1,016 matches
-
Parlamentul de la Frankfurt, care a fost găzduit aici în 1848/49 pentru a elabora o constituție pentru o Germanie unificată și democratică. Acțiunea a eșuat pentru că monarhii din Prusia și Austria nu doreau să-și piardă puterea; în 1849 trupe prusace au încheiat experimentul democratic prin forța armelor, iar parlamentul a fost dizolvat. După aceea, clădirea a fost folosită din nou pentru servicii religioase. Sf. Paul a fost distrusă complet în cel de al doilea război mondial, dar reconstruită ulterior. În
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
După revoluția de la 1848, în Frankfurt s-a stabilit primul Ansamblu Național German ("Nationalversammlung"), care își avea sediul în Biserica Sfântului Paul ("Paulskirche") și care s-a deschis la 18 mai 1848. Instituția a fost dizolvată în 1849, când regele prusac a declarat că el nu va accepta „coroana din mocirlă”. În anul de existență al său, Ansamblul a elaborat o constituție comună pentru o Germanie unificată cu regele prusac ca monarh. Acestea au fost începuturile democrației germane. Harta centrului orașului
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
18 mai 1848. Instituția a fost dizolvată în 1849, când regele prusac a declarat că el nu va accepta „coroana din mocirlă”. În anul de existență al său, Ansamblul a elaborat o constituție comună pentru o Germanie unificată cu regele prusac ca monarh. Acestea au fost începuturile democrației germane. Harta centrului orașului din anii 1920 Frankfurt și-a pierdut independența în 1866. După încheierea Războiului Austro-Prusac, Prusia a anexat o serie de state și teritorii mai mici, printre care și Frankfurtul
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
monarh. Acestea au fost începuturile democrației germane. Harta centrului orașului din anii 1920 Frankfurt și-a pierdut independența în 1866. După încheierea Războiului Austro-Prusac, Prusia a anexat o serie de state și teritorii mai mici, printre care și Frankfurtul. Administrația prusacă a încorporat orașul în provincia sa Hessa-Nassau. În 1914, cetățenii Frankfurtului au fondat Universitatea din Frankfurt, redenumită mai târziu Universitatea Johann Wolfgang Goethe. Această fondare este singura cu caracter civic din Germania. Universitatea este una dintre cele mai mari din
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Parlamentul de la Frankfurt, care a fost găzduit aici în 1848/49 pentru a elabora o constituție pentru o Germanie unificată și democratică. Acțiunea a eșuat pentru că monarhii din Prusia și Austria nu doreau să-și piardă puterea; în 1849 trupe prusace au încheiat experimentul democratic prin forța armelor, iar parlamentul a fost dizolvat. După aceea, clădirea a fost folosită din nou pentru servicii religioase. Sf. Paul a fost distrusă complet în cel de al doilea război mondial, dar reconstruită ulterior. În
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
1846, după revolta cracoviană și apoi a devenit o parte a Galiției. În teritoriul polonez aparținând Prusiei, conform Congresului de la Viena, a fost creat Marele Ducat Poznań, ducatul autonom în cadrul regatului Prusiei, care nu făcea parte din Confederația Germană. Guvernul prusac l-a creat pentru a stabiliza situația în acest teritoriu și pentru a liniști ambițiile naționale ale polonezilor. După revolta din noiembrie în Polonia Congresului, sprijinită de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizată și, apoi, după revoltele velicopolone din
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
în acest teritoriu și pentru a liniști ambițiile naționale ale polonezilor. După revolta din noiembrie în Polonia Congresului, sprijinită de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizată și, apoi, după revoltele velicopolone din 1846 și 1848, abolită în integralitate. Administrația prusacă a schimbat denumirea regiunii în "Provincia Posen" ("Provinz Posen"), dar numele vechi a continuat să fie folosit în mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum și cel imperial al împăraților germani, a conținut această denumire până la abdicarea lui
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
și, apoi, după revoltele velicopolone din 1846 și 1848, abolită în integralitate. Administrația prusacă a schimbat denumirea regiunii în "Provincia Posen" ("Provinz Posen"), dar numele vechi a continuat să fie folosit în mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum și cel imperial al împăraților germani, a conținut această denumire până la abdicarea lui Wilhelm al II-lea. În anul 1914 a început Primul Război Mondial, la care au luat parte și cele trei state care își împărțeau teritoriul polonez. Imperiul
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
