1,100 matches
-
cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea unei situații de perspectivă. Din acest motiv are un rol esențial în înțelegerea dinamicii proceselor psihopatologice. Pentru J. Sutter „anticipația dispune și organizează în funcție de viitorul personal orice activitate umană”. În sensul acesta J. Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul social sau al scopurilor personale; 4) nivelul etic și al transcendenței. Din punct de vedere psihologic și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
esențială a timpului, a devenirii și a finitudinii persoanei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „anticipația” este procesul dinamic ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerate ca fundamentale în psihiatria clinică și anume: demența precoce, psihoza maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențele. Ulterior, E. Bleuler (1911), psihiatru elvețian de limbă germană, va preciza cadrul clinic al „demenței precoce” pe care o va denumi schizofrenie, descriindu-i caracteristicile psihopatologice și formele sale clinice. Cercetările referitoare la schizofrenie sunt reluate și dezvoltate de E. Minkowski și L. Binswanger, în spiritul Școlii de psihiatrie a lui E. Bleuler, acest cadru clinic înlocuind vechea, „demență precoce” și impunându-se definitiv. Spre deosebire de E.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihiatria sistematică Cercetările actuale de psihiatrie caută o clasificare a bolilor psihice după anumiți „factori” caracteristici care sa răspundă unui „set” de probleme cum ar fi: etiologia bolilor psihice, tipul de evoluție clinică, nivelul de alterare al personalității, gravitatea procesului psihopatologic, prognosticul bolii, modul de răspuns la tratament etc. În plus, se urmărește stabilirea unui „limbaj psihiatric comun”, capabil să exprime, dar concomitent să reprezinte acordul doctrinar al tuturor specialiștilor în psihiatrie. În sensul acesta se înscriu clasificările internaționale „AMDP” în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitățile normale; 2 - personalitățile anormale de tip constituțional; 3 - schimbările anormale de personalitate; 4 - schimbările nepatologice de personalitate; Așa cum am spus, pe baza celor anterior expuse, P. Berner propune o interesantă clasificare a bolilor psihice, atât din punct de vedere psihopatologic, cât și clinico-psihiatric. În sensul acesta el distinge două mari grupe: tulburări psihice primare, condiționate de mediu și tulburări psihice primare cu o dublă condiționare (exogenă sau endogenă). Le vom analiza în continuare. Diagrama p. 227 ms. TULBURĂRI PSIHICE TULBURĂRI
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin: a) tulburări organice cerebrale; b) tulburări simptomatice. 2) Predispoziția la tulburările endogene în care sunt incluse: a) manifestări incipiente, b) manifestări tardive. Teoria clasificării sistematice a bolilor psihice după P. Berner este cuprinsă în schema din pagina 227???. Interpretarea psihopatologică a nosologiei psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Berner este cuprinsă în schema din pagina 227???. Interpretarea psihopatologică a nosologiei psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea „fenomenelor psihice morbide” care interesează psihopatologia este diferită în raport cu obiectivele pe care și le fixează psihiatria raportate la bolnavul psihic. În interpretarea naturii proceselor psihopatologice Haddenbrock pornește de la analiza relațiilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea „fenomenelor psihice morbide” care interesează psihopatologia este diferită în raport cu obiectivele pe care și le fixează psihiatria raportate la bolnavul psihic. În interpretarea naturii proceselor psihopatologice Haddenbrock pornește de la analiza relațiilor care există între acestea. Pentru el procesele psihopatologice nu trebuie izolate unele de altele, tratate în mod separat, ci, dimpotrivă, trebuie privite în conexiune unele cu altele. În felul acesta, singura schemă de clasificare clinică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu cât interpretarea „fenomenelor psihice morbide” care interesează psihopatologia este diferită în raport cu obiectivele pe care și le fixează psihiatria raportate la bolnavul psihic. În interpretarea naturii proceselor psihopatologice Haddenbrock pornește de la analiza relațiilor care există între acestea. Pentru el procesele psihopatologice nu trebuie izolate unele de altele, tratate în mod separat, ci, dimpotrivă, trebuie privite în conexiune unele cu altele. În felul acesta, singura schemă de clasificare clinică valabilă, este cea care are în vedere în primul rând relațiile dintre procesele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu trebuie izolate unele de altele, tratate în mod separat, ci, dimpotrivă, trebuie privite în conexiune unele cu altele. În felul acesta, singura schemă de clasificare clinică valabilă, este cea care are în vedere în primul rând relațiile dintre procesele psihopatologice, fie că este vorba de aspecte anormale cantitative, fie că este vorba de aspecte anormale calitative. În cazul tulburărilor cantitative ale proceselor psihice, este păstrată semnificația „continuității evoluției spiritualo-sufletești” a personalității bolnavului. În cazul anomaliilor calitative a proceselor psihice, asistăm
