KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...52 >

1,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și ne tăvăleam pe jos de rîs. — Michael? repet eu, neputînd să scap de Încruntare și de incapacitatea de a Înțelege. Socrul meu? Ești sigură? — O, nu fi caraghioasă, pufnește ea. Eram cu toții pe jos de rîs. Ar fi mai bine să ne Întoarcem Înainte să vină Trish să ne caute și să mă miroasă că am fumat. — Chiar ți-e frică de ea? Întreb eu rîzÎnd. — Hai să zicem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
grea și că nu ar trebui s-o mai pedepsesc și eu interzicîndu-i să-l vadă pe Tom. La Început, citeam toate scrisorile. Acum, nici nu le mai deschid, le arunc direct la coșul de gunoi. Le citeam cu impasibilitate, pufnind În batjocură cînd cerea să-l vadă pe Tom. De parcă mi-ar trece măcar prin cap să o las vreodată În preajma fiului meu. A Încercat să-l convingă și pe Dan În zilele În care a fost pe la ei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Îmi pare rău. Dar e adevărat. Ne-am purtat Îngrozitor și trebuia să se Întîmple ceva, chiar nu mai puteam continua așa. Stă la Michael și Linda? Întreabă Lisa, iar eu dau din cap. Ai vorbit cu ei? — Doamne, nu! pufnesc eu. Nu am nimic să le spun. O să-l las pe Dan să le explice. Oricum, amîndoi mă urăsc deja. SÎnt sigură că soacră-mea va fi Încîntată că am ieșit din peisaj. — Eu nu cred, mă contrazice Lisa, clătinînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
umană. — Mă pot baza pe tine oricînd, nu? zic eu, dîndu-mi ochii peste cap. Scuze, spune ea rînjind, doar că nu te-am mai văzut mahmură niciodată. — E chiar atît de evident? Vrei să auzi adevărul? — Ah, las-o baltă, pufnesc eu. Mă rog, tu cum de reușești să arăți perfect? Dacă nu mă Înșală memoria... — Ceea ce e puțin probabil. — Nici chiar așa. Dar oare n-am băut amîndouă la fel de mult, aseară? — Am băut fiecare cîte trei pahare, dar presupun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
apoi, nu ai cu ce să ajuți, dar mi-ar plăcea tare mult să ne vedem. Deci, e adevărat că te bătea? Întreabă ea, iar mie mi se taie respirația de groază. — Doamne, nu! E Îngrozitor. Asta spune lumea? Fran pufnește În rîs. — Nu, Ellie, scuze. Nu m-am putut abține. Am auzit doar că v-ați despărțit și nu mi-a venit să cred. Adică, aveam impresia că tu și Dan sînteți foarte fericiți Împreună. Nu chiar, oftez eu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cale de Întoarcere. — Nu Înțelegi. Michael și Linda sînt nefericiți de mulți ani. Noi doi ne iubim. Nu e vorba doar de o aventură de duzină. — Linda știe că o s-o parăsești pentru altă femeie? Mă uit la Michael și pufnesc Într-un fals hohot de rîs, pentru că firește că nu știe. Pentru că el n-o să facă asta. Poate că e prins acum de vraja Lisei, dar pînă și eu Îmi dau seama că Lisa se Înșală amarnic crezînd că Michael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Pentru prima dată de la Întîlnirea din seara aceea, din Belsize Park, Încep să Întrezăresc un licăr de speranță. — Deci, tu crezi că suferă? Simt nevoia să aud asta de la mama lui, mai ales după ultimele mele Închipuiri. — Sigur că da, pufnește ea. Nu știe ce să se mai facă, dar i-a fost atinsă și mîndria. Iată motivul pentru care n-o să vină el la tine mai Întîi, chiar dacă Își dorește asta. Va trebui să te duci tu la el. Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fi dat trei virgulă cincizeci? — Deci, Între ei n-a fost nimic? Nu mă pot abține, pentru că mi se pare incredibil că nu știe. Vreau să aud exact ce i-a spus el. — Nu din cauză că ea n-ar fi Încercat, pufnește Linda. Știi că a avut chiar Îndrăzneala nemaipomenită de a-l invita la prînz, În oraș? Mă străduiesc să-mi iau un chip nevinovat. — Serios? Linda rîde. — Știu. Nu-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată tînără ca ea după un bărbat Între două vîrste și Însurat. Nu am replică. — N-am fost nici o clipă convinsă că Lisa e genul cu care te-ai Împrieteni, pufnește ea. Și cu siguranță n-am avut niciodată Încredere În ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Gallagher jos, la bar. Și, din cîte se aude, săptămîna trecută a stat și Beyoncé aici. Mor de nerăbdare să cobor și să mă ocup serios de spionarea celebrităților, deși, la norocul meu, n-o să dau decît de Michael Winner. Pufnesc În rîs. — Deci, ai fost și tu avertizată să te ții departe de plajă? Îmi vin În minte instrucțiunile scrise la calculator, În care Michael ne spunea ce să facem la sosire, ca să ne asigurăm că Linda nu se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

