1,169 matches
-
nu recunoștea oficial existența unui consulat la București, corpul consular din capitala Țării Românești l-a primit imediat pe Summerers în rândurile sale, cu toate drepturile care decurgeau din noul său titlu. De asemenea, domnii români i-au acordat privilegii protocolare și reprezentative comparabile cu cele de care se bucura consulul Rusiei. Curând după acreditarea lui Francis Summerers, situația internațională s-a înrăutățit. La 16 mai 1803 a izbucnit conflictul dintre Franța și Anglia, iar ofensiva diplomatică a lui Napoleon în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă a convivialului. Doar când devine tremurător ca și el infinitului i se dă cuvântul - chiar dacă înfiorarea aparține de fapt unui miraj. Lui Ian, arhitectura îi revelase că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Mureșan, 2008). În sens general, funcția fatică este expresia relației de comunicare "de control, prelungire, restabilire și întrerupere a contactului" cu destinatarul (I. Iordan, V. Robu, Limba română contemporană, București, 1978: 67). Elementele fundamentale pentru exprimarea funcției fatice sunt formulele protocolare de salut, inserțiunile incidente de tipul Mă auzi?, Mă asculți? Sunt luate în considerare și situațiile în care vorbitorul reia fragmente din mesaj, cu scopul de a verifica funcționalitatea canalului, intervenții de tipul: "Nu mai interveni!", "Lasă-mă să spun
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
malul lacului, vedere superbă. A doua zi primesc un telefon de la rectorat, sunt Întrebat dacă pot să-mi rezerv seara pentru a cina Împreună cu rectorul, chiar la restaurantul hotelului nostru. Sosește Împreună cu secretarul general al universității, persoane mai coapte, deloc protocolari (dar cu cravată), politicoși fără fasoane, discutăm despre studenții noștri În stagii la ei, 12 sau 14, Îi știau pe toți, ce fac, ce proiecte au, cum s-au acomodat. Într-o altă seară suntem invitați de profesorul Rousson, cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
identității romilor. Discuția alunecă spre conceptul de identitate, spre percepția identității În diferite țări. Și aud acum o istorie absolut insolită și o interpretare care mă năucește. Istoricul povestește cum l-a Însoțit pe rectorul de la Fribourg Într-o vizită protocolară la Moscova. În timpul primei Întâlniri, acesta Începe să le vorbească rușilor despre organizarea socială și politică a țării Cantoanelor și nu pierde din vedere să plaseze În discurs ideea că aceasta e cea mai avansată democrație din Europa, un promotor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Șef al Direcției de Informații Externe a Securității. Totuși, viețile noastre fuseseră prea diferite pentru ca Dorin Tudoran să nu aibă mai mult decât o strângere de inimă împărțind cu Ioan Mihai Pacepa o jumătate de zi de discuții. După politicoasele, protocolarele formule de introducere, m-am trezit - ca de atâtea ori în viață - făcând „ce nu se face”: i-am mărturisit dlui Pacepa starea mea de inconfort. S-a uitat la mine mai mult pe sub ochelari decât prin lentila lor, a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
nu de tratative delegați, diplomați sau parlamentari evrei și palestinieni, la niciuna din manifestările internaționale care au avut loc, ani în șir, de-a lungul și de-a latul lumii; nu am văzut niciodată un diplomat evreu dând mâna măcar protocolar sau din politețe cu un diplomat palestinian, și nici invers. Dar de unde atâta ură? Ce au de împărțit acești oameni într-un teritoriu care n-are niciun fel de resurse naturale? Desigur, răspunsul nu este ușor de dat; el nu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
entități -țări, ministere, organizații ș.a.m.d. Mesajul despre care vorbesc, însă, se întinde pe vreo 7-8 pagini scrise la un rând și jumătate fapt puțin întâlnit în practica diplomatică și, apoi, conține mult mai multe elemente decât cele strict protocolare, mai sus amintite. Un element inedit este excursul istoric. Mesajul se referă la momente importante din istoria relațiilor dintre Rusia și Principatele Române și, ulterior, România. Interesant este că mesajul nu evocă numai momentele "luminoase", "înălțătoare" (ca pe vremea Uniunii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