Regal din Varșovia, contribuind de asemena și la dezvoltarea culturală și artistică a acestuia. Acest lucru a adus Varșoviei denumirea de Paris al Estului. Varșovia a rămas capitala Federației Polonezo-Lituaniene până în anul 1795, când orașul a fost anexat de către Imperiul Prusac și transformat în capitala provinciei Prusiei de Sud. Eliberat de armata lui Napoleon în 1806, Varșovia a devenit capitala nobilimii nou create a Varșoviei. În urma Congresului de la Viena din 1815, Varșovia a devenit centrul Congresului Polonez, o monarhie constituțională sub
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
influențat de ideile liberale, a izbucnit pe fondul discuțiilor privind reformele militare din 1862, iar regele l-a numit pe Otto von Bismarck nou prim-ministru al Prusiei. Bismarck a purtat, în 1864, un război împotriva Danemarcei, ieșind victorios. Victoria prusacă în cadrul războiului austro-prusac din 1866 i-a permis să creeze o Federație Nord-Germană ("Norddeutscher Bund") și să împiedice Austria, care înainte era cel mai puternic stat german, să se mai amestece în politica celorlalte state germane. Statul cunoscut cu numele
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
1846, după revolta cracoviană și apoi a devenit o parte a Galiției. În teritoriul polonez aparținând Prusiei, conform Congresului de la Viena, a fost creat Marele Ducat Poznań, ducatul autonom în cadrul regatului Prusiei, care nu făcea parte din Confederația Germană. Guvernul prusac l-a creat pentru a stabiliza situația în acest teritoriu și pentru a liniști ambițiile naționale ale polonezilor. După revolta din noiembrie în Polonia Congresului, sprijinită de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizată și, apoi, după revoltele velicopolone din
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
în acest teritoriu și pentru a liniști ambițiile naționale ale polonezilor. După revolta din noiembrie în Polonia Congresului, sprijinită de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizată și, apoi, după revoltele velicopolone din 1846 și 1848, abolită în integralitate. Administrația prusacă a schimbat denumirea regiunii în "Provincia Posen" ("Provinz Posen"), dar numele vechi a continuat să fie folosit în mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum și cel imperial al împăraților germani, a conținut această denumire până la abdicarea lui
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și, apoi, după revoltele velicopolone din 1846 și 1848, abolită în integralitate. Administrația prusacă a schimbat denumirea regiunii în "Provincia Posen" ("Provinz Posen"), dar numele vechi a continuat să fie folosit în mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum și cel imperial al împăraților germani, a conținut această denumire până la abdicarea lui Wilhelm al II-lea. În anul 1914 a început Primul Război Mondial, la care au luat parte și cele trei state care își împărțeau teritoriul polonez. Imperiul
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
residențiale monumentale, proiectate în stilul clasic socialist. În apropierea acestui teritoriu este Rotes Rathaus (primăria), cu arhitectura ei distinctă din cărămidă roșie. În față se află Neptunbrunnen, o fântână înfățișează grupul mitologic al tritonilor, personificări ale celor patru râuri principale prusace, cu Neptun deasupra lor. Poarta Brandenburg este un reper emblematic al Berlinului și al Germaniei. Rămâne ca un simbol al istoriei europene bogată în evenimente, a unității și păcii. Clădirea Reichstagului este sediul tradițional al Parlamentului german. A fost remodelată
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
Bundestagul, iar Parlamentul German își desfășoare ședințele în Clădirea Reichstagului de când guvernul s-a mutat înapoi la Berlin în 1998. Bundesratul („consiliul federal”, îndeplinește funcția unei camere superioare) este reprezentarea landurilor federale ("Bundesländer") ale Germaniei și este sediul fostei Case Prusace a Lorzilor. Mutarea guvernului și Bundestagului la Berlin a fost terminată în 1999, unele ministere și departamente minore rămânând totuși în orașul federal Bonn, fosta capitală a Germaniei de Vest. Discuții cu privire la mutarea ramurilor rămase continuă. Ministerele și departamentele Apărării
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
ca o simplă răfuiala sau ocupație pentru aristocrați. Helmuth Johann Ludwig von Moltke (1848-1916) - nepotul celebrului mareșal Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800-1891), un mare strateg, care timp de 30 de ani fusese șeful Statului Major General al armatei prusace și obținuse victorii categorice în războaiele purtate cu Danemarca (1864), Austria (1866) și Franța (1870-1871) - a fost numit șef de Stat Major în 1906 și a aplicat, consecvent, planul creșterii eficienței aparatului național de război, iar în 1914 a fost
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
