1,374 matches
-
din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce dă spre grădină, văd de aici, din pat, cum coboară înfocat spre asfințit soarele, în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înaintea mea, a luat trei de zece astăzi și arde de nerăbdare să arate carnetul părintelui Ioan, eu cu gândul la apropiata nuntă a Corinei, va fi sâmbătă, sunt cavalerul ei de onoare, fratele ei, copacii în floare în grădini, prunii înfloriți bezmetic și albinele îmbătate de mirosul tare al florilor, fluturi înaintea noastră pe cărare, de peste grădini un zvon de cântec, un glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albinele îmbătate de mirosul tare al florilor, fluturi înaintea noastră pe cărare, de peste grădini un zvon de cântec, un glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne tot apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste gardul jos de nuiele, Daniel cu ochii întrebători spre mine, îi fac semn să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zăresc numai picioarele goale de la genunchi în jos în iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele, nu-i destul de înaltă dacă privirea nu-i trece peste frânghia bine întinsă între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult mai misterioasă decât suprarealitatea imaginată, lucrurile reale cărora le modificăm perspectiva și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în albul florilor de prun și-n albul din cearceaf, clama de lemn fixând pe frânghie cearceaful și totul într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te apropii de lucruri cu atât devin mai misterioase, badea-i om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să-l Împungă. Viața ți se pare atât de frumoasă de parcă ar fi chiar viața pe care ți-ai ales-o tu. Sunt vremuri când totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin grădini, stai toropit sub mărul bătrân și Înalt, aleargă norii prin crengile lui, departe, În cerul albastru, nu-ți vine să te miști și stai acolo, lihnit, În iarba grădinii, doar tu singur și pomul, doar tu singur și prunii, doar tu singur și brusturii Înalți și grași ce cresc În umbra acăților de la marginea râului. O spaimă ca de moarte te străbate când simți cum se răcește lichidul acela fierbinte, cleios, care ți-a murdărit pantalonii cu miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Baciule Iancu!”, dar el era lângă ea și i-a spus să steie liniștită și să se ducă la vale că ajunge la grădini și ea a plecat, era Întuneceală și ploaie mare și a tot mers și exact la prunul de care s-a spânzurat popa a ajuns și-i tremurau picioarele și, spre miezul nopții, a ajuns acasă. „Da bine, mă omule, nu ți-am spus eu să vii Înaintea mea? Tu, muiere, da’ dracu’ s-a gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un bine și l-a crezut și i-a făcut țidulă, dar calul găsit era de furat și s-a tot ascuns de jandarmi În pivniță și Într-o zi a luat căpăstrul calului și s-a spânzurat de un prun și a rămas preoteasa cu patru copii. La paisprăzece ani am terminat școala și am plecat În Axente, unde era Lixandru slugă, și m-am dus și eu acolo să Îngrijesc de copila lui Ghircu, că așa Îl chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atât de frumos și simte mâinile lui puternice mângâindu-i umerii și atingând În cuprindere mijlocul ei subțire, sprijinindu-se În coborâre pe șoldurile ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și acum femeia a luat pe altul. „Bitancule! Uite ți-am adus lapte și tărâțe”, Bitancu Își face pâine numai din tărâțe, așa-i place lui; „da’ să vii pe la noi”, Îi spune lelea Sofie, „că o căzut Ion din prun și i-o umflat piciorul” și Bitancu se duce cu lelea Sofie pe uliță, râd copiii de ei și pe la spate Îi aruncă scaieți În laiberul gros, „zâua bună la domnu’ doctor” Îi spune a lui Ioftin trecând mândru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mormântul tatălui tău. Te oprești printre cruci. Pe una din ele scrie: „A primit un telefon, a plecat și a murit.” Peste gard, dincolo de calea ferată, coșurile fabricii Neferal scuipă plumb peste Împrejurimi. Din pieptul tatălui tău a crescut un prun. Te gândești cu oroare la rădăcinile lui. Și-i așază pre dânșii În loc luminat, În loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, Întristarea și suspinarea și unde cercetarea feții Tale veselește pre toți cei din veac sfinții Tăi...” Atât auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată de câtă boia de ardei iute avea presărată pe ea și fragedă ca roua, de cât fusese ținută la fum de lemn de prun Ținând-o el strâns în pumnul lui de apucător, îi ieșea osânza roșie și afumată printre degetele încordate, precum aluatul cel de grâu, ce crește în albia gospodinei Dar izbânda aceasta a lui nu a mers mai departe de atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-și scadă din porția lui de pâine, ca să-și însușească cinstit slănina lui Străilaș Deci: Enea Căpută știa el ce știa, fiindcă de la porcul lui era slănina și el o afumase și o meremetisise, la fum de lemn de prun, care-i dă o așa de bună aromă Atunci am luat de seamă cum răsare interes în ochii celorlalți și cum pironesc cu privirile bucățica de slănină, care tocmai trecea în partea și în proprietatea lui Enea Căpută, râvnind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
resturilor de ziduri. În galopul lui fără frâu, pe dinainte-i, se perindară un câmp de latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin resemnata neputință de a se împotrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l, prin aceeași curte cu closete de scânduri, date cu var și pruni muribunzi. Sunt prea mici ca să devină niște inamici redutabili, pentru unul ca mine, raționă Mircea. Totuși, se gândi din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea târziu: cei doi, în vestoanele lor cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu rochiile lor crețe date peste cap, ca niște dansatoare la Folies Bergères. Umblam dezinvolt printre tarabe, desfăceam capacele borcanelor de miere și, într-un moment de neatenție al vânzătoarelor, încercam să-mi strecor un deget în esența lor de prun, salcâm sau tei. Apoi alegeam pepenii galbeni, plimbându-mi nările pe coaja aspră și parfumată. Abia la urmă, căutam porumbul de fiert, desfăcându-i vârfurile și apăsând boabele albe, neatinse. Între timp, Maria cântărea din ochi cuburile de telemea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
introduc și să-l scot afară pe ușă rotund, ca Rebreanu în Ion, dar e mai simplu să-l găsiți pe-o hartă. Jumătate din localnici se numesc Leordeanu; strămoșii lor au lucrat moșiile de sub munte, adunând fânul și culegând prunii. Cealaltă jumătate are și-acum moșiile în proprietate și poartă cu mândrie numele Robe. Din motive lesne de înțeles, Leordenii și Robanii nu s-au înțeles prea bine niciodată. Harnici, dar vicleni, primii furau ziua la cântar și căutau noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a întors în Moroieni, cu două decorații în piept și câteva grame de plumb în umăr. Decorațiile, mai degrabă decât plumbul, i-au atras necazurile. Prin 1952, un vecin a avut impresia că-l vede îngropând ceva sub un prun de pe dealul Siliște. Cum, pe vremea aia, se simțea o nevoie generală să-ți împărtășești impresiile și altora, omul s-a dus repede la Regionala de Partid, pentru a-și găsi un tovarăș de conversație. Fără binoclu, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de sus, din avion, pe-atât arăta de urât în beciurile comuniștilor. Bătut temeinic de milițieni, Vitalian Robe a spus tot ce era de spus, înainte să intre cinci ani la închisoare. Siliștea a fost săpată din vale până în vârf, prunii au fost smulși din rădăcini și lăsați să putrezească în ploaie. Casa părintească a fost confiscată, cu tot cu grajduri și terenuri. Când a ieșit din închisoare, după o amnistie, nimeni nu l-a mai recunoscut pe bunicu’ Vitalian, nici măcar bunica Aneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]