902 matches
-
eternă, dar nu și viața. La Paul Everac, Atena nu facilitează fuga pe mare din Taurida a Ifigeniei și a lui Oreste și revenirea lor în Grecia. Chiar și când apar, elementele miraculoase nu mai au același impact : în universul prozaic al lui Dumitru Radu Popescu unde mitul se degradează o dată cu lumea, zborul Medeei în carul cu șerpi după împlinirea răzbunării are corespondent în ascensiunea Marghioalei trasă de baloanele pregătite pentru nunta rivalei. Pe de altă parte, interdicțiile clasice nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reductibil la sondajele de opinie în privința preferințelor electorale. Așa se face că, în loc să ne uităm cel puțin statistic la situația femeilor, preferăm să debităm enunțuri impresioniste despre cum ni se pare nouă că stau lucrurile. Dacă vom coborî în lumea prozaică a statisticilor, ne va sări în ochi evidența: cea mai săracă dintre categoriile sărace din România este cea a femeilor, mai ales a celor care fac parte din categoria familii monoparentale, compusă în proporție de peste 90% din femei care își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc jurnalul soțului, poate-mi fac și eu o idee despre visurile lui. — Visuri... — Da, de exemplu, visa să plece pe mare... — Soțul meu e un tip prozaic. CÎnd a ajuns șef de secție, a fost foarte fericit că a reușit oarecum să stăvileaseă alunecarea de pe panta vieții... — Și totuși ai plecat, nu? — Dar nu din cauza visurilor. După el, autorizațiile te ancorau mai bine În viață. — Dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care aluneca În sus și-n jos pe brațul alb ca de crin. — Fetișuri, răspunse Karp. Este denumirea tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbia în bâtă, noaptea, interogând cerul cu stelele. Călătoria-consum de civilizații și culturi, de emoții și desfătări, de imprevizibil. Viața ca o călătorie continuă, ca o poveste derulată de o străină gură, vorba poetului. Există și varianta turistică, ceva mai prozaică, practică însă, cu bucurii simple dar durabile, un pahar de vin roșu pe terasele Parisului, o uimire greu de stăpânit când intri prin enormele porți de fier ale Pantheonului roman sau... Lumea e nesfârșită, spre disperarea mea, ca și spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aduce în prim-plan detalii care astfel devin importante, obligând la o reevaluare a ansamblului. Recurge și la comentarii propriu-zise, scurte, capricioase, prin care sugerează doar sugerează interpretări metafizice. Și uneori găsește poemului un final șocant, care proiectează ireversibil realitatea prozaică în spațiul poeziei. Iată reprodus integral poemul Sat în munți, ilustrativ pentru această artă a transfigurării rapide. Alex Ștefănescu, România literară, nr. 30/ 2002 GHEORGHE GRIGURCU (Foto: Vasile Proca) Născut la 16 aprilie 1936, în orașul Soroca. Absolvent al Facultății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
multă evlavie: Sfânta Paraschiva, Dimitrie Basarabov, Sfântul Gheorghe. Aceste transmisii erau dublate de comentarii, semnate de regulă de Titi Dincă, și vizau două aspecte: unul era de natură sacră (prezentarea vieții sfinților în vederea dezvoltării cultului lor); celălalt era de natură prozaică: motivarea personalului redacțional prin creșterea indicatorilor în funcție de numărul de minute alocate redacției din care făceau parte 34. Radu George Serafim e de părere că "redacția "Viața spirituală" devenise o redacție de elită a TVR, astfel că, pe lângă transmisii, începusem o
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă, care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. " Am început să bat și eu cîmpii", mi-am zis, întrucît mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nouă religie și jucam rolul de profet, stabilisem un adevărat ritual de spălare a mâinilor, având un rol simbolic: de a îndepărta de pe degetele celor care se apropiau de mine orice urmă de realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cazul să insiste: Nu vezi că azilul trăiește în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici". Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: "Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești". Fatală încercare! "Ba nu glumesc deloc", izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: "Tu chiar nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da această desprindere pe niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate fi excitată de o mulțime de lucruri: riscând o glumă de un gust îndoielnic, aș zice că spectrul variază de la imaginea sublimă a Marelui Buddha (Daibutsu) de la Kamakura (despre care voi mai vorbi într-un rând) la cea a prozaicelor bude, descrise cu atâta vervă de Andrei Pleșu. Pentru că trebuie, totuși, să încep de undeva, vă voi spune că, personal, am fost ațâțat de inerția practică a insularilor. Niponii sunt învățați, încă de la naștere, să-și lase rezolvarea problemelor în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și nu pot sta mereu alături de tine să văd dacă te porți rezonabil. Ți-am scris o scrisoare cu multe aspecte practice. În epistola precedentă te preveneam că lipsa de bani necesari pentru a face ceea ce dorești te face foarte prozaic și domestic, dar că noi mai avem suficienți bani pentru toate dacă ne ferim de extravaganțe. Ai grijă de tine, dragule, și străduiește-te să-mi scrii cel puțin o dată pe săptămână, pentru că, dacă nu primesc nimic de la tine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fie una