2,803 matches
-
asta a venit aici, nu ? Să câștige un concurs idiot. — Ai bătut tot drumul ăsta doar pentru un concurs de costume ? nu mă pot abține să n-o Întreb. — Evident că nu ! Își regăsește expresia obișnuită, de om căruia Îi pute tot. Nev și cu mine tocmai Îi ducem pe ai tăi la Hanwood Manor. E pe undeva, prin apropiere. Așa că ne-am gândit că n-ar fi rău să trecem un pic și pe aici. Mă străbate un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă reamenajată, până și cu tabla pe un perete întreg și cu harta fizică a României pe altul, iar băncile și parchetul puțind a ulei ca la început de an școlar, cum și era acum că intrasem în septembrie, când am ieșit, deci, m-am îndreptat glonț spre gară, ușurat de bagaj, că sacul de drum rămăsese în grămada de cenușă. Până la Constanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mi-l cumpăr din Constanța, ar fi greu, zic, și dacă ar ști să citească mai bine decât știa ea. Tu scrii chiar tot timpul? se îmbufnează deodată. Când nu scriu, zic, mă gândesc la ce-o să scriu. Și când puți tot la asta te gândești? Normal, zic, întorcându-mi abia acum spre ea fața destinsă într-un zâmbet (nu e greu de înțeles ce înseamnă cuvântul subliniat, deja aveam împreună un cod al exprimărilor cu perdea... ) Zina n-a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oraș ca anumiți bărbați „să aibă grijă” de fata nou-venită. Aceștia sunt bărbați influenți. Tipii cu bani din industria filmului. Mă abordează, invitându-mă la o cafea sau la un ceai. Ai, cu siguranță, potențial de vedetă, zic ei. Le pute răsuflarea. De ce nu vii la mine acasă, ca să te pot prezenta lui... Ea merge la o cafea și la un ceai cu bărbați influenți. Se machiază pentru ei. Reușește întotdeauna să plece de acolo în ultima clipă. Cunoaște multe fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trec. Săptămâni, luni. Și tot nici o veste bună pentru Tang Nah. Pentru a evita jena, stă în oraș până târziu. Vine acasă beat și nu se trezește până la prânz. Petrece întruna cu prietenii lui. Lumea asta e împuțită, îmi zice. Pute de-a dreptul. Dan și Junli îi sunt în continuare aproape. Îl ascultă pe Tang Nah cu plăcere. Nu îl presează deloc și el se reazămă pe sprijinul lor. Vorbește, chiar, cu entuziasm despre noul rol al lui Dan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-l va ataca nici un virus și nici un fel de grăsime nu i se va depune pe artere. Ei bine, mi-ar plăcea să pariez pe dinții lui. Parodontoza lui e atât de gravă, că dinții îi sunt verzi și îi pute respirația. Pun pariu c-o să se trezească într-o dimineață și o să descopere că nu mai are nici un dinte. Ea uită că aceia care o ascultă nu trebuie să răspundă, ca să nu mai vorbim de exprimat comentarii sau păreri. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În seara asta intenționez să mă culc ceva mai devreme. Știți, în ultimele luni, prestigiul Franței și înalta misiune încredințată de împărat consulatului au devenit mult prea obositoare pentru un singur valet. ― Ce? ― Ce mai tura-vura, domnule conte! Toată treaba pute a brânză de pupăză! ― Dar!... Dar!... De fapt, replica întreagă ar fi trebuit să fie: Dar cum îți permiți să-mi vorbești așa? Numai că Ledoulx găsea că valetul caracterizase cum nu se poate mai bine situația. ― În aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă, fuga-fuga, În gropi și vâslesc fuga-fuga din lopeți; să-i astupe; să nu pută. După aceea se răspândesc care Încotro, unii Își clătesc gâtul cu apă, alții cu rachiu. De fiecare dată când trece pe-acasă, Între o căutare și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu parfum; apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la Încălzit... - Da ce: io fac focu’? Era adevărat: nu ea făcea focul - chiar când erau la gura sobei lemne, surcele, hârtie, sticla cu gaz, de aprins... Zicea că ea se arde; și că ea se nămânjește; și că fotoghinu’ pute... - Nu-i nimic, focul Îl fac eu, ca și până acum, nu-i mare scofală, dar ziceam că lemnele costă, eu, cu un singur salar, cu un copil mic, ziceam că poate... - Copilu nu io țî l-am făcut! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acul de cusut - ce-i mai curat, pe lumea asta, ca un ac? Dar mama că nu, că-i su-per-sti-ție și că ea se duce după doctor, la Vatici. În așteptare, mi-a dat cu alifia-de-toate; cea care rău-nu-poate-face - Însă pute a pucioasă, de-ai zice că ești În iadul dracilor, nu la noi, pe calidor. Azi n-au căzut - parașute. Și eu mă gândesc la descântecul-de-râie al Mătușii Domnica - doar cu untură și cu ac. O fi su-per-sti-ție, cum silabisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la noi, pe calidor. Azi n-au căzut - parașute. Și eu mă gândesc la descântecul-de-râie al Mătușii Domnica - doar cu untură și cu ac. O fi su-per-sti-ție, cum silabisește mama, dar, ca și alifia nu-face-rău, unde mai pui că nu pute! Ieri mi l-a făcut. Azi ar fi a doua - pân-la nouă, așa se face, ca să se vindece. Mama zice: sigur că-i nevoie de nouă zile - atâta durează vindecarea științifică! Da, dar științifica dùhne a pucioasă, pe când superstiția pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
