1,184 matches
-
avea pe toți colaboratorii invitați și am inaugurat noul an cu bucurie. După trecerea sărbătorilor convenisem cu ambasadorul nostru să mă deplasez la Brasilia pentru a lucra împreună la documentele ce trebuiau transmise MAE și pentru a face câteva vizite protocolare de prezentare la autoritățile federale. Trecute sărbătorile, m-am îmbarcat pentru călătoria spre Brasilia. Aș fi putut călători cu avionul, așa cum o făcusem în septembrie 1991 împreună cu Adrian Dohotaru și așa cum o fac practic săptămânal parlamentarii și mulți funcționari ministeriali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
persoane care fug ca să "respire" la Rio... Ambasada noastră, o clădire mare, cu un "parc" de 3 hectare, era amplasată la marginea capitalei, într-o zonă rezidențiala, cu multe reședințe diplomatice. În "parc" se aflau o terasă acoperită pentru acțiuni protocolare, o popicărie, alei cu lămâi și portocali, mangotieri, bananieri, fiecare membru al "colectivului" având spațiu suficient pentru "culturi" ecologice de orice fel. Locul era liniștit și vegetația proaspătă și abundentă te trimetea cu gândul la Eden. Că treburile nu stăteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de radio și televiziune, producătorul cunoscutelor telenovele difuzate și în România, omul care făcea și desfăcea guvernele în Brazilia. Discuția urma să fie continuată cu un dineu, la care fusesem invitați inițial Nicolae Vacaroiu și subsemnatul, și ulterior, din motive protocolare, a fost invitat și ambasadorul nostru din Brasilia. "Casa" lui Senhor Roberto era la câteva sute de metri mai sus de Consulatul General, în zona Corcovado. După ce am trecut de uriașii paznici de la poartă, am intrat în "Paradis" o oază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
niciodată leneș sau comod și întotdeauna în ce am făcut am găsit o motivație pentru lucrul făcut cu plăcere. Am afirmat cu un alt prilej adevărul că un diplomat este "în câmpul muncii" chiar și atunci când participă la o acțiune protocolară, la o întâlnire "informală", la o excursie, la un spectacol... toate făcând parte din meserie și fiind prilejuri de contacte, informare, cunoaștere a autorităților sau colegilor diplomați, precum și a țării de reședință. În practica financiară, personalul din exterior al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avea să debuteze nefericit pentru brazilieni, care au pierdut cu 1-2 finala cu Uruguayul. Am fost prezent pe Maracana la câteva derbiuri locale, rămânând, spre surprinderea vecinilor cariocani, echidistant față de echipele de pe teren. Am mai fost și într-o vizita "protocolară", în mai 1994, cu ocazia prezenței la Rio a primului-ministru Nicolae Văcăroiu. Îl știam pasionat de fotbal și ca atare i-am programat într-o după-amiază o vizită la faimosul stadion. A fost primit cu toate onorurile, a vizitat complexul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
echerul și compasul -, explicându-ni-se că mulți meșteșugari masoni au participat la construcția localității. După vizitele de rigoare în port, la ruinele fortului, la biserici și, bineînțeles, plimbarea pe străduțele bătrâne pardosite cu piatră de râu și după întâlnirea protocolară cu autoritățile locale, secretara pentru turism a localității, o mulatră solidă și simpatică, ne-a invitat la degustarea preparatelor locale, aranjate într-o expoziție culinară colorată și îmbietoare. De reținut că uzina Volkswagen din Brazilia a botezat cu numele Parati
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Astăzi, Palatul a devenit "Museu Imperial". Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere, "Casa de oaspeți", unde erau primiți invitații familiei imperiale, astăzi fiind locuită de strănepotul împăratului, Dom Pedro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Lepanto și Cervantes... Am sosit la Madrid la început de noiembrie, lună când se pregătesc acțiunile pentru Ziua Națională, rapoartele de activitate și proiectele pentru anul următor, așa că am intrat "în dispozitiv" imediat. Întrevederea cu ambasadorul a fost scurtă și protocolară, fără efuziuni sentimentale nici de o parte, nici de cealaltă. Pe felia sa fiecare eram prea versați în ale vieții pentru atare momente. Mi-am cunoscut și colegii consilierul comercial, consulul, secretar II, atașatul de presă, secretar III și atașatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doar două sute de metri de estuarul La Plata și de Rambla. La ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă întâlnire pentru prezentarea "colectivului" format, în afara șefului misiunii, dintr-un consilier economic și un administrator-șofer cu soția, secretară-contabilă. După acest moment protocolar, a urmat un altul, "amical", fiind invitat cu soția la un dejun de către ambasador și consoarta sa. Eram osteniți după un drum atât de lung, așa că doream ca meniul să nu fie prea bogat, pentru a ne putea retrage. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urmau să-și prezinte , în aceeași zi, "Scrisorile de acreditare", după mine urmând ambasadorii Poloniei, Indoneziei și Norvegiei. În pregătirea ceremoniei, aveam să primesc de la Direcția de Protocol și Ceremonial de Stat un documentar detaliat cu privire la fiecare moment al actului protocolar. Acțiunea s-a desfășurat pas cu pas conform planificării: la ora 9,00 au sosit la ambasadă garda de motocicliști și autoturismul de protocol, însoțit de directorul adjunct al Ceremonialului de Stat. După fotografiile de rigoare în fața ambasadei, am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la coroana de flori pe care urma s-o depun la monumentul eroului național Artigas, făcându-mi griji dacă e gata, dacă arată bine, dacă administratorul plecat de dimineață va sosi la timp cu ea... Edificiul unde avea loc actul protocolar, cunoscut ca "Palacio Estevez" sau "Casa del Gobierno", situat în Plaza Independencia, era o construcție de 3 etaje, stil palat italian, înălțată la jumătatea secolului al XIX-lea la comanda unui bogat om de afaceri, Francisco Estevez. După moartea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scărilor eram așteptat de directorul Ceremonialului de Stat și condus în "Marele salon roșu", unde erau prezenți președintele, ministrul de externe, ministrul de interne și alți oficiali uruguayeni. După saluturile de rigoare, în fața președintelui și a asistenței, am rostit textul protocolar ce însoțea înmânarea Scrisorilor de acreditare și apoi am fost invitat de președintele Julio Maria Sanguinetti în "Salonul oglinzilor" pentru o discuție "tète-à-tète". Președintele se afla la încheierea celui de al doilea mandat, primul (1985-1990) consemnând revenirea la democrație a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Buenos Aires, de unde am preluat-o și trecerea sa prin două vămi mi-a creat suficiente probleme. În final, arta avea din nou să învingă și frumoasa și sugestiva pictură avea să-și ocupe locul în pinacoteca ALADI, în urma unei agape protocolare. Conform uzanțelor diplomatice, după prezentarea Scrisorilor de acreditare, primirea de către președinte și ministrul de externe, următoarele vizite se impun a fi făcute la Parlament. Instituția avea peste un veac și jumătate de existență, originile ei fiind în anii de după proclamarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
independenței. Și-a închis porțile în urma loviturilor de stat din martie 1933, februarie 1942 și iunie 1973 (când s-a produs lovitura de stat militară, Parlamentul rămânând închis până în 14 februarie 1985). Relațiile parlamentare bilaterale după 1990 nu depășiseră "faza protocolară" a mesajelor de felicitare cu ocazia zilelor naționale și a Anului Nou și a contactelor sporadice cu prilejul reuniunilor internaționale, așa că purtam un mesaj de strângere a legăturilor, încheierea de acorduri de colaborare și realizarea de vizite reciproce. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
intervențiilor mele, până la 28 februarie 2003, când s-a decis închiderea ei (există informații că urmează a fi redeschisă). Am fost prezent la Palatul Legislativ, cu prilejul depunerii jurământului și instalării sale ca președinte, l-am urmărit în diverse ocazii protocolare, în care am avut și scurte convorbiri. Era un om simpatic, direct, cu humor. Cea de a doua soție, argentiniana Mercedes Menafra, era o adevărată "Primera Dama", distinsă, amabilă, elegantă fără ostentație. Ne-au invitat doi ani la rând, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde se afla misiunea, își trage numele de la râul Pocitos (astăzi deviat și acoperit), zona fiind populată pe la 1886, dotată cu tramvai electric la 1906 și din 1910 cu vestita Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara nici o acțiune protocolară, plecam cu soția la plimbare, pe un traseu "fix" din Portul Buceo până la micul restaurant "El viejo y el mar", botezat după cartea lui Hemingway, 3 kilometri dus, 3 întors, cu o pauză pentru o bere și un "sandwiches caliente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
