1,193 matches
-
trebui să iasă din bârlogul sediului de partid spre a da ochi cu oamenii. Prestația jalnică din timpul campaniei pentru primăria generală a Bucureștiului a lăsat, însă, urme atât de adânci în memoria sa, încât probabil că acum face tratamente psihanalitice pentru a uita umilința suferită. Fariseismul actualilor guvernanți e mai mult decât o stratagemă: e o transpirație urâtă ce le iese prin pori. Amintiți-vă argumentul suprem invocat la amânarea alegerilor: promisiunea demarării de urgență a unui program de informare
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
fapt, din Herța), B. Fundoianu s-a apropiat de modernism pe căile lecturii și contactului direct cu lumea partizană. Max Blecher artistul plurivalent (poet, prozator, grafician) și, suferind de o boală nemiloasă, a îmbrățișat cu toată puterea talentului resursele, poate "psihanalitice", ale avangardismului european. în pictură, după clasicizanții din secolul XX Iscovescu, Rosenthal, evreii au dat nume precum Iser, Jacques Harold, M. H. Maxy, Margareta Sterian, Alexandru Ziffer, Marcel Iancu, Vasile Cazar ș.a., toți moderniști în mai mare ori în mai
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
lătratul atât de uman al câinilor. Este emoționantă mizantropia subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându-ne veseli pe darele invizibile trasate anterior de alti alergători de cursă lungă (...)". Cand și când primim mesajele unui nou decalog poetic și
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
cu „obiectele” culturale care îi intersectează biografia constituie un alt câștig sigur al acestei introduceri în biobibliografia istratiană; Mircea Iorgulescu descoperă în spațiul acestei relații zona de identificare a ființei viitorului scriitor pentru că în cultul cărții, criticul „citește” un raport psihanalitic: iată-l ilustrat într-o pagină de excepție care fixează prima lectură a lui Istrati, aceea a Dicționarului universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, făcut cadou de „căpitan” Mavromati în crîșma lui Kir Leonida: „dicționarul este, concomitent, amantă și
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
cartea despre I.L. Caragiale. Două sunt, totuși, metodele critice folosite mai intens: investigarea istorico-literară și psihanaliza. Invenția și vioiciunea din foiletoanele „rondurilor” sunt dublate de rigoarea și răbdarea cercetătorului de arhivă, ca și de mobilitatea și forța analitică necesare demersului psihanalitic. Spre alt Istrati și Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale pledează pentru întoarcerea criticului în literatură, când lectura poate fi „reînviere” și trebuie să fie și implicare estetică. Cenzura n-a fost de acord cu titlul Marea trăncăneală
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
lăsat la CEC, pe atunci, o sumă enormă (2 milioane!), cu care soția, Alice Călinescu, a făcut călătorii extrem de costisitoare". Sau: „O poetă, profund veninoasă, cunoscută în lumea literară sub numele de Surîsul Hiroshimei, este, să spunem, un alt «caz» psihanalitic. Frustrarea unei femei urîte, asexuate, total «ignorate». Inclusiv de. mine". Sau, despre N. Stănescu: „puțea îngrozitor, nespălat probabil de o săptămînă". Sau: „La Fundații, cunosc și pe Tudor Arghezi. Mi-l amintesc foarte bine. Mic, îndesat, cu un început de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
orice efort de obiectivare. În același context, ne amintim de una din primele reacții la descoperirile unor funcțiuni ale psihicului uman de către Freud, materializată de Marcel Duchamp în Marele geam, unde ironia corozivă a înlăturării carcasei umane deschide drumul interpretării psihanalitice. Mai încoace, Frida Kahlo, în Portretul dublu, recurge la o explicitare metaforică a funcționalităților fiziologice prin debranșarea unui circuit sanguin de obiectul emoțiilor primare. Ar fi de văzut expoziția pe tema Corpul supravegheat, deschisă în București, la Galeria Victoria, întrun
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
subțire, propunerea lui Jung adresată pacientei sale de a îmbrățișa o carieră medicală, propunere puțin reliabilă date fiind prejudecățile unei societăți patriarhale, face parte deopotrivă din tratament, dar și dintr-o nouă abordare a relației medicului cu pacientul sub raport psihanalitic. Cronenberg încearcă să creeze oameni în carne și oase și nu teorii pe două picioare. Riscul care survine numaidecât este acela ca anecdota să coboare în derizoriu un impresionant orizont de reflecție și expertiză medicală să creeze doar un efect
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
ce se mai petrecuse cu Veniamin, băiatul de 15 ani, Hipolit, mă rog... Și ce se mai întîmplase în cazul nevestei bietului Ghiță, Lucreția... E ce încercase criminologul să ascundă, să fie prea lămurit... Matematicianul însă avea fler. După expertiza psihanalitică, adevărul, părea știut. Într-adevăr, după nici cinci-zece minute, când încă mai ședeau pe plajă privind astrul zilei, roșu, măreț, prevestind secetă, povestise lucrul acela ciudat. Cu trei-patru ani în urmă, Veniamin, care avea vreo 12 ani și se juca
