3,301 matches
-
care le enumeră și care sunt pentru medic simptomele sau semnele clinice care exprimă suferința. 2) Etapa de analiză, sinteză și clasificare a simptomelor într-o ordine logică în conformitate cu gravitatea, primaritatea sau secundaritatea lor, ierarhia apariției, evoluției clinice etc. 3) Psihiatrul operează, în final, un act de „reducție fenomenologică” punând între paranteze datele culese anterior de la bolnav, din relatările acestuia, sau observația clinică directă. 4) Rezultatul reducției fenomenologice va fi reprezentat printr-un grupaj sindromologic, un veritabil „complex de simptome” reprezentând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realizării unor interese ale acestora. În alte situații, bolnavii psihic, mai ales în cazul copiilor cu tulburări psihice, poate fi „simptomul” unor stări de tensiune, conflicte sau probleme de altă natură din familia respectivă. Cea mai bună atitudine a medicului psihiatru sau a psihologului care investighează anturajul bolnavului psihic este cea de „neutralitate”. Orice fel de informație trebuie luată sub o anumită rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în neinteligibil, sau a bolii psihice asupra sănătății mintale. Elementul central al hermeneuticii psihiatrice îl constituie „facultatea de a înțelege” atât a persoanei, cât și a naturii sale sufletești. Orice întâlnire cu un bolnav psihic pune următoarele întrebări pentru medicul psihiatru: a) Cum trebuie să înțeleg ceea ce spune ? b) Cum gândește acesta ? c) Cum acționează ? d) Care este sensul gândirii și al acțiunii acestuia ? Cu aceste întrebări intrăm în domeniul hermeneuticii psihopatologice. În această situație obiectul este reprezentat „prin ceea ce intervine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă „demascată” analitic prin interpretare (H. Tellenbach). Actul hermeneutic este însă reprezentat prin „întâlnirea dintre bolnavul care comunică și medicul care ascultă”. Această comunicare, realizează un tip special de „relație atmosferică” (H. Tellenbach) în care sunt concentrate experiența și cunoștințele psihiatrului cu impresiile venite din partea bolnavului, considerat ca interlocutor, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: BOLNAV „narator” MEDIC „ascultător interpret” „Atmosfera” După H. Tellenbach cei doi sunt uniți prin „ceva-sferic” care-i unește și-i învăluie oferindu-le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
putem pune de acord, că nu ne potrivim împreună, că nu ne găsim, că nu ne putem înțelege între noi. Din acest motiv o încercare de contact hermeneutic pe baza unei sfere comune nu se va putea realiza”. Ceea ce medicul psihiatru percepe la bolnavul psihic ca pe o „emanație schizofrenică”, apare ca ceva de neînțeles (Müller-Suur), ca o „nepotrivire, un dezacord comun al simțirii atmosferice, în sensul că simțul medicului nu mai reușește să se întâlnească și să se pună de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Atmosferă alienată ? MEDIC Atmosferă normală Spațiul comun de întâlnire/comunicare medic-bolnav În cazul de mai sus, din punct de vedere hermeneutic nu se mai poate realiza o „întâlnire/contopire a orizonturilor” înțelegerii celor „doi interlocutori”. Imposibilitatea „contopirii orizontului” între medicul psihiatru și bolnavul psihotic, pare a bloca orice formă de comunicare sau de colaborare comună, anulând în felul acesta orice posibilitate de înțelegere. Medicul psihiatru percepe, vede ceea ce este „străin” spiritului logic, normal, în cazul bolnavului psihotic, schizofrenic, în „spațiul relației
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate realiza o „întâlnire/contopire a orizonturilor” înțelegerii celor „doi interlocutori”. Imposibilitatea „contopirii orizontului” între medicul psihiatru și bolnavul psihotic, pare a bloca orice formă de comunicare sau de colaborare comună, anulând în felul acesta orice posibilitate de înțelegere. Medicul psihiatru percepe, vede ceea ce este „străin” spiritului logic, normal, în cazul bolnavului psihotic, schizofrenic, în „spațiul relației atmosferice”, dar el nu poate realiza „înțelegerea” acestui „alt fel de a fi” a persoanei „diferite” a bolnavului psihotic. Ceea ce are importanță esențială în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
directe cu bolnavi (medicii igieniști, anatomo-patologii, medicii de laborator etc). În raport cu confrații lor din clinici sau de la Facultate, acești specialiști trăiesc un „complex de inferioritate”, un „sentiment de frustrare” atât material, cât și moral în raport cu celelalte categorii de medici. Medicul psihiatru În cadrul specialităților medicale, psihiatria ocupă un loc aparte. Ea este o disciplină particulară care cere din partea medicului aptitudini speciale. Pregătirea viitorilor specialiști privește, în mod obligatoriu, cunoașterea anatomiei și a fiziologiei sistemului nervos, dar și o serioasă și aprofundată cunoaștere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nervos, dar și o serioasă și aprofundată cunoaștere a psihologiei. În al doilea rând, o solidă cunoaștere a patologiei generale medico-chirurgicale, dublată de cunoștințe de specialitate privind afecțiunile neurologice și cele ale vieții psihice. Pentru a putea fi un autentic psihiatru, se cer următoarele calități psihologice, morale și profesionale: a) Răbdare și calm. Interviurile cu bolnavii psihici sunt lungi, minuțioase, adesea greu de realizat și de dus până la capăt. Ele presupun captarea interesului și a încrederii bolnavului și a familiei acestuia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