că nu se exprimase ea bine: Și tatăl dumitale se numea Arcadii?" "Așa se numea. A fost un erou acoperit de medalii, care s-a sinucis când s-a întors din război." "Iartă-mă, Arcadi Arcadievici." El dădu deoparte formula protocolară, cu prenume repetitiv, ca un destin la pătrat: "Arcadi, atâta ajunge." Lăsată de izbeliște de rusa ei intensivă care nu presupusese subiecte atât de complexe, Margareta își extrase din memorie un cuvânt simplu, dar adecvat, un soi de comprimat lingvistic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sfatului Țării, Ion Inculeț. Um tînăr înalt, voinic, blond, cu un mers domol și cu o înfățișare senină. După terminarea slujbei, la ieșirea din biserică, Inculeț a venit la mine, cu mîna întinsă, să-mi mulțumească. Desigur, un gest puțin protocolar un ofițer în poziție de onor este cu mîinile pe armă -, dar arăta omul cu altfel de preocupări și care nu avusese încă prilejul să se ocupe de chestiunile minore. Am fost invitat apoi să particip la recepția care a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de Maiestate. Carol al II-lea transmite Patriarhului să-l pomenească „deocamdată numai pe regele”, urmând ca într-o vizită ulterioară să reglementeze formula definitivă. Problema titulaturii membrilor Familiei Regale în Biserica Ortodoxă Română prezenta nu numai un interes formal, protocolar. Prin insistențele lor, Principesa Elena și Patriarhul încercau să-l determine pe Carol să anuleze divorțul mai repede și să se împace cu soția, rupând legăturile cu metresa Elena Lupescu, așa cum se angajase la 6-8 iunie 1930. Din punct de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Regele încearcă să-l convingă pe Vaida să nu demisioneze, pentru că ,,suntem în preajma sosirii fiului meu (din Florența) și a zilei Regelui. Cum să se aranjeze o criză de cabinet ?” Vaida își menține decizia, angajându-se să-și îndeplinească îndatoririle protocolare în ciuda demisiei: ,,Maiestate, eu îmi voi îndeplini toate datoriile protocolare, parcă nu aș fi demisionat. Voi fi la gară spre întâmpinarea Alteței Sale Regale a Prințului, voi adresa Maiestății Voastre felicitările în numele guvernului (cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pentru că ,,suntem în preajma sosirii fiului meu (din Florența) și a zilei Regelui. Cum să se aranjeze o criză de cabinet ?” Vaida își menține decizia, angajându-se să-și îndeplinească îndatoririle protocolare în ciuda demisiei: ,,Maiestate, eu îmi voi îndeplini toate datoriile protocolare, parcă nu aș fi demisionat. Voi fi la gară spre întâmpinarea Alteței Sale Regale a Prințului, voi adresa Maiestății Voastre felicitările în numele guvernului (cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere a Suveranului - n.n.), voi rosti discursul radiodifuzat la masa festivă, iar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Traian Grigorescu îi instruiește pe cei prezenți (unii nu ajunseseră - n.n.) asupra modului în care trebuie să se poarte, căci urmau să fie prezentați viitorului lor coleg de clasă, Marele Voievod Mihai. Li s-a recomandat să i se adreseze protocolar cu formula „Să trăiți, Măria Ta !”. Când a venit, Mihai a strâns pe rând mâna viitorilor colegi. Aceștia l-au salutat cu „Să trăiți, Maria Ta!”, apoi și-au spus numele și liceul de unde proveneau. Marele Voievod a plecat, iar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fiind partide care proclamă răsturnarea ordinei publice cu forța. Da, bineînțeles, a adăugat Iliescu cu o mișcare neglijentă a mâinii și un vag surâs i-a fluturat pe fața sa plăcută, inteligentă, dar... am făcut-o mai ales la modul protocolar. Pe noi, acolo, tovarăși, ne-au interesat mai ales contactele practice, pragmatice!..” Era pentru prima oară când auzeam din gura unui personaj care peste un an sau doi sau trei, nu mai știu exact, urma să dețină Înaltul post de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt fericit. Schimb subiectul și o rog să-mi arate pe hartă unde pot să văd în aceste zile o coridă. Sau măcar să văd arena unde are loc corida. Îmi indică locul, făcând un cerc cu stiloul pe hartă, zâmbește protocolar când ne strângem mâinile și ne despărțim. Cred că am dezamăgit-o cu entuziasmul meu și cu atitudinea mea pozitivă față de autoritățile Madridului. Era înaltă, blondă, ușor plinuță și avea ochii de o culoare indecisă - verzi cu albastru. La urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că speri ca orașul să-ți placă (de fapt, știi foarte bine că o să-ți placă, ești programat pentru o juisare culturală) și spui o propoziție-două despre colțul obscur de Europă de unde ai venit. Reporterul îmi mulțumește și-mi zâmbește protocolar, asigurându-mă că ne vom mai întâlni. Cum aș fi reușit să-i înșel așteptările? Acum trebuie să spun că am față de „orașul-lumină” un complex de scriitor. A scrie despre Paris este