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de deficiență intelectuală datorate unor nedezvoltări intelectuale ale individului (stările de arierație mintală) oligofreniile. III) Cercul din stânga sus, cuprinde reacțiile psihice și dezvoltările anormale la evenimentele vieții trăite, precum și efectul acestor evenimente psihotraumatizante asupra individului (reacții, nevroze și dezvoltări). Sectoarele psihopatologice cuprinse în cercurile II și III, desemnează „anomaliile cantitative” ale personalității, între ele existând relații contingente. Sectorul psihopatologic cuprins în cercul I desemnează „anomaliile calitative” ale sistemului personalității. Problema nosologiei bolilor psihice este extrem de complexă și polimorfă așa cum se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cuprinde reacțiile psihice și dezvoltările anormale la evenimentele vieții trăite, precum și efectul acestor evenimente psihotraumatizante asupra individului (reacții, nevroze și dezvoltări). Sectoarele psihopatologice cuprinse în cercurile II și III, desemnează „anomaliile cantitative” ale personalității, între ele existând relații contingente. Sectorul psihopatologic cuprins în cercul I desemnează „anomaliile calitative” ale sistemului personalității. Problema nosologiei bolilor psihice este extrem de complexă și polimorfă așa cum se poate vedea. Ea este expresia evoluției formelor de gândire psihiatrică, a confruntărilor ideilor despre omul normal și bolnavul psihic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea. Ea este expresia evoluției formelor de gândire psihiatrică, a confruntărilor ideilor despre omul normal și bolnavul psihic, o tematică ce rămâne permanent deschisă. Înțelegerea acestor aspecte atât de complexe va fi explicată în analiza sistematică, din punct de vedere psihopatologic a marilor grupe de boli psihice. Schema clasificării bolilor psihice Din cele anterior discutate, rezultă în mod clar faptul că nu există o opinie unitară în ceea ce privește modalitatea de a clasifica tulburările psihice. Diversele „modele nosologice” sunt expresia în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității, a relațiilor bolnavului cu mediul și cu celelalte persoane, prezența sau absența unui substrat lezional organic cerebral, tulburările de dezvoltare, tulburări genetice etc.). Din considerente didactice, pe de o parte, iar pe de altă parte, urmând linia de orientare psihopatologică am preferat să alegem, un tip de „clasificare a tulburărilor psihice” care să fie conform cu „modelul de organizare” și cu cel de „dezorganizare” al sistemului personalității (vezi Cap. 8 și Cap. 9). În sensul acesta am preferat ca să clasificăm tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta am preferat ca să clasificăm tulburările personalității, într-un cadru cât mai cuprinzător care să se refere la toate registrele personalității, încercând, în felul acesta, să ieșim din limitele strict și exclusiv medicale ale clasificărilor clinico-psihiatrice, realizând o „panoramă psihopatologică” cât mai cuprinzătoare a suferinței personalității, care să corespundă cu intenția noastră expusă în Secțiunea I a lucrării de față. Plecând de la aceste considerații, vom analiza în Secțiunea a III-a a lucrării noastre următoarele tipuri de tulburări psihice: I
