1,976 matches
-
somatic, psihic și moral al acestuia (therapia - terapia). În prima grupă se situează morala, pedagogia și psihologia, iar în ceea cea de-a doua grupă se situează medicina somatică și psihiatria. Un loc aparte între acestea va fi ocupat de psihanaliză care, într-o formă sintetică, preia elemente de la fiecare urmărind să explice anormalitatea și să ofere soluții terapeutice în aceste situații. Psihopatologia se constituie abia acum ca disciplină de sine stătătoare, la confluența întâlnirilor interdisciplinare ale „umanului”. Ea va prelua
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în aceste situații. Psihopatologia se constituie abia acum ca disciplină de sine stătătoare, la confluența întâlnirilor interdisciplinare ale „umanului”. Ea va prelua obiectul de la psihiatrie, modelul de gândire și metodele de la psihologie și filozofie, iar atitudinea față de obiectul cunoașterii de la psihanaliză. Odată constituită, psihopatologia își va organiza „direcțiile de cunoaștere” în următoarele sectoare: a) Psihopatologia generală: studiază normalitatea și anormalitatea psihică, doctrina bolii mintale, conceptele și limbajul său științific, discursul epistemic etc. b) Psihopatologia clinică: studiază procesele de „organizare” și „dezorganizare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
felul acesta, în final, orice adevăr al clinicii medicale este un „adevăr sensibil”. 5. Doctrina bolii psihice Caracteristicile psihologice generale ale stării de boală Boala, ca stare modificată a persoanei umane, este o temă importantă pentru psihologie dar și pentru psihanaliză, psihopatologie și psihoterapie. Deși „obiect al medicinei”, boala trebuie privită și ca atitudine sufletească trăită subiectiv de bolnav, aspect care îi pune în evidență caracteristica sa principală de factură psihologică de care suntem absolut obligați să ținem seama în toate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interpretarea „fenomenelor psihice morbide”. Pentru H. Hjemselv, simptomul este elementul lingvistic din care se construiește „metalimbajul științific”. Prin aceasta, simptomul clinic este cel care „construiește” și atribuie semnificație „câmpului epistemic” al psihopatologiei, dar, în egală măsură și pentru psihiatria clinică, psihanaliză, medicină psihosomatică etc. Pentru G. Lanteri-Laura, „discursul clinic” este constituit din „câmpul semiologiei psihiatrice” și el reprezintă „câmpul epistemic medical”. Din aceste considerente ne vom centra atenția asupra analizei asupra semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acel „cogito post-reflexiv” la care am făcut referire mai sus. Dacă în cazul limbajului empiric lucrurile par a fi clare, indubitabile, dictate de natura și caracteristicile obiectului, în cazul limbajului teoretic lucrurile sunt diferite. G. Bachelard a întreprins chiar o psihanaliză a spiritului științific, căutând ca să descopere sensurile vocabularului filozofic și cel al științelor umane, în general. Orice limbaj are două aspecte: un aspect științific și un aspect cultural. Primul este rezultatul „gândirii obiectului”, pe când cel de-al doilea exprimă o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice morbide cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și discursul despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și psihoterapie. Apar termeni noi cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale conștiinței de sine și a sentimentelor”. 2) W. Dilthey propune o altă metodă psihologică pe care o denumește „descriptivă și analitică” și din care K. Jaspers va construi o „psihologie comprehensivă”. 3) Cea de-a treia sursă o reprezintă „psihanaliza” (Freud) care privește fenomenele psihice ca pe niște raporturi de trăiri cu o anumită semnificație legată de regimul inconștientului și de experiențele de viață psihotraumatizante ale individului. K. Jaspers recunoaște faptul că orice metodologie are un caracter limitat și, prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât de elementele „verbale”, cât și de cele „non-verbale” ale discursului sau „narațiunii clinice” a bolnavului, și care se cer a fi „descifrate”. În această privință M. Scheler vorbește de o veritabilă „gramatică a exprimării” (Ausdrucks-grammatik), iar S. Freud, în psihanaliză, de analiza semnificației conținutului simbolic. Descifrarea sensului simbolic este însă numai una dintre etapele hermeneuticii; în cazul acesta se consideră că „fenomenul neînțeles al unui sindrom nevrotic este numai o formă mascată a unei corelații inteligibile, care poate fi însă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domeniu specific de cunoaștere al omului. F. Laplantine distinge în cadrul câmpului epistemic medical trei grupe de sisteme: 1) Sistemele bio-medicale (Fabrega, Genest) de natură fizico-chimică, reprezentând medicina somatică; 2) Sistemele psihologice sau psiho-medicale în care