g) Crearea unei atmosfere de intimitate, încredere, siguranță care să favorizeze comunicarea deschisă cu bolnavul și receptivitatea acestuia la măsurile terapeutice. Pregătirea medicului în vederea practicării psihiatriei presupune o cultură generală solidă care să fie dublată de cunoștințe teoretice profesionale. Medicul psihiatru trebuie să aibă mare experiență clinică. Să fie în contact permanent cu bolnavii, să-i observe, să le urmărească evoluția clinică, să-i revadă periodic după externarea din spital și să compare diferitele lor „stadii de evoluție clinică”. Psihiatrul trebuie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Medicul psihiatru trebuie să aibă mare experiență clinică. Să fie în contact permanent cu bolnavii, să-i observe, să le urmărească evoluția clinică, să-i revadă periodic după externarea din spital și să compare diferitele lor „stadii de evoluție clinică”. Psihiatrul trebuie să aibă o ținută demnă, să inspire încredere și siguranță, să nu piardă nici un moment acțiunea directoare asupra bolnavului. Să nu se lase intimidat sau speriat de manifestările acestuia, nici să nu influențeze „observația clinică” a cazului cu propria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-l putea ajuta. El trebuie să-și iubească bolnavii, să fie alături de ei, dar să nu uite niciodată că „rolul” său este de a-i reda familiei și societății și nu de „a-i păstra în clinică”. Prin aceasta, rolul psihiatrului se relevă a fi de „intermediar” între spitalul de boli psihice și societate. El primește bolnavii pentru a-i vindeca, a-i recupera și reda familiei și societății, cărora aceștia îi aparțin. Una dintre funcțiile psihiatrului este și cea didactică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică”. Prin aceasta, rolul psihiatrului se relevă a fi de „intermediar” între spitalul de boli psihice și societate. El primește bolnavii pentru a-i vindeca, a-i recupera și reda familiei și societății, cărora aceștia îi aparțin. Una dintre funcțiile psihiatrului este și cea didactică. El are datoria de a explica familiei și uneori chiar bolnavilor capabili de a înțelege, starea lor „critică”, respectiv, boala, precum și de a da „informații de specialitate” în cadrul „Comisiilor de expertiză psihiatrică medico-legală” sau privind „evaluarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a înțelege, starea lor „critică”, respectiv, boala, precum și de a da „informații de specialitate” în cadrul „Comisiilor de expertiză psihiatrică medico-legală” sau privind „evaluarea capacității de muncă” a bolnavilor pe care-i are în îngrijire și observație medicală. În plus, medicul psihiatru, în calitate de „cadru didactic”, are rolul de a instrui tinerii medici care se formează în specialitatea de psihiatrie. Formarea tineretului medical ca viitori psihiatri trebuie făcută ținându-se seama de calitățile psihologice, morale și profesionale, mai sus menționate. În cazul lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
capacității de muncă” a bolnavilor pe care-i are în îngrijire și observație medicală. În plus, medicul psihiatru, în calitate de „cadru didactic”, are rolul de a instrui tinerii medici care se formează în specialitatea de psihiatrie. Formarea tineretului medical ca viitori psihiatri trebuie făcută ținându-se seama de calitățile psihologice, morale și profesionale, mai sus menționate. În cazul lor, profesorul este „modelul” pe care ei îl vor interioriza, pe care-l vor imita ca viitori profesioniști. Din aceste considerente, trebuie ca cei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ținându-se seama de calitățile psihologice, morale și profesionale, mai sus menționate. În cazul lor, profesorul este „modelul” pe care ei îl vor interioriza, pe care-l vor imita ca viitori profesioniști. Din aceste considerente, trebuie ca cei care formează psihiatri să poată fi cu adevărat un „model”, să aibă calități didactice, să poată „transmite” cunoștințe teoretice, dar și propria lor experiență practică, să imprime elevilor un anumit „model de gândire clinică”, spiritul de observație, capacitatea de a comunica cu bolnavul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică necesitatea unor repere și explicații clare în această privință. Pentru K. Schneider, personalitatea este ființa umană privită din punctul de vedere al sentimentului, tendinței și voinței. După C.G. Jung, personalitatea reprezintă rolul pe care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celelalte persoane și realitatea. Acest grup de tulburări psihotice cronice este caracterizat din punct de vedere psihopatologic prin delir, în sensul de „alterare a sistemului realității” reflectând modul de organizare „vesanică” a personalității. Acest grup de tulburări psihice denumit de psihiatrii secolul al XIX-lea paranoia (Verrucktheit) cuprinde două sub-grupe: grupa schizofreniilor și grupa delirurilor cronice sistematizate. Esquirol referindu-se la delir spunea în 1814 următoarele: „Un om este în delir atunci când ideile sale nu sunt în raport cu senzațiile sale, atunci când judecata