dintre cele nevinovate. Fred Sloane și Phoebe Column erau prieteni vechi; Axia și Amory, prieteni noi. Dar se pun la cale treburi bizare chiar În toiul nopții și neobișnuitul, care ne pândește mai puțin la cafenea, locaș al prozaicului și al inevitabilului, se pregătea să ruineze imaginea romantică a Broadway-ului pe care și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată la ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru Monsignor. CLARA Era imemorială... Amory nu era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la Philadelphia, Amory a crezut că ochii ei albaștri, cu inflexiuni de oțel, exprimă numai fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care-l degaja. Așa cum focul din cămin proiectează Într-o cameră Întunecată luciri romantice sau patetice pe fețele liniștite ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut din prozaicul ei unchi bătrân un om de un farmec excentric și meditativ, iar pe băiatul de la telegraf l-a metamorfozat Într-o creatură asemănătoare lui Puck, de o Încântătoare originalitate. La Început, calitatea aceasta a Clarei l-a enervat puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un anumit tip de locuire, în care am pierdut contactul cu zonele celeste, cu divinitatea. Ceea ce, evident, constituie un enorm handicap al nostru. Această sărăcire interioară de natură spirituală ne afectează teribil, are consecințe grave chiar și în domenii extrem de prozaice ale existenței noastre individuale și comunitare. La un moment dat, când eram ceva mai tânăr și mai necopt, am publicat un volum care avea în titlu numele lui Dumnezeu. Astăzi mi se pare o necuviință, un semn de vanitate nesăbuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat tragicomediile, fie și de limbaj, grotescul și prozaicul, esoterismele, Ťmistereleť ori religiosul lăsând loc referinței politice. De aceea Ionesco se joacă din ce în ce mai mult și expresioniștii nu mai sunt jucați nicăieri. Cei mai mari dramaturgi din secolul XIX sunt considerați Ibsen și Cehov. Strindberg a devenit o pasăre rară
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
în starea de trezie. Și-l rememoră și fu surprins să constate că ținea minte totul foarte clar. Își aminti fragmente de conversație care se refereau la întâmplări pe care nu le trăise niciodată. Totuși evenimentele în sine erau destul de prozaice: bărbați discutând planuri cu seriozitate. El mergând pe stradă împreună cu alți oameni. Câmp deschis. Orașe și metropole văzute din aer. O pajiște întinsă, cu o femeie surâzătoare care se îndrepta spre el. Nu văzuse niciodată această femeie. Nu erau amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
el). Nu am nici o plăcere să pun pe cineva la zid. Și nici n-o fac. Îi stimez pe toți aceia care scriu, fie și tâmpenii, pentru faptul în sine că scriu. Că aspiră la ceva mai înalt decât viața prozaică de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărților lor. Mi-aș dori chiar ca ei să mi se asocieze, detașându-se de ceea ce au scris și trecând de aceeași parte a baricadei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Așa că sunt la o săptămâna una după alta. Dacă nu poți veni la amândouă nunțile, eu te rog să faci tot posibilul să vii la una din ele“ etc. Această combinație de bolboroseală pseudoprofetică, à la Petrache Lupu, și pălăvrăgeală prozaică nu produce literatură. George Anca are, în mod evident, ceva de spus lumii, a și citit, probabil, multe cărți (de filozofie, de mitologie etc.), dar n-a găsit nici până în prezent, după ce a scris și a publicat mii de pagini
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Traian Bădulescu-Șuțeanu. Autorul evocă momente din viața lui de elev, adresându-se lui Nichita Stănescu. Ideea este că el și poetul (tratat ca și cum ar fi încă în viață) au în comun aceste amintiri. Din nefericire, situațiile și întâmplările evocate sunt prozaice. Autorul le poetizează, dar o face într-un mod convențional, neconvingător: „Profesorii - Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi, / după care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la care poate duce lipsa de bun-gust. Remarcăm imediat poetizarea facilă și gongorică, ornamentată cu agramatisme (se curse în loc de se scurse, verbul a tăia folosit ca verb intranzitiv). Dar și mai neinspirată decât poetizarea este asocierea ei cu o observație prozaică: „Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Ne aflăm, așadar, într-o stațiune balneoclimaterică. Un bărbat și o femeie fac amor până la extenuare, o noapte întreagă, dar autorul nu ne spune că fac amor, ci că se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
parcă și unii profesori ne-au privit la început cu oarecare răceală. Nu fusesem elevii lor și, vezi Doamne, premiile noastre se datorau nivelului mediu mai scăzut al clasei B și unui plus de cunoștințe.“ În acest stil naiv și prozaic, cu numeroase observații de ordin administrativ, este scrisă întreaga carte. Ea prezintă, poate, interes, pentru autorul însuși și pentru foștii lui colegi de școală, dar nu-l atrage prin nimic pe un cititor care nu cunoaște personajele și situațiile evocate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron“!), de un sarcasm prozaic, este scrisă întreaga carte. Există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa. Dezinvoltura de om greoi Eugen Cioclea este un om serios. A studiat matematica la Universitatea „M. Lomonosov“ din Moscova și citește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]