ruși semnează un manifest semnat „Țării noastre și întregii lumi civilizate” . Problema era că înainte de 1914 există o amplă circulație a ideilor și cea a personalităților. În Antanta, Germania atacată nu era cea a lui Beethoven , ci cea a militarilor prusaci. Era vorba de o confruntare dintre materialismul britanic/autocrația rusească și militarismul german. Pe masura ce timpul a devenit tot mai greu pentru intelectuali , au apărut personalități pacifiste până la final în Germania -Einstein; Franța- Romel Rolan, Marea Britanie-G. Bernard Shaw, Bertrand Russel
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Primele luni ale conflagrației au fost denumite Violul Belgiei din cauza atrocităților germane. Belgia a preluat coloniile germane Ruanda-Urundi (astăzi, Rwanda și Burundi) în timpul războiului, iar ele au fost încredințate Belgiei în 1924 prin mandat al Ligii Națiunilor. După război, districtele prusace Eupen și Malmedy au fost anexate de Belgia în 1925, aducând în granițele țării o minoritate germanofonă. Țara a fost din nou invadată de Germania în 1940 și a fost ocupată până la eliberarea sa de către Aliați în 1944. După al
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
în colorimetrie, readucând nuanța de roșu aproape de carmin. Drapelul Marelui Ducat al Posenului, provincie autonomă majoritar poloneză a Regatului Prusiei, înființată în 1815, era un bicolor orizontal roș-alb. Culorile au fost extrase de pe stema ducatului, stemă formată din pajura neagră prusacă cu un scut interior ce conținea pajura albă poloneză. Din cauza politicii din ce în ce mai antipoloneze a Germaniei, și din cauza identificării albului și roșului drept culori naționale ale Poloniei, drapelul alb-roșu al Posenului a fost înlocuit în 1886 cu un tricolor orizontal alb-negru-alb
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
care are drept obiect femeia. A fost elaborat ca termen de către publicistul, traducătorul și omul de afaceri austriac Karoly-Maria Kertbeny pentru descrierea atracției sexuale pentru persoanele de același sex, în cadrul unui pamflet din 1869 care se referea la o lege prusacă care condamna sodomia. Preocuparea pentru sexologie și, în special, pentru subiectul homosexualității i-a fost stimulată de scrierile juristului german Karl Heinrich Ulrichs, cu care a purtat, de altfel, și o amplă corespondență, întreruptă în 1868 de o controversă terminologică
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
aleasă. Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei Prusace, adevărat mentor spiritual al tineretului venit să studieze aici de pretutindeni. În "Memoriile" sale Eucken citează numele celor care s-au format la școala acestei personalități, devenind ei înșiși celebri; pentre multe altele figurează și cel a lui Titu Maiorescu
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
să se retragă în vestul continentului. Aproape 90% din totalul forțelor invadatoare au pierit în luptele cu armata regulată rusă, cu trupele de partizani, dar și datorită foamei și iernii rusești. În 1813, armata rusă și a aliaților austrieci și prusaci i-a învins pe francezi în bătălia de la Leipzig. Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii din 1853-1856 de către Imperiul Otoman, sprijinit de Anglia și Franța. Țarul Alexandru al II-lea a desființat printr-un decret imperial din 1861 iobăgia
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
la mișcările anterioare din 1848-1849. Ungaria și Transilvania au fost puse sub control militar. Parlamentul de la Frankfurt și-a încheiat existența în iulie 1849 după ce a respins crearea Germaniei în jurul Prusiei cu o constituție liberală și condusă de un rege prusac. S-a menținut într-o formă restrânsă, mulți plecând din parlament, dar concurență pentru spațiul german dintre Austria și Prusia s-a menținut. Prusia a creat cu câteva state mici din nordul Germaniei, subordonate economic, o uniune restrânsă, respinsă de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ei, regele Frederik a spus că Louisa Ulrika era "arogantă, temperamentală și intrigantă" în timp ce Amalia era "mai potrivită"; s-a sugerat că hotărârea lui Frederik a fost pronunțată deoarece el credea că Amalia era mai ușor de controlat ca agent prusac decât mult mai dominanta Louisa Ulrika. Însă reprezentanții suedezi au preferat-o pe Ulrika. Atunci când a ajuns în Suedia, în 1744, Louisa Ulrika a fost primită cu mare entuziasm cu speranța că va rezolva problemele succesiunii și și-a câștigat
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
din frații lui mai mici, Adolphus (mai târziu, Duce de Cambridge) și Augustus (mai târziu, Duce de Sussex) au fost trimiși la Universitatea din Göttingen. În 1790, Ernest i-a cerut tatălui său permisiunea de a se instrui cu forțele prusace. În loc de acest lucru, în ianuarie 1791, el și Prințul Adolphus au fost trimiși la Hanovra pentru a primi instruire militară sub supravegherea feldmareșalul Wilhelm von Freytag. Înainte de a pleca din Göttingen, Ernest a scris o scrisoare formală de mulțumire universității
Ernest Augustus I de Hanovra () [Corola-website/Science/317823_a_319152]