mai greu decât despre un oarecare oraș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dreptatea, Ivasiuc, Piti Vintilă, studentul din anul șase la Medicină, din Cluj, exmatriculat și condamnat la cinci ani de pușcărie, la sfârșitul anilor ’50, deoarece îndrăznise să intoneze sub balconul profesorului de psihiatrie Pamfil, împreună cu un grup de studenți, după protocolarul Gaudeamus, și Deșteaptă-te române! Și alții... În vara lui ’67, m-am întors din nou la Lugoj, Wilma tante, energică, îmi gătea și avea grijă de mine - tata era mort, mama era la București și lucra la Asigurări, iar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Levant. Nu pactul în sine era curios, ci faptul că el a fost reînnoit după ce "fiica mai mare a Bisericii" (Franța, n. trad.) a devenit o Republică atee. Consulul nostru păstrează, încă de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, întâietatea protocolară la slujbele catolice de Paști de la Sfântul Mormânt, și de Crăciun la Betleem. Republicanii de la 1792 au fost cei care au vegheat cu cea mai mare atenție la perpetuarea acestor solemnități. Astfel, în anii Revoluției, Comitetul Salvării Publice l-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fie o noapte liniștită, căci mâine vreau să merg mult. Astăzi am mers vreo 35 km. Am avut timp să reflectez la multe, să aprofundez, să meditez, să încerc să înțeleg mai bine, de exemplu, de ce oamenii au o relație protocolară, dictată de interese sau de o anumită modă, cu ceilalți. Dar, pe termen lung, raportul lor cu ceilalți este marcat de temperamentul lor, de structura lor mintală, de - ambițiile sau complexele ce le au. Cred că am putut să-mi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a manifestat cu atitudini destul de grobiene, comparativ cu atitudinile bine studiate ale soției liderului sovietic, părintele perestroicăi și glaznosti-ului. În sinea mea, regretam că trebuia să recunosc superioritatea rusoaicei față de "țața leana", atât în firescul comportamentului, cît și în atitudinile protocolare. La finele anului 1984, după șase luni de activitate la Protocolul M.A.E., îmi făceam o succintă trecere în revistă, care nu era deloc lipsită de interes: contribuisem la efectuarea a cinci vizite la cel mai înalt nivel, șefii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
celelalte misiuni diplomatice. Masa de prânz o serveam, de obicei, în compania colegului sepatrist în ambasadă și uneori ni se alătura șefa misiunii. Zilnic, dădeam o lectură finală întregii corespondențe ce se trimitea la minister, la București. Îndeplineam toate obligațiile protocolare, fie însoțind-o pe ambasadoare, fie mergând în locul ei la diferite recepții, cocteiluri sau chiar mese diplomatice. Seara, după orele 22,00, de regulă, mi se termina programul și plecam pe jos spre locuința provizorie. O abatere de la acest program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ambasador. El îmi spusese mai multe trăsături negative ale viitorului meu șef, pe care îl caracterizase succint și fără ocolișuri, astfel: "Este un moldovean rău, ranchiunos, plin de sine și recalcitrant la orice sugestie. Evită să se ducă la acțiunile protocolare, întrucât nu știe nici românește bine". Aprobarea deplasării a apărut repede și mi s-a fixat termen de plecare în prima decadă a lunii noiembrie. Era perioada în care aveam mult de lucru din cauza activităților legate de Ziua națională a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Dacii" și "Mihai Viteazul". La sosirea în clădirea ambasadei, delegația a fost primită de șeful misiunii și de mine, ca prim colaborator. Două persoane din delegație m-au recunoscut și au simțit că pot să comunice cu mine mai puțin protocolar, ceea ce a influențat și atitudinea lui Oprișan și aparent pe aceea a ambasadorului, care voia să apară foarte cooperant și atent cu orice persoană venită din țară în calitate oficială. Problema noastră, a celor de la misiune, era una simplă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prin telegramă, fiecare misiune își organiza munca astfel încât să fie gata forma finală, care urma să fie semnată de șeful misiunii și distribuită la conducerea M.A.E. După plecarea delegației de la ARO, mai aveam în program numai două obligații protocolare, pe 15 decembrie masa la primul colaborator al ambasadorului Franței și recepția de la ambasada Japoniei, din 23 decembrie. Mi-am propus să mă apuc de pregătirea celor două lucrări de sfârșit de an, astfel ca imediat după Crăciun să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]