sunt cuprinse psihiatria, psihosomatica și psihanaliza sau, într-o formă sintetică, medicina vieții psihice; 3) Sistemele relaționale (Genest) de factură socio-medicală. După H. Pequignot, medicina este „întâlnirea unei tehnici științifice cu un caz”. Relația care se stabilește în această situație desemnează două câmpuri de cunoaștere și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de experimentator. Prin aceasta se poate face o corelație, sau o analiză comparată între psihozele clinice și psihozele experimentale sau între modelul natural și modelul experimental. Nebunia și ritualurile culturale Între ritualurile culturale și nebunie există o relație specială, cărora psihanaliza și psihopatologia le oferă o explicație interesantă și originală, în raport cu semnificația comportamentelor colective ale grupelor social-umane. Orice ritual este un comportament simbolic care, în plan social, reprezintă forme periodice de manifestări sublimate ale unor pulsiuni acumulate sau refulate ale inconștientului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reunite sintetic în cadrul unui sistem structural unic, reprezentate prin aspectele biologico-genetice, psihologice, morale, culturale și sociale. Ea constituie, din aceste motive, un obiect de studiu multidisciplinar, pe care însă și-l dispută cu întâietate psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod direct sfera psihopatologiei. Facem această afirmație întrucât simptomul psihiatric este expresia tulburării psihopatologice a proceselor psihice, la care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individul respectiv. Din punct de vedere psihologic visul este o retrăire simbolică, sublimate, a experienței de viață anterioară a individului, în cursul căruia revin „problemele” sale psihologice (frustrări, conflicte, traume, complexe, dorințe refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care distinge două aspecte: a) conținutul manifest reprezentat prin imaginile și scenele onirice, b) conținutul latent, reprezentat prin semnificația simbolică a conținutului manifest, în relație directă cu experiențele de viață personală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
figurarea unei idei abstracte printr-o imagine concretă; - simbolizarea, sau figurarea unui obiect printr-un simbol care să-l înlocuiască; - stilizarea, constă în păstrarea caracterelor esențiale, definitorii ale imaginilor în ceea ce au acestea esențial. În psihopatologie, dar mai ales în psihanaliză, visele au o valoare excepțională, constituind un „material psihologic” din care, prin interpretare, se pot extrage situațiile conflictuale, frustrările, complexele, psihotraumatismele refulate ale persoanei respective. Adesea visele au semnificația unor veritabile „simptome” clinice, mai ales în cazul nevrozelor. În mod
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
O nouă „răsturnare” se va produce la sfârșitul secolul al XIX-lea când S. Freud medicalizează pasiunile transformându-le în pulsiuni pe care le localizează în inconștient făcându-le responsabile de starea de sănătate sau de boală psihică a individului. Psihanaliza va aduce o nouă formă de „înțelegere” a umanului, o nouă „interpretare” de factură dinamică a vieții psihice, dar și o explicare a bolilor sufletului pe care le va trata prin metode psihologice (psihoterapie). Primele clasificări Primele încercări de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
E. Kretschmer analizează „reacțiile patologice” la evenimentele vieții trăite și „reacțiile personalității”. Cel care analizează mecanismele psihopatologice ale reacțiilor și le fixează cadrul clinic este K. Jaspers. K. Schneider se ocupă de studiul reacțiilor anormale la evenimentele vieții trăite. În psihanaliză, S. Freud susține că reacțiile sunt în raport cu Eul conștient, considerat ca fiind „sediul conflictelor”. Tot K. Schneider este cel care va face diferența între „reacțiile conflictuale interne” și „reacțiile la evenimentele trăite” exterioare persoanei bolnavului. Pentru Braun există „reacții de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se definesc prin raportarea lor la cele normale, ele caracterizându-se prin următoarele aspecte: - intensitate neobișnuită, zgomotoasă, - sunt lipsite de adecvare în raport cu acțiunea, - sunt diferite ca durată și aspect în raport cu reacțiile normale, - au o ținută anormală a conținutului lor. În psihanaliză se consideră că „funcțiile reacționale ale Eului” sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru a lupta, sau mai exact, pentru „a se opune” unor pulsiuni ale inconștientului care caută să i se substituie, cum ar fi de exemplu: - dezgustul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
