna numele „asemenea unei adieri de vânt“ pe care el îl rostise în prima zi, o singură dată, nu spuse. Germanicus se arătă contrariat, iar preotul răspunse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toți îl considerau stupid și inofensiv, nu avea să moară. Avea șaptesprezece ani și jumătate, iar viața îl făcea să aibă gândurile unui bătrân. Descoperi că nimic nu-i dezorienta mai mult pe spionii Liviei decât un răspuns atât de prostesc, încât devenea neșteptat. Descoperi că era potrivit să însoțească asemenea răspunsuri de un zâmbet satisfăcut, ca și cum mintea sa ar fi dat ce avea mai bun. „Va veni ziua când nu mă veți mai vedea zâmbind“, se gândea el în timp ce atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putuse recunoaște și care murise tânăr - încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii lui Tiberius stăteau la pândă. Singurul care-și dăduse seama era Herodes din Judaea; de aceea ducea o viață desfrânată, spunea lucruri prostești ca să înlăture neîncrederea celorlalți, se îmbăta, pierdea la joc sume enorme, pe care Antonia, maternă, le achita. — Îți cumpără încet-încet viitorul regat, îi spuse într-o zi Rhoemetalkes din Thracia. Iar Herodes, care băuse mult și părea beat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar de câteva luni bune el știa că, la Roma, cineva avea să-i ceară curând o audiență Împăratului. Callistus zise repede: — Arvilius a comis delapidări uriașe, din cauza lui au izbucnit revolte pe care le-a înăbușit cu o cruzime prostească, încât s-au transformat în adevărate răzmerițe. Luă altă scrisoare și adăugă: — Uite, credinciosul tău Herodes din Judaea confirmă totul. Așteptă răspunsul Împăratului cu o neliniște care-l ardea pe dinăuntru; palid de obicei, acum devenise aproape alb. Împăratul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iasă la suprafață ca uleiul și acum mulțumesc lui Dumnezeu, că nu nevastă mea, care este foarte sensibilă și-i vine greață ori de câte ori își aduce aminte de chestii mai scârboase, deci nu nevastă-mea a asistat, din sistem, la entuziasmul prostesc al profesorilor în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar fi amintit. Zumzăiau profesorii în cancelarie și pe holuri, ca un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este local, tot ce este indigen, tot ce este unic e alungat, expulzat. — Singura dovadă a biodiversității care-o să ne mai rămână o să fie lupta dintre Coca-Cola și Pepsi, zice Stridie. Dăm peste cap lumea întreagă cu fiecare greșeală prostească pe care o facem. Privind pe geam, Stridie scoate o brichetă de plastic din săculețul de mărgele. Scutură bricheta, lovind-o în palmă. O pană roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pus în genunchi lângă ea. Mirosul sângelui plutea în aer. Am început să înghit în sec. Rose nu trebuie să faci asta...gândește-te la fetița care tocmai a plecat...știu că e delicios, dar nu trebuie să faci nimic prostesc! Vei regreta pentru prima oara în viața ta asta!!! Îmi tot spuneam. Dar dacă iau doar o guriță, doar așa, pentru gust. Îmi apropiam colții de gâtul ei. Am încremenit. Pe gât avea două găuri mici din care se scurgeau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]