5,470 matches
-
moment întreaga metodologie psihopatologică devine o complexă și nuanțată reflecție filozofică, care urmărește descifrarea semnificației interne a manifestărilor psihice morbide. Un pas important metodologic, care adâncește și introduce un grad suplimentar de rigoare, este reprezentat de „analiza hermeneutică” a „faptului psihiatric” introdusă de H. Tellenbach. Se poate afirma din acest moment că psihopatologia se înfățișează ca o disciplină bine individualizată, care-și definește în mod clar obiectul și metodologia în raport cu psihologia și psihiatria clinică, de care se va separa, încetând a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un fragment psiho-biografic, boala psihică din punctul de vedere al psihopatologiei va avea, dincolo de aspectele evoluției sale clinice, o semnificație ontologică; g) psihopatologia integrează datele obținute din analiza aspectelor morbide ale personalității umane în teoria despre om, fundamentând o „antropologie psihiatrică”. În acest fel pusă problema, distingem în sfera psihopatologiei mai multe componente, după cum urmează: 1) Psihopatologia generală, având un caracter teoretic, studiază și precizează „obiectul” acestei discipline, „metodele de studiu” ale acesteia, urmărind cunoașterea semnificațiilor interne ale „fenomenului psihic morbid
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintale, conceptele și limbajul său științific, discursul epistemic etc. b) Psihopatologia clinică: studiază procesele de „organizare” și „dezorganizare” ale sistemului personalității (aparatul psihic), fenomenele psihice morbide reprezentate prin tulburările proceselor psihice, simptomele și sindroamele psihopatologice, precum și cadrul general al nosologiei psihiatrice. c) Psihopatologia nosologică: studiază aspectele psihopatologice specifice ale „bolilor psihice”, tipul de alteralitate psihică și semnificația medico-psihologică a bolilor mintale. Un loc important este rezervat patologiei psihosomatice precum și suferințelor psiho-morale. d) Psihopatologia antropologică și socială: studiază într-o manieră sintetico-globală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Omul ca „persoană” (ființă fizică) Semnificația teoretică a omului ca ființă Îngrijirea omului Atitudinea practică față de om ca persoană fizică Antropologia culturală Educație Terapie Antropologia fizică și medicală Antropologia filozofică Antropologia psihologică Formarea omului Restaurarea omului Morala Psihologia Psihanaliza Antropologia psihiatrică Antropologia fizică-somatică Psihologia morală Modelul de gândire și metodele Atitudinea față de obiectul cunoașterii Psihopatologia Obiectul cunoașterii științifice Medicina psihosomatică Psihopatologia generală Psihopatologia clinică Psihopatologia nosologică Psihopatologia antropologică și socială Sursele, relațiile interdisciplinare și domeniile psihopatologiei Psihopatologia se naște ulterior constituirii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să facă o delimitare între psihologie și metafizică. Studiind bolile psihice, el le considera ca reprezentând „disoluții ale facultăților mintale”. Acest aspect este deosebit de important întrucât el dă posibilitatea explicării diferitelor niveluri ale vieții psihice, în condițiile oferite de patologia psihiatrică, imposibil de sesizat și de explorat la subiecții normali, la care facultățile psihice nu pot fi separate una de cealaltă. Acest nou punct de vedere impune precizarea cadrului științific de referință. Th. Ribot și elevii săi P. Janet și G.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de modul de gândire clinico-psihiatric, după o altă metodologie, diferită, în mare măsură de cea a psihologiei. Se profilează, în felul acesta identitatea psihopatologiei, ca o nouă disciplină științifică. Psihopatologia se înfățișează ca o analiză reflexivă având ca obiect „faptul psihiatric” sau „fenomenul psihic morbid” pe care-l utilizează pentru a putea ajunge la înțelegerea bolnavului psihic considerat ca un alt fel de ființă umană, ca un mod de existență esențialmente diferit de cel al omului normal. Interesul psihopatologiei se axează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod de existență esențialmente diferit de cel al omului normal. Interesul psihopatologiei se axează pe omul în suferință, nu pe boală, ca în cazul psihiatriei clinice. Din aceste motive psihopatologia va studia următoarele aspecte: a) Câmpul de observație al „faptului psihiatric” va cuprinde structurile personalităților morbide, modurile și sensurile delirului, structurile socio-familiale, modurile de comunicare-expresie, actele și conduitele bolnavilor. b) Metodologia va fi orientată în trei direcții principale: Înțelegerea care constă într-un efort de pătrundere intuitivă a fenomenului psihic morbid