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nosologică are ca obiect studiul fenomenelor psihice morbide organizate sistematic sub forma bolilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în practica medicală curentă din clinicile de psihiatrie. Scopul este de a cunoaște natura umană în diferitele sale ipostaze oferite de „modelele psihopatologice” ale bolilor psihice, în comparație cu starea de normalitate mintală. Vor fi analizate personalitățile psihopatice, stările reactive și nevrozele, psihozele organice, toxice și infecțioase, psihozele endogene (afective, schizofrenia, psihozele delirante sistematizate), stările de arierație mintală, demențele și afecțiunile psihosomatice. Ca o concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Vor fi analizate personalitățile psihopatice, stările reactive și nevrozele, psihozele organice, toxice și infecțioase, psihozele endogene (afective, schizofrenia, psihozele delirante sistematizate), stările de arierație mintală, demențele și afecțiunile psihosomatice. Ca o concluzie se vor analiza „modelele de personalitate” în condiții psihopatologice, precum și aspectele particulare „psiho-biografice” ale bolnavilor psihici. 20. PERSONALITĂȚILE PSIHOPATICE Cadrul general Personalitățile psihopatice ocupă un loc intermediar între starea de normalitate psihică și marile tablouri psihopatologice. Ele reprezintă un domeniu al patologiei psihiatrice extrem de complex și polimorf, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afecțiunile psihosomatice. Ca o concluzie se vor analiza „modelele de personalitate” în condiții psihopatologice, precum și aspectele particulare „psiho-biografice” ale bolnavilor psihici. 20. PERSONALITĂȚILE PSIHOPATICE Cadrul general Personalitățile psihopatice ocupă un loc intermediar între starea de normalitate psihică și marile tablouri psihopatologice. Ele reprezintă un domeniu al patologiei psihiatrice extrem de complex și polimorf, fapt care a dat naștere la numeroase controverse între specialiști. Etichetarea diagnostică de personalitate psihopatică include o gamă largă de aspecte psihopatologice, cum ar fi: personalitatea histrionică, compulsivă, stările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea de normalitate psihică și marile tablouri psihopatologice. Ele reprezintă un domeniu al patologiei psihiatrice extrem de complex și polimorf, fapt care a dat naștere la numeroase controverse între specialiști. Etichetarea diagnostică de personalitate psihopatică include o gamă largă de aspecte psihopatologice, cum ar fi: personalitatea histrionică, compulsivă, stările borderline, personalitatea paranoică, antisocială, dependentă, schizotipală, narcisică, schizoidă, pasiv-agresivă, ezitantă etc. Pentru înțelegerea, acestei categorii de fenomene psihice morbide, o incursiune istorică a evoluției ideilor despre personalitățile psihopatice se impune de la început. La
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul psihopaților. Dar odată stabilit acest aspect, se ridică o noua problemă. În ce constă diferența dintre „personalitățile normale” și „personalitățile anormale” sau „personalități psihopatice”? Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște existența unei lungi „game intermediare” de aspecte psihopatologice admițând în felul acesta, dificultatea extremă de a trasa o „limită” între „normali” și „psihopați”. În sensul acesta Kahn vorbește despre „normalii discordanți”, Suner și Pascalis despre „dezechilibrații simpli” și „dezechilibrații complecși”, Leonhardt introduce conceptul de „personalități accentuate”, iar Gruhle
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
accentul pe dificultățile de „adaptare-integrare” socială, familială, școlară sau profesională, pe incapacitatea de a se auto-conduce și în special pe imaturitatea afectivă și tulburările lor caracteriale (Kahn, Homburger, Gruhle, Rothacker, Strumpfel). Dificultatea de a defini psihopatiile derivă și din natura psihopatologica a acestora, profund diferită de alte forme de manifestare ale anormalității psihice. Astfel, în evaluarea anormalității psihice, Binder aduce în discuție două aspecte: dispoziția de bază și influența mediului extern, de care am amintit deja. În cazul evaluării structurii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional, pe când nevrozele reprezintă un anumit „mod de răspuns” de factură reactiv-conflictuală la factorii mediului extern. Relația dintre nevroze și psihopatii, din punct de vedere psihopatologic pare însă a fi admisă de numeroși specialiști. Se consideră că mulți nevrotici sunt de fapt „psihopați cu exterior nevrotic” (Stranski). Walter admite existența concomitentă atât a „psihopaților nevrotici”, cât și a „nevroticilor psihopați”. Faptul se explică prin relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatic” și în cea a „influențelor psihotraumatizante ale mediului extern” în cazul „factorului nevrotic”. Trebuie ca în ambele situații să fie avute în vedere, „structurile temporale ale vieții individuale” în „geneza” și „direcția” de evoluție și dezvoltare a acestor situații psihopatologice. Din cele expuse mai sus, se relevă ca importanță raportul dintre „dispoziția constituțional-genetică” a personalității și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și din schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]