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
inerentei perimări a cărților, făcând pandant cu salutara expresivitate involuntară), și așteptata schimbare de paradigmă (în special în poezie și în special la nivel formal), și deprinderile criticii de anțărț (prea tributară ideii de autonomie a esteticului ori înșelătoarelor meandre psihanalitice), și istoria literaturii ultimelor câteva secole (în parcurs de creastă, pornind de la poezia medievală laică, trecând prin Alecu Beldiman, Nicolae Dimachi sau, în Ardeal, Vasile Aron și sfârșind, în același secol al nouăsprezecelea, cu Eminescu). Așadar, în anii nouăzeci, Eugen
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
Sau - va recunoaște Barthes - această natură va rămîne ca dovadă impenetrabilă a existenței unui exterior care are drept corelat tăcerea. Iubirea este un astfel de corespondent al tăcerii, pe care discursul va încerca să fie să o deconstruiască în termeni psihanalitici sau pozitiviști (discursuri „de stînga”), fie să o „naturalizeze” ca semnificație afectivă în numele căreia vom avea, de pildă naționalismul, șovinismul, odată cu ele și ura (față de ceea ce nu e, în mod „natural”, Iubire: de pildă amorul homosexual; acesta este discursul „de dreapta
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
cele două mari obsesii care îi marcaseră viața: blestemul patern din cauza căruia își considera viața închinată Domnului și despărțirea de Regine. Nu, nu e vorba de a scormoni delirant în biografia lui Kierkegaard pentru a scoate din ea niște scheme psihanalitice răsuflate, ci de a surprinde o banală și verificată corelație: că opera unui intelectual nu poate fi separată de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
de conștiință liberalizat, fie și relativ, după 1965, ele n-au putut elimina linia fundamentală, de sorginte maiorescian-lovinesciană, a exercițiului critic. Noua critică, avînd izvoare eterogene, din deceniile 7-8, orientarea structuralist-semiotică, spre a nu mai vorbi de grilele sociologice sau psihanalitice, au ispitit unele condeie, însă nu le-a fost dat a absorbi ansamblul criticii autohtone reînviate, rămînînd în ipostaza de "cazuri" ale ei. Citiți cu interes și asumați pînă la un punct, Mihail Bahtin, Jean-Pierre Richard, Roland Barthes, Umberto Eco
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
tot felul din cabinetul său, bronzurile îndrăgite, statuetele de zei egipteni și greci, iar la intrare, basorelieful reprezentând-o pe Gradiva, personajul nuvelei danezului Jensen, care a făcut obiectul primei și celei mai uimitoare analize literare din punct de vedere psihanalitic a lui Freud. Cine se oferă să salveze de la o definitivă uzură divanul celor o mie și una de secrete smulse de doctorul Freud pacientelor lui? În definitiv, 5.000 de lire nici nu reprezintă cine știe ce sumă.
Divanul lui Freud are nevoie de reparații capitale () [Corola-journal/Journalistic/3496_a_4821]
-
de un discret scrupul filologic pe care și-l asumă? Bănuiesc, fără pretenția de a avea necondiționat dreptate, că gestul ține de o formă de adaptare la subtilitățile unei opere ce dă seama în permanență de diverse soiuri de lianți psihanalitici. Cum să-l citești pe Ion Vianu altminteri decât complet? De aici decurge cea de-a treia - așa zicând - indicație de regie căreia, paralel cu textul Necredinciosului, cititorii profesioniști îi intuiesc prezența pe manșeta paginilor semnate de Ion Vianu. Anume
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
subit de semnificații centrale. Fiecare confesiune banală e suspectată de travestirea unei spovedanii. Teama de eventuale refulări ulterioare pândește, s-ar părea, atât conștiințele aparent liniștite, cât și recenziile - la fel de aparent - detașate. Am schițat mai sus un astfel de portret - psihanalitic și psihanalizabil - al lectorului model cu care s-ar putea întâlni, în aceste prime săptămâni de la apariție, volumul lui Ion Vianu pentru a-mi preciza, de la bun început, câteva erori cu care mă consider împăcat și câteva observații juste care
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
vede în amicul Montesquieu o parte a prototipului celui din urmă dintre Măgureni? De la același Bogdan-Pitești și de la metresa lui polonă, A.K., pornește secvența următoare a Investigațiilor lui Ion Vianu, în care, decriptând convenabil trei surse, cu instrumente fin psihanalitice, eseistul vede, în rodnicul - istoricește - an 1916, engrama unei crime neînfăptuite. Cartea de căpătâi a adolescentului Mateiu, Arivistul lui Félicien Champsaur are în centru, după tipicul melodramatic de sfârșit de secol al XIX-lea, un omor bine ticluit și încă
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
omagial, după fiul natural al lui Ion Luca. O uliță desfundată de fapt, aruncată undeva în mahalaua mahalalei, dincolo de stadionul Ghencea, în ale cărei noroaie, n-au călcat, cu siguranță, nici chiar pașii lui Gorică Pirgu. Uzând înțelept de filonul psihanalitic, viziunea profesată aici de Ion Vianu ar putea fi, cu ușurință, una integrală. Nu e, însă are o calitate mult mai de preț, dovedindu-se, în raport cu scrisul matein, integrantă.