2001, a secretarului de stat în MAE, Cristian Colțeanu, acesta a fost primit, la finalul discuțiilor, de către Didier Opertti, ministrul relațiilor externe. Deși am insistat, W. Ehlers n-a fost primit de ministrul român de externe, cu toate că reciprocitatea și uzanțele protocolare o impuneau. Păcat! Întors la Montevideo, am oferit un dejun la Sheraton domnului W. Ehlers și directorilor care contribuiseră la finalizarea documentelor semnate și la concretizarea vizitei. La sfârșit de an, atât Uruguayul, cât și România aveau programate alegeri parlamentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plenipotențiar al României în Republica Orientală a Uruguayului". Aveam la dispoziție, conform practicii, 90 de zile pentru efectuarea vizitelor de rămas bun la autoritățile locale și rezolvarea ultimelor probleme. În lunile următoare, mi-am continuat activitatea obișnuită, împletită cu vizitele protocolare de rămas bun. Corabia mea plutea liniștit pe Rio de la Plata, dar, precum orchestra de pe Titanic, am "cântat" până în ultimul moment: eram de trei ani vicedecan al Corpului Diplomatic și în vacanța din iunie-septembrie a Nunțiului am fost Decan interimar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câteva campanii militare, dar în 1702 își dă demisia, ceea ce îl irită pe monarh. Întors la Curte, se situează pe pozițiile conservatoare ale nobilimii cu ascendență seculară, contestând cu tenacitate privilegiile celor înnobilați recent și revendicând respectarea strictă a ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la Curte. După majoratul lui Ludovic al XV-lea și după moartea regentului, Saint-Simon, căzut în dizgrație, se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Prefectura Fălciu se adresase din nou ferm conducerii Poliției Huși (cu numărul 6681), căreia-i ceruse participarea totală În cazul recrutării contingentului necesar corpurilor de călărași și dorobanți. Tonul adoptat de șeful județului În asemenea cazuri nu mai era unul protocolar ci unul ultimativ, de executare imediată fără crâcnire. Se poate spune că, pe timpul Războiului de Independență, slujbașii statului Însărcinați cu ordinea publică n-au avut timp de momente de respiro fiind foarte des implicați În fel de fel de acțiuni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spre muncă productivă, dând contribuția noastră la construirea socialismului, spre a nu se mai repeta urgia trecutului>>”. Înălțătoare cuvinte a rostit tov. Nusem dacă nu cumva, după ce i-au dispărut din cap gărgăunii socialismului o va fi șters prea puțin protocolar acolo de unde tocmai venise. b.m. De necrezut! Evrei la muncă necalificată! Se pare că traiul provenit din diversele expediente din trecut se cam dusese de râpă odată ce unii chiar au trecut la munca de jos. Evident, fusese vorba
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Sfatului Țării, Ion Inculeț. Um tînăr înalt, voinic, blond, cu un mers domol și cu o înfățișare senină. După terminarea slujbei, la ieșirea din biserică, Inculeț a venit la mine, cu mîna întinsă, să-mi mulțumească. Desigur, un gest puțin protocolar un ofițer în poziție de onor este cu mîinile pe armă -, dar arăta omul cu altfel de preocupări și care nu avusese încă prilejul să se ocupe de chestiunile minore. Am fost invitat apoi să particip la recepția care a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fie o noapte liniștită, căci mâine vreau să merg mult. Astăzi am mers vreo 35 km. Am avut timp să reflectez la multe, să aprofundez, să meditez, să încerc să înțeleg mai bine, de exemplu, de ce oamenii au o relație protocolară, dictată de interese sau de o anumită modă, cu ceilalți. Dar, pe termen lung, raportul lor cu ceilalți este marcat de temperamentul lor, de structura lor mintală, de - ambițiile sau complexele ce le au. Cred că am putut să-mi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Levant. Nu pactul în sine era curios, ci faptul că el a fost reînnoit după ce "fiica mai mare a Bisericii" (Franța, n. trad.) a devenit o Republică atee. Consulul nostru păstrează, încă de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, întâietatea protocolară la slujbele catolice de Paști de la Sfântul Mormânt, și de Crăciun la Betleem. Republicanii de la 1792 au fost cei care au vegheat cu cea mai mare atenție la perpetuarea acestor solemnități. Astfel, în anii Revoluției, Comitetul Salvării Publice l-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Stat Major, grație unor vopsiri zdravene, dovedind că, invers camarazilor lor, ei "înnegriseră" în serviciul Imperiului. Așadar, Împăratul îi dădea succesorului său doar sarcini ceremoniale: lansări de cuirasate la Pola, inaugurarea, în provincie, a Institutelor de studii speciale etc..., corvezi protocolare pe care arhiducele le suporta nemulțumit. Nu avea nici un contact cu corpul diplomatic, încercînd în privința acestuia o aversiune compusă din timiditate și xenofobie, în ciuda eforturilor făcute de soția și devotatul său maestru de ceremonii, contele Nosstitz, care considerau necesare întreținerea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]