1,450 matches
-
asupra Franței", găsind originea Franței în civilizația galilor (galicanism). În lucrare el face referiri la numismatică, arheologie, politică și religie. Lancelot Voisin de La Popelinière (1541-1608) a scris despre "Istoria Franței după 1550", cuprinzând informații moderate și imparțiale, fiind marginalizat de protestanți. Jacques Auguste (1553 -1617) a scris "Memorii" și "Istorii". Lucrările sale au fost dezaprobate de papalitate și trecute în "Index Librorum Prohibitorum" (adică a cărților interzise). Istoricul Bartolomé de las Casas (1484-1566) a scris, în 1552, "Relatare pe scurt a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani. Nici măcar pe protestanți? Helen era hotărâtă ca într-un fel sau altul să aibă parte de-o ceartă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani. Nici măcar pe protestanți? Helen era hotărâtă ca într-un fel sau altul să aibă parte de-o ceartă. Nu, nici măcar pe protestanți. Dar dacă mă las influențată de ei și încep să mă port ciudat și să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani. Nici măcar pe protestanți? Helen era hotărâtă ca într-un fel sau altul să aibă parte de-o ceartă. Nu, nici măcar pe protestanți. Dar dacă mă las influențată de ei și încep să mă port ciudat și să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese din zbor un înțeles general, ciudat și cam încețoșat al felului de a fi al protestanților. Un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă port ciudat și să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese din zbor un înțeles general, ciudat și cam încețoșat al felului de a fi al protestanților. Un soi de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și, pentru a da o mai mare întindere protestărei lor, a invitat și câțiva prietini franceji și americani, spre a le ține de urât. Protestarea a avut loc la o cafenea numită Procope. Un ponci aprins pentru circonstanță lumina mutrele protestanților; câteva discursuri terminate prin "Să trăiască România, să trăiască viitoarea Republică Romînă" au format bagajul acestei serbări. A doua zi câteva jurnale avansate au relatat protestarea făcută de câțiva români. Aceasta a fost destul ca d. Cogălniceanu să se supere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
foilor guvernului în privința acestor zgomote este foarte caracteristică. Neterminabila reconstituire a dat loc la atâtea și-atîtea zgomote, și nici una din aceste foi nu a înregistrat măcar vreunul. Așa, de exemplu, se vorbea odinioară de d. Tache Giani, unul dintre capii protestanților omogeniști din Cameră, că va fi chemat la Justiție, despre un d. Gheorghian că va primi portofoliul Cultelor; zgomotul umflîndu-se mereu, ajunsese să s-auză că acești doi d-ni și depuseseră jurământul. O zi-două au trecut și s-a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
când vine să ne arate un deficit imens de 28 1/2 milioane în cheltuielile zilnice ale anului 1875 și 1876. Această miză în scenă care a surprins pe toți a făcut chiar pe președintele Adunării să devie, din ultracatolic, protestant, din ultraguvernamental, opozant. Cunoașteți toți ce este exact și ce nu. Ceea ce este exact știm că tot acest deficit de 28 1/2 milioane nu se reduce decât la cifra de 8 milioane, luând deficitul anului trecut și creditele acelea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
natură a-i confirma bănuielile că lovitura i-ar fi venit de la "amici". După o nouă corespondență a noastră, Scrisoarea unui ministru a produs în Iași efecte dezastroase pentru clădirea artificială a partidului roșu ce trebuia să se improvizeze acolo. Protestanții liberali-democrați (majoritatea grupului) cari au iscălit ultimatul către dd. Conta și Teriachiu sânt înfuriați. Cei rămași credincioși Excelenței sale de la Culte se află în cea mai mare perplexitate. Cu privire la afacerea Conta-Panu s-a comis o mică eroare în corespondența noastră din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rămași credincioși Exc[elenței] sale. Avem azi la îndemînă șirurile prin cari "Steaua Romîniei" și-a făcut intrarea în rândurile opoziției și cari sânt destul de interesante. Din ele se poate înțelege mai clar pentru ce stilul d-lui Conta în privința protestanților din grup este așa de acru. Iată ce zicea organul liberal-moderat din Iași: Ar zice cineva că singura preocupare a guvernanților noștri nu consistă decât întru a-și asigura ziua de mâine mulțumită mrejelor bugetare ale puterii lor de azi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pedagogic al cuvântului. Publicul din sală: teologi, studenți și foarte vizibili, mai mulți gay și lesbiene veniți din oraș. Par a fi extrem de discreți, fini, intelectuali. Eu mă așez instinctiv lângă Père Jean, preotul paroh al ortodocșilor francofoni din Geneva, protestant convertit. În ciuda temei tari, cu iz de scandal, conferința nu-și atinge scopul: inducerea ideii că Părinții Deșertului nu erau atât de "sfinți" pe cât credem noi, ba mai mult... Se dorea să se arate slăbiciunea trupului acolo unde ea era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care și-au făcut datoria către semenul lor sărac, pofticios, singur. Până aici, deplină asemănare cu tipul de "milostenie" ortodox, cel de care aparținem. Nimic de a face cu l'aumône planificată, rece și matematică, dar teribil de eficientă a protestanților calvini de la Geneva... 27 octombrie 2004. Împlinesc 33 de ani. O vârstă de care mi-a fost frică întotdeauna, pentru că am știut cu putere că dincolo de ea începe, încet, încet, ruina cea ireversibilă. Dar nu am simțit nimic special, chiar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu s-a schimbat. Mă opresc doar asupra unui singur aspect: religia. Cei doi remarcă la un interval de aproape un secol caracterul amestecat, exotic, sincretic al practicii religioase în România. Îi impresionează bărbile preoților, vitalitatea lor de traci; critică protestant "obscurantismul" acestora. Simt însă instinctiv credința din spatele bărbilor și sutanelor prea negre și pătate de muncă. Bellesort urmărește cu uimire ceremonia de înmormântare a unui moșnean din Pietroșița, pe care o descrie cu lux de amănunte, punctând sec la final
