856 matches
-
lume. Și că orice meserie este alcătuită din abilități ce trebuie deprinse și exersate. Cu toate acestea nimeni nu consideră că este necesar să înveți să fii părinte. Mulți adulți interpretează roluri atunci când se adresează copiilor mici. Folosesc cuvinteși sunete prostești. Coboară intenționat nivelul conversației când 92 vorbesc cu ei, nu îi tratează de la egal la egal. Faptul că pentru un timpștiți mai multe sau sunteți mai mari nu înseamnă că acel copil nu va este egal. Majoritatea adulților ajung, într-
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
expert să cerceteze tablourile, sculpturile? Nu, n-am nevoie să fiu iscodit. Ăștia te pot strînge de gît, adaugă puțin iritat avocatul. Celelalte camere sînt mari, atent elaborate și la fel de negre. Piese vechi, scufundate în negura timpului. Pun o întrebare prostească. Cum de nu și-au băgat nasul comuniștii? Avocatul surîde. Ba și-au băgat. Bătrîna pe care am îngrijit-o nu provenea din neamul proprietarilor în mod direct. Dar din care familie provenea? Din a securistului care a devenit proprietar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
distracție. Mai trișam făcîndu-mă că nu aud cîrîitoarea. Floricel, cu toate curgînd de pe el și bălăngănind peste tot ca naiba, orbit total de transpirație, chiar speriat de sergent, avea parte de cîrîială la fiecare metru. Făcea eforturi disperate, în rîsul prostesc al colegilor săi. Nu cerea ajutorul nimănui și nu reproșa celor care îl umileau. Încerca să fie ca toți ceilalți dar,din păcate, nu reușea. M-am așezat lîngă el la pauza de prînz, la umbra rară a unui salcîm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nevoie de simțul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper să devină modelele ade vărate ale generației lor. Aș adăuga listei de mai sus încă o înzestrare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să adăugăm de îndată că această înzestrare, luată în sine, nu e suficientă. Poți să fii inteligent și să nu știi ce să faci cu inteligența ta, poți să o folosești greșit, pe scurt, poți fi inteligent într-o manieră prostească. Inteligent și stupid. Să inventariem câteva variante. Trei excese și trei carențe, deopotrivă păgubitoare. Trei excese: 1. Excesul critic. Pentru foarte mulți, inteligența e un soi de veghe ofensivă. Nu poți dovedi că îți merge mintea decât în atac, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-l semnalez celor încă educabili. Argumentul „metafizic“: „Realul“ nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, câte o pauză vindecătoare, câte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și de vântul care ne șuiera prin buzunare. Îl descumpăniseră vorbele mele, dar În momentul următor se Însenină din nou și nu-mi dădeam seama ce fusese În capul meu curmându-i bucuria de a mă revedea În felul ăla prostesc, dacă am vrut să-l Încerc sau pur și simplu nu mai aveam chef de el. Ba tocmai că Începusem parcă să mă molipsesc de Încrederea lui copilărească În promisiunile unui viitor pe care nu mă-nduram să-l văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
maghiară, periculoasă prin poziție geografică, un cancer în pântecele României, și prin origine: 50% din sângele secuiesc, lucru demonstrat științific, este românesc. Am ajuns la scadență: plătim nerozia din politica față de românii din Basarabia și față de Rusia, dar și politica prostească de cedare în fața insolenței separatismului secuio-maghiar. Contați, domnilor guvernanți, pe un ajutor al UE? Oare nu vă este de ajuns ce vedeți la Kosovo și în Transnistria? Chiar din gura ministrului de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, am aflat, pe 11
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
armata contrarevoluționară maghiară a capitulat. Cei 13 generali, care nu toți sunt unguri, împușcați de habsburgi, sunt vinovați de moartea a zeci de mii de români. Ungurii i-au făcut eroi, deși sunt niște criminali, iar guvernanții români, sub formula prostească, „să uităm trecutul” le-a dat voie ungurilor din Transilvania și Ungaria să amplaseze statuia celor 13 criminali la Arad. Contrarevoluția ungurească și secuiască n-a putut realiza Ungaria Mare cu, atunci, 14 milioane locuitori, dintre care numai 5.250
