2,042 matches
-
au delimitat trei stiluri de atașament, ce reprezentau natura interacțiunii dintre protector și copil: * atașamentul securizant, în care protectorul este sensibil și răspunde nevoilor acestuia; * atașamentul evitant, în care protectorul este distant și nu este disponibil; * atașamentul anxios-ambivalent, în care protectorul prezintă o inconsistență în comportamentul său ori nu răspunde deloc. 4.2. Modele internalizate de reprezentare a atașamentului Conform lui Bowlby, în primul an de viață, un copil, prin experiențele timpurii cu persoanele de îngrijire, dezvoltă o reprezentare mintală a
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
o importă pur și simplu în întreprindere. Ea căuta prin aceasta să arate vivacitatea unei producții culturale proprii categoriilor de muncitori. Un moment privilegiat în anchetele sale este reprezentat de acele sărbători care se situează sub egida unui sfânt ocrotitor, protector al unei profesii sau al alteia, al unui sector de activitate sau al altuia. Când avem de-a face cu acest gen de festivități, poate fi stabilită o legătură între interiorul și exteriorul întreprinderii prin postularea unei continuități culturale. A
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
bunurile transmise rămân, în mod continuu, proprietatea cuiva. În schimb, mult mai delicată este conceperea formelor și modalităților specifice patrimonializării și transmiterii bunurilor colective capitalizate, când o colectivitate precum statul ar putea fi subiectul juridic și, prin urmare, actorul principal (protector, conservator, restaurator). Din perspectiva acestuia, capitalizarea și patrimonializarea bunurilor nu implică obligatoriu posesia (în Franța, numeroase bunuri clasate și protejate rămân proprietatea privată a deținătorilor lor). În afară de asta, "Pe transmitere se fondează toate analogiile patrimoniale: se spune despre un monument
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dezavantajoasă și constituie o pierdere națională; și cu totul altceva să votezi împotriva acestei noi atribuții deoarece este ilegitimă, spoliatoare și oferă ca misiune guvernului să facă exact ceea ce misiunea sa rațională împiedică și pedepsește. Or, avem împotriva regimului numit Protector aceste obiecții de naturi diferite, dar cea de-a doua are câștig de cauză în determinarea noastră de a declanșa împotriva sa, bineînțeles pe căile legale, un război încrâncenat. Astfel, dacă se supune atenției unui consiliu municipal, de pildă, chestiunea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
moldoveni care se ocupă cu literatura și traduc cărți în românește, dar nu tipăriseră nimica în anul 1819, se citează {EminescuOpIX 146} marele vornic Mihai Murza, marele vornic Constantin Conachi, marele spătari Iordachi Bălușcă, marele vornic Șerban Negel; iar între protectorii literaturii românești se citează caminariul Enache Dann, Mihail Grigorie Suțu V V., mitropolitul Veniamin Gherasim, episcop de Roman. În Valahia: Alexandru Suțu V V. și mitropolitul Dionisie. Afară de aceea se notează cumcă, pentru "folosul de obște", mitropolitul a trimis în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
O noapte de urgie... și păru - mi s-au albit! Talente și foc sacru ce-mi fură de sus date, De multe suferințe s-au stins, m-au părăsit, Pe acest ocean de lume eu pași - mi rătăcesc, Novici, fără protector... pășam plin de speranță Dodată însă vânturi nava - mi zdrobesc!... Ca ea, și eu zdrobit, scapai... mai fără viață!... ......................................................... Și iată-mă separat de tot ce am iubit! Voința ta, o, Doamne! să fie împlinită! Gura-mi să resignă, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
considerat ca dezertor. De atuncea venise anume în Iași pentru a întîmpina pe membrii familiei imperiale și a solicita grațiarea sa. Marii duci, cu cari se 'ntîlnise, îi promisese că vor pune stăruințele lor pe lângă împăratul. El însă, anticipând stăruințele protectorilor săi, a crezut a putea obține grație suveranului prezentîndu-i-se în persoană. Cu câteva oare înainte de a se prezenta spusese cătră mai mulți amici că, dacă nu va izbuti să fie grațiat, are să se omoare. În genere toată purtarea sa arăta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
preocupați de asemenea chestiuni este legat de faptul că nu se face cuvenita distincție între sfera de cuprindere și conținutul noțiunilor stăpân - stăpânire și proprietar - proprietate. E cazul să admitem că accepția primordială a termenilor stăpân - stăpânire semnifica conceptul de protector - protecție, apărător al unor interese izvorâte din nevoia generală de a se asigura buna rânduială în comunitate, prielnică ambelor părți, stăpânit și stăpân. Practic relația se concretiza prin înțelegeri încheiate sub forma „contractelor verbale” - cuvântul dat „lega părțile, ca și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