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Explicarea este operația intelectuală care completează înțelegerea prin interpretări și stabilirea unor legături de cauzalitate între diferitele date de observație. Interpretarea fenomenului psihic morbid va fi condusă după metoda reflecției filozofice, ea având caracterul unei hermeneutici a descifrării semnificației faptului psihiatric și implicit a naturii diferite a persoanei bolnavului psihic. Având în vedere cele de mai sus, se poate afirma faptul că psihopatologia are o poziție intermediară între psihiatrie, psihologie și filozofie. Filozofia caută semnificația nebuniei în sfera umanului, pe când psihopatologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicinei etichetând-o ca boală. Se pune deci în mod legitim întrebarea: pe ce teren se vor întâlni gândirea și acțiunea referitoare la fenomenul psihic morbid? Răspunsul este următorul: acest teren este psihopatologia. Psihopatologia nu este același lucru cu clinica psihiatrică, întrucât, spre deosebire de aceasta din urmă, ea, fiind complet lipsită de orice intenții terapeutice reparatorii, urmărește înțelegerea și explicarea printr-o analiză reflexivă a fenomenului psihic morbid, fără să îl considere ca pe o „specie clinică”. Psihopatologia este orientată mai mult
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unele dintre întrebările acesteia referitoare la natura umană; b) oferă psihiatriei un corp doctrinar și teoretic care-i permite o mai bună înțelegere a semnificației „bolilor mintale”, în scopul organizării conduitelor diagnostice și terapeutice. Psihopatologia reprezintă o teorie a faptelor psihiatrice; iar „faptul psihopatologic” este reprezentat prin următoarele aspecte: istoric, sociologic, biologic și psihologic (M. Thuilleaux). Să ne oprim un moment asupra acestora. Dimensiunea istorică a psihopatologiei este subliniată de M. Foucault și ea constă din ruptura creată între „nebun” și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cele pentru metodă, atât în cazul psihiatriei cât și în cel al psihopatologiei. Obiectul psihopatologiei Referindu-se la obiectul cunoașterii în psihopatologie, L. Binswanger distinge două direcții: a) concepția psihopatologică ce provine dinspre filozofie și științele umane; b) concepția psihiatrică ce provine dinspre medicina generală, somato-biologică. Ambele concepții reprezintă două modalități de a înțelege omul. Psihiatria vede în om un organism biologic, fizico-chimic, un sistem de funcții de ordin organic, legate prin procese naturale. Psihopatologia vede în om o ființă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frustrărilor (modelul anticipat către care se tinde) Experiența (experiența și evenimentele personale trăite anterior) EUL Idealuri (proiecte, experiență anticipativă) Bilanțul personal (identitatea construită psihobiografic) Eșecuri (frustrări, conflicte, psihotraumatisme) Un fapt important care intră în discuție, se referă direct la antropologia psihiatrică și psihopatologică. Modelul de viață al unei persoane umane nu este cuprins numai între cele două alternative, egal posibile: sănătatea sau boala. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să ținem seama. Un factor important care poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate modifica, însă identitatea sa rămâne neschimbată. Ea este dată de caracteristicile „Eului individual”. Pierderea identității duce la depersonalizare care este o gravă alterare patologică. Față de cele mai sus menționate se impun câteva precizări în relație directă cu o antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel). Plecând de la ideile lui M. Scheler, V.E. von Gebsattel face distincția între „omul-individ” și „omul-persoană”. Persoana ca atare nu poate constitui un „obiect” de cercetare empirică întrucât noțiunea de persoană reprezintă substanța individuală unitară, trăită individual și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oriunde poate fi concretizat sau obiectivat un om, ne va scăpa înțelesul interior al persoanei, semnificația acesteia, întrucât ne vom centra observația numai asupra învelișului exterior, aparent obiectiv, al ființei umane. Pe aceste considerente se poate conchide că orice contact psihiatric cu omul poate fi posibil numai ca o „înțelegere” însoțită de impresia pe care o avem asupra fenomenelor morbide, atât ca înțelegere directă, cât și ca atitudine reflexivă asupra actelor sufletești ale bolnavului. Dar prin aceasta ieșim din aria psihiatriei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acest „model (cuprinzător) al umanului” (Umgreifende) propus de K. Jaspers reprezintă un prețios reper atât pentru psihologie cât și pentru psihopatologie în înțelegerea dinamicii proceselor psihice normale cât și a modificărilor psihologice, anormale, ale acestora. Dimensiunile ontologice ale umanului Antropologia psihiatrică se referă la aspectele descriptive ale fenomenelor psihice morbide având un caracter constatativ de natură analist-fenomenologică. Analiza existențială (Daseinsanalyse) face o prezentare dinamică a ființei umane bolnavă psihic, în perspectiva dinamicii generale a vieții psihice. În primul caz este vorba
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această perspectivă „nevroza” încetează de a mai fi o simplă și exclusivă boală psihică. Ea capătă semnificația ontologică a unei „crize existențiale” sau, așa cum o numește V.E. Gebsattel, o „nevroză existențială”. Acest punct de vedere lărgește considerabil perspectiva înțelegerii patologiei psihiatrice. Ceea ce contează, în acest caz, nu mai sunt „simptomele clinice” ale bolii, ci „sentimentele vitale” resimțite de persoana bolnavă. Aceste „sentimente vitale” sunt cheia înțelegerii „schimbărilor” care survin „în interiorul” persoanei umane a bolnavului psihic, ele constituind „motivele” și „mobilurile” care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind suportul vieții umane. Trupul este în mod permanent situat într-o relație de continuitate cu lumea, pe când corpul (soma) este limitat la suportul biologic și fiziologic al acestuia. Important este însă rolul pe care trupul îl joacă în patologia psihiatrică, ca sediu „resimțit de bolnav” al simptomatologiei unor boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