3) Nevroza isterică Descrisă încă din antichitate de către Hipocrat, ea are o perioadă de maximă atenție și importanță clinică în secolul al XIX-lea, prin studiile lui J.M. Charcot, fiind ulterior revizuită de elevii acestuia (J. Babinski și P. Janet). Psihanaliza va aduce noi și importante contribuții în acest domeniu. Un rol important în revizuirea și precizarea cadrului clinico-psihiatric și al semnificației psihopatologice al isteriei l-au avut ideile lui J. Babinski. Acesta definește isteria sau pitiatismul ca fiind ansamblul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta, E. Bleuler a vorbit despre „schizofrenii latente”, H. Claude despre „schizoze”, H. Ey de „schizo-nevroze”, Zilborg de „schizofrenii ambulatorii”, Hoch și Palatin despre „schizofrenii pseudo-nevrotice”, iar alți autori despre „pre-psihoze”, „pre-schizofreniî”, „bufee delirante” sau „accese de depersonalizare”. b) Psihanaliza consideră diversele stări de aparență nevrotică sau caracterială ca mascând „psihoze latente” prin simptomatologia lor. c) Stările-limită formează o categorie psihopatologică specială care nu aparține nici nevrozelor, nici psihozelor. Este vorba de o amenajare particulară a sistemului personalității umane care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestora, cât și a vieții și destinului lor. Vom prezenta în continuare aceste aspecte. Problema originii. Problema originii a fost inițial studiată de O. Rank care i-a subliniat importanța vorbind despre „traumatismul nașterii”. Tema este reluată, tot în sfera psihanalizei, de către M. Robert, într-o perspectivă dinamică lărgită, subliniind faptul că „originea” este un factor important care marchează „semnificația vieții” unui individ. Traumatismul originii „obscure” sau „incerte” cu reconstituirea fantasmatic-compensatorie a unei origini personal-imaginare cu rol „reparator”, corespunzător tendințelor și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de anormalitate (A) Protecție Conflict/frustrare Dezvoltare Regresiune Adaptare/integrare Inadaptare Consolidare/independență Dezadaptare/dependență Involuție/declin Deteriorare/degradare Deficiență/performanțe slabe sau absente Slăbire/absența performanțelor Tipurile de personalitate în psihopatologie 1) Personalitățile nevrotice Personalitățile nevrotice corespund cu ceea ce psihanaliza numește caractere nevrotice (Glover, Reich). Caracterul nevrotic se distinge de nevroză prin absența simptomelor și prin prezența izolată a unor „mecanisme de apărare ale caracterului” care constituie pentru subiect o carapace și care dau un anumit stil comportamentului acestuia. Aceste
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
supraevaluare etc. În felul acesta se constituie, în paralel cu biografia reală un mit biografic sau un roman biografic individual. Filozofia existenței și a persoanei a adus importante contribuții la analiza psiho-biografică a persoanei umane, cu aplicații multiple în psihologie, psihanaliză și psihopatologie (S. Freud, Ch. Buhler, O. Rank, L. Binswanger, R. Allendy, M. Robert, S. Bataglia, E. Minkowski, R. Le Senne, J. Starobinski). Cunoașterea dinamicii vieții individuale, precum și aspectele sale tipologice, normale și patologice, constituie o viziune sintetică asupra persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta și devenite pentru el, alături de natura sa biologică primară o a doua natură sufletească și spirituală. Ambele contribuie la configurarea psihobiografiei unui individ. 1) Modelele de existență psihologică În ceea ce privește modelele psiho-biografice, există numeroase contribuții în această problemă. Psihologia și psihanaliza, iar ulterior psihologia diferențială și comparată, au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne vom apleca în mod special asupra modelelor de existență oferite de antropologia fenomenologică a lui L. Binswanger. Preferăm această
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt, așa cum spuneam afecțiuni psihice individuale, psihozele colective sunt afecțiuni sau manifestări psihopatologice colective, de masă, cu caracteristici proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul grup social”, care apar ca fenomene de „respingere” sau de „adaptare” la condițiile socio-culturale schimbate. Dintr-un alt punct de vedere se susține că la baza psihozelor colective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un caracter complementar și ele urmăresc eliberarea sau evitarea, respectiv descărcarea și sublimarea unor tensiuni sau conflicte, acumulate fie în Supra-Eul, fie în Inconștientul grupului social-uman. Sublimarea și descărcarea au aceeași semnificație, în cazul de față, ca cea din sfera psihanalizei. Ele sunt mecanisme prin intermediul cărora se produc manifestările întâlnite în cursul psihozelor colective. Vom analiza în continuare formele psihozelor colective. Formele psihozelor colective Literatura științifică de specialitate ne semnalează numeroase situații de manifestări și acțiuni psihopatologice ale grupurilor social-umane, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]