persoană, de o familie mai puternică, sau de un grup de persoane cu un conducător în frunte, mai tîrziu dregător, promovat de propria comunitate, ori adus din afara ei. Pentru protecția asigurată, obștea se obliga să contribuie cu cele necesare vieții protectorilor și familiilor lor, prin cedarea unei părți din produsele muncii, de regulă a zecea parte, de unde și termenul dijmă, zeciuială, plus anumite munci ocazionale, multă vreme neprecizate cantitativ. Că astfel au stat cândva treburile, ne conving și repetatele mențiuni documentare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
decât ceea ce individul obținea prin efort propriu (muncă și cheltuială), fără nici un fel de intermediar (autoritate, stat). Cu trecerea timpului și prin dezvoltarea social-economică, conținutul noțiunii stăpân a evoluat și chiar a degenerat în contrariul accepției inițiale, stăpânul ajungând, din protector, asupritor, privilegiat, acceptând și apoi pretinzând avantaje nemeritate. În același timp, stăpânitul, din proteguit ce era, devine supus persecutat, având mai mult, dacă nu chiar exclusiv, obligații decât drepturi. Că așa au evoluat lucrurile ne este demonstrat și prin „dreptul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nemeritate. În același timp, stăpânitul, din proteguit ce era, devine supus persecutat, având mai mult, dacă nu chiar exclusiv, obligații decât drepturi. Că așa au evoluat lucrurile ne este demonstrat și prin „dreptul de dominium eminens al domnului ca supremul protector al supușilor săi” în concepția inițială ce l-a generat, dar ajungând, în cele din urmă, o povară greu de purtat de către supuși, de unde și neîncetatele și nesfârșitele lupte pentru a accede la putere, frământări însoțite de un vast cortegiu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vânzările rezultate din munca sătenilor și alte avantaje ce decurgeau din dreptul cutumiar, dar transformate, cu timpul în obligații și cote mai substanțiale, transferate stăpânilor individuali în schimbul unei sume de bani sau prin danie, prin care să-și asigure un protector cu putere juridică și militară. Pământul fără lucrători productivi pe el nu constituia o valoare în perioada înstrăinărilor pe bază de zapise și cărți domnești, înstrăinare ce viza, de fapt, modul de conducere și de ascultare, așa cum am arătat la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
legată de victimizare: 7% dintre cei care au fost victime în mică măsură consideră că nu sunt respectați de învățător, ca și 21% dintre supravictimizați. Nu e o distrugere, ci o erodare a încrederii într-un adult nu îndestul de protector, atunci când se repetă victimizările. Dimpotrivă, putem vorbi de o distrugere a legăturii cu colegii și a sentimentului de securitate când sporesc microviolențele. Tabelul 12. Perceperea respectului între colegi în funcție de victimizări și supravictimizări la elevii din ciclul 3 al școlilor elementare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
SIDA și BTS; • experimental, poate să participe la finanțarea și construirea de facilități pentru sănătate. Ca și în cazul departamentelor, trecerea la maturitate a însemnat că regiunea putea să-și ia propriile decizii, iar prefectul regional nu mai acționa în calitate de protector, doar pregătind și executând aceste decizii. Nu mai exercita supravegherea (tutelle a priori) acesteia și nici nu mai era executivul acesteia. Acest ultim rol făcea parte acum din atribuțiunile liderului consiliului, președintele regional.44 Pentru a-l asista pe președinte
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
greu se pot conduce fără ajutorul unui bărbat” 156 . Mărturisirea defectelor sau, mai curând, a slăbiciunilor feminine nu vine să știrbească cu nimic frumusețea morală a acestor tinere, distincția lor, ci doar e o scuză în încercarea de a găsi protectori: „Noi suntem schimbătoare, îndărătnice, bănuitoare, slabe de înger și fricoase”157. Doar o femeie educată, cu mult spirit critic și realist poate face o astfel de remarcă. Concepția biblică, însușită și de civilizația medievală și păstrată până într-o epocă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Barbu, Editura Meridiane, București, 1994, p. 136. 506 Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, traducere de H. R. Radian, Editura Univers, București, 1970, p. 243. 507 Ibidem, p. 250. 508 Ibidem, p. 262. 509 Ibidem, p. 269. 