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creează adesea confuzii, apar controverse și se construiesc „modele” diferite de „tablouri clinice” fapt care face ca în clinica psihiatrică să nu existe un punct de vedere comun, acceptat de toți specialiștii. Ideile psihiatrice care „vin” dinspre medicină fac „ca psihiatrii să nu poată accepta „ființa-celuilalt” a nebunului, decât cu titlul de „ființă-bolnavă” (P. Berber și H. Luccioni). Prin aceasta nebunii sunt incluși în „spațiul discursului psihiatric”. Având în vedere faptul că nu există decât un singur fel de „a fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică curentă, în fine, un „limbaj științific” universal acceptat și utilizat curent de toți specialiștii. În ceea ce privește tipurile de clasificare a bolilor psihice, acestea se vor raporta la „normalitatea psihică” a persoanei umane. În sensul acesta, tulburarea psihică pe care medicul psihiatru o constată ca abatere de la normal, poate avea următoarele aspecte: „continuitate sau discontinuitate cu normalul, entitate sau sindrom, atitudine simptomatică sau psihopatologică” (P. Berner și H. Luccioni). La acestea H. Tellenbach adaugă, „cameleonismul metodologic” al psihiatrului în actul de delimitare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică pe care medicul psihiatru o constată ca abatere de la normal, poate avea următoarele aspecte: „continuitate sau discontinuitate cu normalul, entitate sau sindrom, atitudine simptomatică sau psihopatologică” (P. Berner și H. Luccioni). La acestea H. Tellenbach adaugă, „cameleonismul metodologic” al psihiatrului în actul de delimitare al „modelului bolii”, iar H. Lanteri-Laura, afirmă că „boala psihică” este un „concept operațional” care corespunde unor structuri plurale, ceea ce face din clasificarea nosologică a bolilor psihice un veritabil „pat al lui Procust”. Principii de clasificare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la anamneză și examenul bolnavului psihic. Baza de referință constă în stabilirea unui „glosar de definiții”, diferențiate ale fenomenelor clinice care pot fi întâlnite și care constituie un veritabil „cod” sau „limbaj” prin care se stabilește un acord inteligibil între psihiatri și bolile psihice. Acest cod sau glosar va constitui nucleul „psihopatologiei clinice”. În felul acesta orice clasificare a bolilor psihice devine o necesitate logică de ordonare a unor cunoștințe în conformitate cu o „ordine rațională”. Psihiatrii, nu pot accepta o „persoană diferită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se stabilește un acord inteligibil între psihiatri și bolile psihice. Acest cod sau glosar va constitui nucleul „psihopatologiei clinice”. În felul acesta orice clasificare a bolilor psihice devine o necesitate logică de ordonare a unor cunoștințe în conformitate cu o „ordine rațională”. Psihiatrii, nu pot accepta o „persoană diferită”, ca mod de a gândi, de a acționa sau de a se comporta altfel decât în concordanță cu rigorile realității fizice, socioculturale și sufletești-morale, admise ca norme în cadrul unui grup social de referință. Tot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schimbă natura umană (insania, furor, mania, dementia) necesitând tratament, supraveghere sau pază riguroasă. Cei cărora le revine dreptul de a decide asupra „normalității” sau „anormalității”, respectiv a stării de sănătate mintală sau de boală psihică a unui individ sunt medicii psihiatrii, nebunia fiind, în felul acesta inclusa în „câmpul de cunoaștere și acțiune al medicinei” (P. Berner, H. Luccioni). La vremea sa Ph. Pinel vorbește despre trei dimensiuni caracteristice ale bolilor psihice, care pot constitui criterii de clasificare ale acestora. a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oricăror forme de sistematizare a acestora a fost pusă de E. Kraepelin care a definit, descris și delimitat, următoarele categorii nosologice considerate ca fundamentale în psihiatria clinică și anume: demența precoce, psihoza maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențele. Ulterior, E. Bleuler (1911), psihiatru elvețian de limbă germană, va preciza cadrul clinic al „demenței precoce” pe care o va denumi schizofrenie, descriindu-i caracteristicile psihopatologice și formele sale clinice. Cercetările referitoare la schizofrenie sunt reluate și dezvoltate de E. Minkowski și L. Binswanger, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]