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
supremația Danemarcei la Marea Baltică. Printr-un alt război cu Rusia, ocupă Ingerland și Carelia; dobândește controlul asupra Estoniei și închide accesul Rusiei la Marea Baltică. Izbucnind războiul de 30 de ani, cu un pronunțat caracter religios, Suedia se angajează de partea protestanților. Gustav Adolf încearcă unirea țărilor scandinave împotriva statelor catolice. Intră în Polonia. Îl înfrânge pe Sigismund la Dirschau. Asediază mai multe orașe din Prusia. Organizează consilii la Mainz și Frankfurt pe Main, vrând să unească toate statele germane protestante. Zdrobește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
teologia apuseană (îndeobște). Eminescu a înțeles printre cei dintâi cât de amenințat e creștinismul chiar din interiorul său, teologia speculativă fiind, practic, metamorfozată într-o ideologie compromițătoare încă din vremea Inchiziției, fapt ce a dus la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag. 245). Eminescu a remarcat primul că filozoful e uneori mai aproape de spiritul eclesial decât preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce bântuia secolul său, sau, cu termenii lui Mircea Eliade, profanul ecranează sacrul (dominantă în cartea Rosei del Conte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stoicism neschimbat biserica catolică, atât de veche în Moldova, și nu i-a venit în minte să silească pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia și trăiesc nesupărați în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanții, evreii, toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vro biserică sau vro școală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una. Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpânește jure belli, am
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
istorie și istoria te învață să fii îngăduitor. Pe urmă, au început conflictele armate. Emma a urmărit măcelul care a avut loc în numele gratuitei, prematurei cauze a unei „Irlande Unite“. Cu negrăită amărăciune a văzut ridicându-se asasini din rândurile protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A încercat un sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster, era chiar o mică plăcere să afli despre ele. Pentru prima oară în viața lui, Emma avu o viziune apropiată a ticăloșiei umane; și în furia lui intimă, confuză, respinse „irlandismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu-l aud pe Iliescu ce scoate din el? Că scoate pe nas panglici ca un tovărășel? Minte supersonic? N-au văzut ce s-a Întîmplat astă iarnă, devastările de la sediile celorlalte partide... Nu-l aud ce spune acum de protestanții din Piața Universității...? Poate că ar trebui ca ăștia din chestia aia... Grupul de Dialog Social... să fie mai activi... Ar trebui să existe o presă mai... Da, o presă mai... Dar, deocamdată, televiziunea e a lor, radioul e al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
condiției umane, neputând fi abolite în întregime 129. Lectura operei lui Marx cere, așadar, un anumit tip de înțelegere a autorului care suferă prin personajele sale130: în cel mai bun spirit romantic - combinat cu fidelitatea față de litera textului, specifică mediului protestant de proveniență - discursul lui Marx apărea cu atât mai adevărat cu cât eventualii emuli își anulau instinctul critic și îi regăseau mesajul în propriile vieți 131. Paradisiac în intenții și utopic în materializări, milenarismul se remarcă mai ales prin radicalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înseamnă că averile lor au fost dobândite datorită apartenenței la protestantism. Cel puțin ca punct de plecare în analiza contextului rupturilor sociale pe care le-a produs Reforma, atenționarea este valabilă. Averile erau create anterior, doar declararea posesorilor lor ca protestanți s-a produs ulterior 145. În acest caz, întrebarea inițială, care privea apartenența protestantă a capitalului și elitei capitaliste, ar putea fi reluată sub forma următoare: ,,Atunci se naște următoarea întrebare istorică: ce temei a avut această predispoziție deosebit de pronunțată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dominației Bisericii asupra vieții laice, atunci putem spune că prin Reformă puterea laică și-a afirmat victoria, iar înflorirea economică prin capitalismul de mai târziu nu este decât un rezultat, un efect al acestei victorii. Weber subliniază comportamentul diferit al protestanților față de celelalte culte 148. Pentru a înțelege mai bine contextul religios al apariției și impunerii capitalismului trebuie să subliniem că oamenii din epocă erau profund preocupați de problema modului lor de viață de pe pământ, fiind convinși că puritatea vieții lor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cele ce se întâmplă - adică și faptul, indubitabil pentru Calvin, că numai o parte a oamenilor este chemată pentru a fi mântuită - își pot avea sensul doar ca mijloc pentru scopul preamăririi de sine a măreției lui Dumnezeu"151. Pentru protestantul de rând nu există posibilitatea comunicării cu divinitatea, iar destinul său este învăluit în taine care nu îi sunt accesibile 152. Orice ființă este despărțită de Dumnezeu printr-o prăpastie de netrecut. Din această cauză Weber consideră că în ,,ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ales un efect, sentimentul unei nemaipomenite singurătăți interioare a individului"153. Ca urmare, individului îi rămâne asceza, liniștea interiorizării și munca pentru a fi placul lui Dumnezeu. În acest fel munca, efortul uman propriu este așezat la baza vieții creștinului protestant. Cultul pentru muncă va dezvolta civilizația în care trăim. Occidentul modern are la bază acest cult. Din aceste motive pentru protestanți cariera și munca sunt repere importante ale vieții pământești 154. La calviniști, munca ,,dobândește un straniu caracter material-impersonal: acela
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]