l-a făcut. Azi ar fi a doua - pân-la nouă, așa se face, ca să se vindece. Mama zice: sigur că-i nevoie de nouă zile - atâta durează vindecarea științifică! Da, dar științifica dùhne a pucioasă, pe când superstiția pe lângă că nu pute, sună bine - am fost foarte-foarte atent la ce spune Mătușa Domnica și cum ea e descântătoare-În-mahală (adică: de-duminică) rostește descântecul destul de clar - și cum Îl zice de nouă ori... Stau În calidor, aștept parașutele de azi, o aștept pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Înștiințam eu, pe dată: «Eu sunt băiatul directorului pe care l-au ridicat Rușii, săracul...» - și eram săraci amândoi, și tata și eu, mai cu seamă eu... Vine și mama de la Vatici - fără doctor, Însă cu noi alifii (care nu put) și prafuri pentru gionate. Deși nu mai am nevoie de ’dicamente, cum le zice Mătușa Domnica; nici de descântecele ei, frumoase, tainice - de aceea, umbroase; m-am ridicat pe cele două picioare, precum Lazăr din Scriptură (nu degeaba o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Pauză. L-am făcut praf. L-am lichidat. Cam prea ușor. Ce bun aș fi fost eu, În arhanghel apărător al românimii-românești - Împotriva străinismului Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tăcute și blând agresive, unde totul era ondulări ușoare și culori șterse, unde nu te pândeau animalele de pradă și nu se ascundeau scorpionii sau șerpii, unde nici măcar un țânțar însetat nu venea să te amenințe în amurg, dar care puțea a moarte deși nu mirosea a nimic, căci în aseptica mare de dune până și mirosurile dispăruseră cu o mie de ani în urmă. începuse să dea primele semne de neliniște, prăbușindu-se în fața nesfârșitei imensități a mării de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi, dacă nici o mie de lei pentru o pastilă de țânțari, chiar că a ajuns frânghia la păr. Deja a-nceput să pută, trebuie să pleci, să fugi, să-ți schimbi locul dacă nu vrei să te mănânce viermii de viu aici, în cuibușorul Mirelei, cu tot cu Mirela și copii. Păi, să vinzi, oare asta-i tot ce ți-o mai fi rămas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Ce pretenții să mai ai la ăsta mic, dacă mă-sa n-a catadicsit să-l învețe la oală? Și după ce au început să scârțâie rău de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de rău, un acoperiș deasupra capului, prin blocurile din cartierele astea de ghetouri, urâte-frumoase, vai de mama lor, să le ia dracu’ că se tot scumpesc, de-au ajuns să coste jde mii de dolari, și cui i-ar mai puți și ar strâmba din nas? Blocuri peste blocuri, cât vezi cu ochii, pădure de blocuri, să aibă lumea unde să stea, și nu era, ca acum, o problemă să-ți plătești datoriile la stat, chiria și întreținerea, impozite și rate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al nostru, păi, dacă noi ne strângem aici la soră-sa, uite că-i place și lui să dea cu nasul... Ce să ne facem dragă, deh, mai curios ca o femeie, mai rău decât madam Belciu care una-două îi pute c-o vorbești pă la spate, și uite-o pe Roșioara c-a prins din nou curaj, e din nou călare pe situație și îndreptățită să-l ia din scurt, adică dacă tot râdem și glumim, ce glume ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
una lui Orbete. — Mulțumesc, Îi spuse Orbete. Te descurci de minune. — Asta-i noaptea mea, spuse tînĂrul care juca. — Noaptea ta e noaptea mea, Îi răspunse Orbete, iar tînĂrul continuă să joace, dar nu-i mai ieșea nimic și Orbete puțea așa tare, cum stătea lîngă el, și arăta atît de rău, Încît În cele din urmă băiatul renunță să mai joace și veni la bar. Orbete Îl făcuse să plece, Însă el n-avea cum să-și dea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său. Îl găsim prăbușit sau prins pe undeva; la dracu’, măcar așa sper. Îl găsiră Împotmolit, cuprins de o suferință și o disperare așa de mari, că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
templierului. El trebuie să fie mistic, ascetic, să nu mănânce, să nu bea, să nu facă amor, În schimb străbate deșertul și taie căpățânile dușmanilor lui Hristos; cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca În nopțile fără lună, când, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]