137 ajutorul sfântului Iulian, protectorul călătorilor, spre amuzamentul tâlharilor care îl vor prăda și-l vor lăsa aproape mort în drum, însă deznodământul se dovedește a fi favorabil omului evlavios, care se va salva de la îngheț, dar se va bucura, pe deasupra, și de atențiile unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înfiripată. Nevoită să meargă în tabăra grecilor, în urma unui schimb de prizonieri, unde tatăl ei, trădătorul Calcas, se găsea deja, deoarece anticipa înfrângerea troienilor, Criseida, care jurase o fidelitate statornică iubitului ei, uită promisiunile de dragoste făcute, acceptă un nou protector, pe Diomede, trimis să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de agresivitate, șiretenie și fățărnicie, caracteristici pe care, în poemul lui Chaucer, i le-am atribui lui Pandar. Mai puțin influențată de ceilalți și având mai multă fermitate, Criseida din Il Filostrato doar superficial pare a avea nevoie de un protector. Cresida lui Chaucer nu este atât de ipocrită și nici la fel de îndrăzneață. Chiar îndrăgostită de Troil, are permanent în gând statutul propriu și nu acționează. Pandar este cel care reușește, cu viclenie, afișând dragoste și devoțiune, să-i câștige încrederea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poemul italian, își va impune autoritatea masculină dominantă, fiind înzestrat cu mai multă forță persuasivă. Deoarece Cresida nu mai are soț, și nici tată, este firesc ca unchiul să devină cel sub jurisdicția căruia să se afle, un fel de protector.1004 Criticii literari au considerat-o duplicitară, dar nu există suficiente dovezi în acest sens.1005 Cresida regretă cu sinceritate și este vizibil marcată de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și mai înspăimântată. și, în mod firesc, teama ei se intensifică. Este forțată să trăiască ca o prizonieră, într-un loc pe care nu l-a ales, de aceea suferă în singurătate. Acum, mai mult ca oricând, simte nevoia unui protector, și ea devine din ce în ce mai ușor de manipulat, datorită situației incerte și ingrate în care se află. Diomede o exploatează, așa cum făcuse și Pandar, profită de vulnerabilitatea femeii pentru a-și satisface bunul său plac și a o determina să îl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mostre de cereale făurite din aur și, poate, Într-o măsură și mai mare, cu cei din Eretria din Magnesia care i-au oferit Zeului premițiile populației În semn că el este acela care le hărăzește recoltele În calitate de părinte, de protector și de prieten al oamenilor șphilanthroposț. Dar, În schimb, dau un vot de blam megarienilor care au rămas aproape singurii din categoria acelora care-l reprezintă pe Zeu cu lancea sub braț, așa cum au făcut-o după victoria lor asupra
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
greu se pot conduce fără ajutorul unui bărbat” 156 . Mărturisirea defectelor sau, mai curând, a slăbiciunilor feminine nu vine să știrbească cu nimic frumusețea morală a acestor tinere, distincția lor, ci doar e o scuză în încercarea de a găsi protectori: „Noi suntem schimbătoare, îndărătnice, bănuitoare, slabe de înger și fricoase”157. Doar o femeie educată, cu mult spirit critic și realist poate face o astfel de remarcă. Concepția biblică, însușită și de civilizația medievală și păstrată până într-o epocă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Barbu, Editura Meridiane, București, 1994, p. 136. 506 Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, traducere de H. R. Radian, Editura Univers, București, 1970, p. 243. 507 Ibidem, p. 250. 508 Ibidem, p. 262. 509 Ibidem, p. 269. 137 ajutorul sfântului Iulian, protectorul călătorilor, spre amuzamentul tâlharilor care îl vor prăda și-l vor lăsa aproape mort în drum, însă deznodământul se dovedește a fi favorabil omului evlavios, care se va salva de la îngheț, dar se va bucura, pe deasupra, și de atențiile unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înfiripată. Nevoită să meargă în tabăra grecilor, în urma unui schimb de prizonieri, unde tatăl ei, trădătorul Calcas, se găsea deja, deoarece anticipa înfrângerea troienilor, Criseida, care jurase o fidelitate statornică iubitului ei, uită promisiunile de dragoste făcute, acceptă un nou protector, pe Diomede, trimis să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de agresivitate, șiretenie și fățărnicie, caracteristici pe care, în poemul lui Chaucer, i le-am atribui lui Pandar. Mai puțin influențată de ceilalți și având mai multă fermitate, Criseida din Il Filostrato doar superficial pare a avea nevoie de un protector. Cresida lui Chaucer nu este atât de ipocrită și nici la fel de îndrăzneață. Chiar îndrăgostită de Troil, are permanent în gând statutul propriu și nu acționează. Pandar este cel care reușește, cu viclenie, afișând dragoste și devoțiune, să-i câștige încrederea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]