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
Don Juan nu s-ar fi oprit nici măcar pentru o clipă de gândire, alegând abandonul fără scrupule. Dragodan e confuz, nehotărât, în tot cazul, dilematic. Are însă în comun cu Don Juan un posibil complex oedipian nedepășit (cum spune teoria psihanalitică în siaj freudian) sau, pur și simplu, o anima puternică (în termeni jungieni). Axiologic vorbind, Noaptea soarelui răsare este romanul unui prozator din ce în ce mai experimentat. Ovidiu Pecican reușește să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
cruzime nu întârzie să iasă la suprafață, sfârșind prin a-și detrona maestra, lăsându-se deflorată în fața ei după aceeași aritmetică coitală. Finalul aduce o rapidă degradare a tot ceea ce ține de condiția umană, iar povestea recuperează semnificația unui scenariu psihanalitic al unei dureroase anamneze cu retrăirea și „arderea” fiecărui episod traumatic. În final, avem eliberarea și decizia nesubordonată niciunei constrângeri morale ca Joe să se dedice unei depline abstinențe, unei solitudini monahale asemeni lui Seligman lângă care trăiește sentimentul unei
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
în povestirea lui Salinger, O zi desăvârșită pentru peștii banană, tânărul dereglat, profund marcat în urma războiului, și care va sfârși prin a se sinucide, are șansa unei comunicări profunde cu lumea copilăriei. Trebuie spus că regizorul nu urmărește un resort psihanalitic ca în filmele lui Igmar Bergman, ci este doar atent la punțile pe care le creează singurătatea între lumi diferite. O altă întâlnire remarcabilă este cea cu un adolescent ușor debusolat și care-l ajută necondiționat. Adolescentul pe care-l
Go North by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7231_a_8556]
-
din volumul Despre poezie. Oricum, simptomatică rămâne, pentru deficiența de receptare de care aminteam, trimiterea nu la un critic pursânge, ci la unul, ca să zic așa, ŕ outrance. Adevărul interpretativ, precar în textele gazetărești ale vremii, e extras din date psihanalitic obiective. Aici abia, și nu în chestiunea canonului, se face simțit Harold Bloom. (Am în minte extraordinarul capitol al acestuia despre Freud, în care e sondată complicata relație de paternitate culturală resimțită, cu privire la Shakespeare, de faimosul medic vienez. Complexul lui
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
motto perfect pentru cartea de față. Ținută academică a interpretării este confirmată și de prezentarea grafică sobra. Academismul nu este conferit numai de statutul de lucrare de doctorat, ci și de instrumentarul analitic, care merge de la nivelul lexical la cel psihanalitic și trece în revistă cele mai importante abordări critice ale operei lui Caragiale. Dacă tradiționaliștii ar putea atacă lipsa unui comparativism critic abundent, care este de obicei "punctul forțe" al multor lucrări de doctorat, Maria Cap-Bun preferă un punct de
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare continuitate între cotidian și vis, în sensul că proiecta asupra cotidianului o dimensiune de vis, cred că din fire. Cele mai banale clipe erau scoase din regimul ordinar.”6 O explicație psihanalitică nuanțată a rolului jucat de creația literară în conflictele individuale a fost oferită de Jean Delay, care a arătat modul în care conflictul nevrotic constituie o sursă de insatisfacție care îl face pe individ să încerce să-și reorganizeze lumea
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
a anului în 1985) mizează pe "evidență" și pe puterea de fascinație a vizualului de natură onirica. Tot în cadrul dialogului - tonic, cel puțin pentru public - de la lansarea cărții traduse în română, poziția romancierei a fost una de delimitare față de interpretările psihanalitice date cărților sale. Scriitura ei e izbucnire a inconștientului și nu numai. Încrederea mărturisita în experiența visului trebuie să se conjuge cu o lungă proba a răbdării și a tăcerii. Din acest punct de vedere, "seducția violență" pe care universul
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]