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în condițiile în care „organele-s sfărâmate”, o coardă sensibilă care să se apuce de zdrăngănit dezacordat. Zic zdrăngănit, deoarece categorii eticosociale și politice ca țară, popor, patrie, patriotism, valori naționale, patrimoniu național, națiune, trecut istoric, istorie națională, pe motivul prostesc că s-au demonetizat în timpul regimului comunist, trezesc tot mai puțin ecou în conștiința românească. Ce-ar trebui să înțeleagă omul obișnuit din formula care-l bântuie pe domnul președinte? Că, timp de douăzeci de ani, acest interes național a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se aventurează să cunoască izvorul, acela va cunoaște cu adevărat și-și va explica toată viața râului. Viața lumii are un izvor. Și Dumnezeu este acest izvor. Fără cunoașterea Lui rătăcim, înecându-ne în mâlul ignoranței și al închipuirilor noastre prostești. Comisia a plecat, iar eu nu știu ce or fi raportat. * În cadrul Cântării României, la concursurile dintre sate, raioane și regiuni, comuna Sălciile a căzut în prima fază de concurs cu comuna Ciorani. Directorul, Petre Duță, care nu era membru de partid
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
izolează de fluxul principal al vieții. Ceea ce însemna pentru Iorga o și mai mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici urmă de năzdrăvănii, nici o greșeală prostească. Greșelile lui s-au datorat principiilor lui rigide, comise deliberat și niciodată regretate după aceea. A avut el oare o copilărie ca cea mai mare parte dintre noi? Poate că aceasta a fost impresia pe care ne-a dat-o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
prompt împotriva acestui fapt162. Rusia rămînea întotdeauna Rusia pentru Iorga. Dintre toate teritoriile noi, Basarabia se afla în cel mai mare pericol. Iorga înțelegea acest lucru. Cum de puteau politica românească și politicienii români să aplice o politică atît de prostească în Basarabia, permițînd acestui ținut iredentist atît de periculos să devină cea mai prost guvernată provincie? Atunci cînd Basarabia a votat pentru revenirea în granițele României, i s-a promis un grad foarte ridicat de autonomie. Promisiune care nu a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fost “înamorat nebunește“. Apoi, au mai existat, desigur, fetele dulci. Dar nu sunt un afemeiat. M-am dedicat întru totul profesiunii mele. Din acest punct de vedere, am fost la fel de dur cu mine însumi ca și cu ceilalți. (Aventurile amoroase prostești și stânjenitoare, mai cu seamă în cadrul unui grup închis, afectează munca serioasă.) Eu unul sunt foarte înclinat spre gelozie și am avut de-a face cu oameni foarte geloși. Invidia m-a tulburat în mai mică măsură. Invidia mutilantă poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
durere ca să pot gândi limpede, ca să-i pot pune întrebări inteligente. Îmi răspundea confuz, evaziv, poate că din dorința de a mă cruța, poate că din pricina propriei ei suferințe sau poate că din cauza unei nehotărâri, pe care eu, în mod prostesc, nu am putut-o desluși. Mi-a spus, desigur, câteva lucruri teribile, de neuitat. Dar acestea să fi fost adevăratele „motive“? Și tot ce rostea, părea apoi să se dizolve într-o criză de lacrimi. Hotărâsem amândoi, cu mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau să mă stabilesc cu vreo femelă. Poți să-mi juri lucrul ăsta? — Nu există nici un fel de aranjament. Lizzie trăiește cu Gilbert. Așa stau lucrurile. Și, bineînțeles, n-am cerut-o niciodată în căsătorie, ăsta-i doar un zvon prostesc. Acum pleacă, sunt sleit de oboseală, și la fel trebuie să fii și tu după acest lung spectacol. S-a ridicat, s-a înfășurat mai strâns în pelerină, scoțându-și brațele prin despicături, și unindu-și-le în față. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câteva scrisori așteptându-mă în „cotețul de câini“, și le-am luat. Una din ele era de la Lizzie. Am desfăcut-o și am citit-o din mers. „Iubitul meu, bineînțeles că răspunsul nu poate fi decât «da». Temerile mele erau prostești și lipsite de temei, te rog iartă-mi reacția confuză la minunata ta ofertă. Sunt pajul tău, așa cum am fost o viață, și cum să nu-ți fiu alături dacă, măcar pentru un moment, ai nevoie de mine? Nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să se prelingă, în timp ce ochii lui Hartley continuau să fie ațintiți asupra flăcărilor lumânărilor, iar mâna îi bâjbâia orbește pe masă în căutarea șervețelului. L-am împins către ea. — Dar de ce nu l-ai putut apăra?... O, e o întrebare prostească, Hartley, nu pot suporta toate astea... Pretindea că-i numai din vina mea, și era vina mea, ar fi trebuit să-i povestesc totul de la bun început, mă întrebase dacă a mai existat cineva în viața mea și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care le și inhibasem, ca să le aranjez în mintea mea într-o anumită ierarhie. I-am întins mâna. Mi-o strânse formal, cu un aer de demnitate surprinsă și apoi făcu un pas îndărăt. — Scuzați-mă. A fost o întrebare prostească. Și, poate chiar... impertinentă. Ceva din ușoara lui ezitare comunica, în acel mod rapid pe care-l împrumută uneori vorbirea, o impresie de inteligență. Remarcasem de asemenea felul clar, aproape deliberat, în care articula cuvintele, deși vorbea în maniera plată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ți spun, dar nu am avut timp să-mi pregătesc un discurs elegant. Am sentimentul că destinul, sau Dumnezeu, sau nu știu ce altceva ne-a dăruit pe unul celuilalt. Să nu ratăm în mod stupid această șansă. Nu lăsa ca mândria prostească, sau suspiciunea, sau lipsa de imaginație, sau lipsa de speranță să determine eșuarea acestui proiect. Haide să ne aparținem de aci înainte. N-are importanță ce înseamnă exact sau ce va implica acest lucru, încă nu ne putem da seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
repede și fără să-mi iau nici o precauție pentru a-mi preîntâmpina frica. N-am împiedicat ușa punându-i lanțul, ci am deschis-o larg. Bărbatul care mi s-a înfățișat era vărul meu James. James zâmbea, cu acel surâs prostesc, autosatisfăcut, pe care-l arbora uneori. Ținea în mână o valiză. În spatele lui, îi vedeam automobilul Bentley, parcat lângă Wolkswagenul lui Gilbert. — James! Ce naiba cauți aici? — Ai uitat? Mâine e duminica Rusaliilor. M-ai invitat. — Te-ai invitat singur. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate suplicii. Și Lizzie mă irita, în parte prin lăcrimările ei frecvente, pe care nu și le putea stăpâni, în parte printr-o prostească expresie de stăruitoare compasiune, care se ivea pe chipul ei ori de câte ori o priveam, evocându-mi portretul pe care mi-l schițase Peregrine: un ex-magician bătrân și neputincios, care stârnește mila oamenilor. Înțelegeam de ce refuza Lizzie să plece. Voia să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să plec la Londra. {i m-am întrebat, cu tristă și neputincioasă neștiință, cum s-o fi întâmplat și ce-or fi făcut cu trupul lui neînsuflețit? Oare James mai ședea încă în fotoliu, mort, și zâmbind cu zâmbetul lui prostesc? M-am ridicat, îndreptându-mă spre pat, și mi-am adus aminte că-mi pregătisem culcușul pe stânci. Am hotărât să dorm afară. Era o noapte caldă și se întunecase doar atât cât să fi izbucnit o puzderie de stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
telegrafică, pe care i-o trimite lui Pherekyde la Paris, în problema balului de la Ring, unde ministrul plenipotențiar francez i-a oferit brațul doamnei Bibescu, lăsând-o astfel pe doamna Sturdza în spate. Prințul Gr. Bibescu a publicat un manifest prostesc în Indépendance Roumaine, prin care cheamă opoziția să se unească la luptă. Ora 6 Basset, căruia îi spun că Wühterich trebuie concediat, din cauză că l-a bătut pe Hirschmann. Seara cu Elisabeta. Murit generalul Tell. Masaj. Marți, 14/26 februarie Ceață
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în pat, este puțin obosită. Duminică, 18/30 martie Vremea bună, vânt rece. Ora 10 la capela episcopală, la episcop, înapoi pe jos. Cu Elisabeta. Orele 1½-3 audiențe. L. Catargi și Vernescu au fuzionat și au conceput un mic program prostesc, ce este publicat în noul ziar România. Orele 5-7 I. Kalinderu, care îmi prezintă legea pentru Domeniile Coroanei, consideră prea mare lista celor 21 de moșii, iar veniturile de pe o asemenea suprafață prea mici. Seara citit. Marți, 1 aprilie/20
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]