el având de-a face cu „o lume diferită” din punct de vedere patologic și utilizând o altă gamă de metode în comparație cu cele din medicina somatică. Psihopatologia reclamă studii preliminare de psihologie și filozofie, dar și o formație de clinică psihiatrică. Practicarea psihiatriei bazată exclusiv pe medicină, dar nedublată de cultura psihologică și filozofică va face din psihiatri niște „savanți diletanți” afirmă K. Jaspers, adăugând că „psihiatrii trebuie să învețe să gândească boala psihică și să înțeleagă bolnavul mintal”. În același
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
perspectivă medicală are o conotație peiorativă, moral-discriminatorie, fiind înlocuit de conceptele medicale moderne. Al doilea moment în formularea ideilor despre nebunie este reprezentat prin introducerea și utilizarea conceptului de „alienație mintală”. Termenul indică transferul nebuniei în spațiul medicinei, al clinicii psihiatrice. Starea de alienație mintală pune persoana umană în imposibilitatea de a putea duce o viață normală, de a putea participa la viața colectivă a societății. În cazul acesta, individul ne apare ca un „înstrăinat” de mediul său (alienat). Ulterior, prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-se în felul acesta o fundamentare neurofiziologică și morfopatologică a bolilor psihice. Faptul s-a confirmat în cazul bolilor psihice cu substrat organic lezional (traumatisme, tumori cerebrale, neuroinfecții, intoxicații ale SNC etc.), dar nu au reușit să acopere întreaga patologie psihiatrică. Aceste aspecte sunt rezultatul unor importante contribuții la explicarea cauzelor și a mecanismelor psihopatogenetice ale bolilor psihice (W. Penfield, J.R. Smythies, K. Lashley, H. Jackson, K. Goldstein, H. Hécaen, A.R. Luria, A. Lishman etc.). 3) Etapa interpretării clinico-psihologice a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice, precum și corectarea lor terapeutică. 6) Etapa studiilor de psihoigienă și sănătate mintală, aduce o nouă „viziune” sau imagine a bolii psihice precum și o nouă „atitudine” față de bolnavul mintal. Se pune accentul pe psihoprofilaxia bolilor psihice, ameliorarea condițiilor de asistență psihiatrică, și recuperarea post-critică a bolnavilor psihici convalescenți sau cu defecte post-procesuale. 7) Etapa studiilor sintetice cu caracter complex privind bolile psihice, reunește următoarele direcții de cercetare științifică: a) Studiile de „psihiatrie sistematică” ale lui P. Berner. b) Studiile de clasificare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care atentează la libertatea individuală. Etiologia bolilor psihice studiază cauzele și condițiile care duc la apariția tulburărilor psihice. Acest model de înțelegere al producerii fenomenelor psihice morbide este preluat ca modalitate de gândire din sfera medicinei somatice, dar în cadrul clinicii psihiatrice el dobândește particularități noi. Psihopatologia este interesată de problemele etiologiei, numai în măsura în care aceasta explică geneza fenomenelor psihice morbide, motiv pentru care vom prezenta acest aspect într-o manieră sintetică. Din punct de vedere etiologic bolile psihice sunt de două categorii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale personalității. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că evoluția cunoașterii „cauzelor” bolilor psihice, „descoperirea” și „înțelegerea” mecanismelor de acțiune ale acestora, s-a realizat treptat în etape succesive, conform cu procesul de formare și evoluție al gândirii psihiatrice. Psihopatologia care are ca obiectiv înțelegerea semnificațiilor fenomenelor psihice morbide, interpretează boala psihică în contextul psihobiografiei persoanei bolnavului, scoțând în relief dimensiunea ontologică a acesteia, spre deosebire de psihiatria care se interesează de tablourile clinice sau de „speciile medicale” ale suferinței psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al bolnavului, elaborează printr-o „codificare științifică” relatările subiective, trăite de acesta, sub forma „simptomelor clinice”. Discursul epistemic final este rezultatul unei duble analize clinico-psihologice de „ascultare a suferinței” și de „observare a bolnavului” care se desfășoară în „spațiul clinicii psihiatrice”. Discursul clinic devine, în felul acesta, o structură semantică particulară și complexă, organizată din „simptome clinice” în care sunt cuprinse „acuzele bolnavului”. El este organizat logic, sub forma „Sindroamelor clinice” (complexe de simptome asociate în structuri clinice constante) sau sub
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
narativ al bolnavului, va compara la rândul său „criteriile normalității” și „Simptomatologia anormalității”, operând în felul acesta o analiză a modului în care „este” bolnavul în raport cu normalitatea individuală și cea a grupului social-uman. Aspectele mai sus discutate, referitoare la „diagnosticul psihiatric” care are ca obiectiv final desemnarea „bolii psihice” sunt expuse în schema de mai jos. fig. p. ms. 5 de la Capitolul 6 De la suferință la simptom De la simptom la boală Bolnav Discursul narativ al bolnavului (suferința): - expresie - conținut Imaginea clinică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]