pătată de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește dezgustat: — De unde, dispăruseră, nu dăspăruseră, găgăuță! Încearcă din nou! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți, în afară de el.“ — Nu! Stai drept, băiete. Și rostește versurile cu convingere. Despre asta îți vorbesc. Va trebui să mă asculți. Ascultă ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
amestecurile îndulcite de făină și grăsime. O discuție cu un ofițer de marină, i-a relevat efectele colaterale ale unei diete fără usturoi și ceapă. Bobby se pretinde un om influent, moștenitorul unei afaceri de import-export de la Edinburgh. Marinarul a pufnit în râs, spunându-i că indiferent dacă are sau nu bani, duhnește ca un porc. Dacă nu te ocupi de asta, o să mori holtei. Bobby este prea intrigat ca să mai fie și ofensat. Cum miros porcii? Există un miros englezesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
câștigat din nou. — Care? —Cum care? Pot of Gold, desigur. Iar acum te rog, eliberează locul acesta, aștept pe cineva. —Desigur. Dar spuneți-mi, vă rog, jocheul Torrance a câștigat? Este un tip foarte norocos. Are o nevastă uluitoare. Grasul pufnește în râs. — Aia? Îi e nevastă, așa cum îi sunt și eu. Dar nu-ți face speranțe. După cum arăți, nu ai bani pentru ea. Acum vrei să pleci, te rog? Bobby se ridică și se strecoară spre bar, unde comandă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Directorii școlii l-au luat de mână, au ridicat din sprâncene văzând crucifixul de argint pe care-l purta la gât (adeziunea la Biserica Romei fiind un efect colateral al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru fiul său. Jonathan însă a făcut tot ce-a putut, reușind să rostească și cuvinte cu mai multe silabe, căpătând oarecare spoială de spirit și cultură, care i-au impresionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
existența, zice el cu un gest larg spre farfuria, acum goală, de dulciuri. Ce este viața fără riscuri? Îi place cum sună fraza asta pe care a citit-o într-unul din romanele doamnei Macfarlane. Are rezonanță foarte masculină. Maria pufnește disprețuitor. — Uită-te la tine! Ești doar o făcătură! Nu poți să-l lași pe englez singur, chiar dacă riști să ți se ia gâtul. — Du-te dracului! — Retrag ce-am spus! Nu ești o făcătură. Și tu pari alb la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
trebui să intre în discuție. Așa este acum, dar n-ar trebui să fie așa. Ți se pare o surpriză? — Surpriză? — Venind din partea unui evreu, vreau să spun. Nu înțelege. Gertler zâmbește disprețuitor. — Crezi în ceva? Nu, zice Jonathan. Gertler pufnește din nou și se întoarce la chitara sa. Și astfel începe viața de internat. Anul lui Jonathan la Chopham Hall este guvernat de două lucruri: numere și liste. Școala este o mașină care produce apartenențe, și ca atare, totul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter. Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă acuză c-am furat o hârtie de cinci lire din portmoneul lui Waller, murmură Gertler. — Noi nu te acuzăm de nimic, rostește Manning pe un ton batjocoritor. Am găsit-o la tine. Hoțule! — Ce se va întâmpla? — S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
vizită nu este la fel de plăcut. Este specialist in ritualuri inițiatice și își manifestă deschis dezaprobarea față de prezența în expediție a lui Bridgeman. — Ce vârstă ai? Ce-ai publicat până acum? Când Jonathan îi răspunde că n-a publicat nimic, Gittens pufnește disprețuitor: — Dacă nu te superi, zice el cu obrăznicie, ce vei face de fapt în Fotse? Jonathan nu aer un răspuns potrivit. Profesorul Chapel, pe de altă parte, are o idee foarte clară asupra rolului asistentului său. Pentru el, expedițiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

de pizdă fleșcăită și păduchioasă! Atâta scandal pentrun căcat. — O să facem tot posibilul să vă recuperăm bunurile doamnă Dornan, Încuviințează Ray din cap cu sinceritate În vreme ce măntorc cu spatele la punga aia hodorogită de gunoi fetid n descompunere ca să nu mă vadă pufnind de exasperare. Javră bătrână Împuțită. Posămă pupincuru meu de gabor cu aromă de slănină, de rămas bun, n morții mătii. Problema ei e ca stat prea mult fărun futai ca lumea. Asta Întotdeauna schimbă perspectiva femeilor. Serviciile sociale ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
lesbiana o privește la fel de pătrunzător, probabil Îi place și ei de ea. — Mda, s sigură că te-am mai văzut, repetă ea. Păi cum ai mai fost și ieri aici, iar io ți-am pus Întrebări, asta-i foarte posibil, pufnesc io pe nas. — Ne, Înainte, spune ea. — Sunt sigur că mi-aș aminti de o doamnă tânără atât de drăguță ca tine. Aud cum dinții din față ai lui Drummond Îi plescăie peste buze. Am ginit-o! Îl imită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

-și folosească arma drept oglindă pentru a se bărbieri. - Trebuie să-ți spun că am mai participat la zeci de astfel de teste practice, dar al tău a fost de departe cel mai reușit, scumpo. La auzul apelativului folosit, o pufni râsul. După cum vedea, încă mai erau astfel de indivizi primitivi prin poliție - majoritatea însă se mulțumeau să manifeste un soi de condescendență, nicidecum sexism, precum acest „mascul feroce”. Sachs nu mai auzise „scumpo” sau „păpușă” de cel puțin un an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la spate. Aș putea spune că e un gest nenatural. Deci presupun că lănțișorul e acolo. - Ești perspicace, spuse Kara râzând din nou. Dar mă tem că nu la a înregistra mișcări. Deschise mâna stângă, care nu ascundea nimic. Rhyme pufni înciudat. - Faptul că am ținut mâna stângă la spate, în afara câmpului vostru vizual, e probabil cea mai importantă cale prin care v-am indus în eroare. Am procedat așa tocmai pentru că am știut că vă veți concentra toată atenția pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Aham, spuse ea continuând să-și pună zahăr în cafea. - Dar eu am încercat să te omor, icni Weir. Dacă ți-aș fi spus toate lucrurile astea pentru a te distrage, aș fi avut nevoie de tine în viață. Rhyme pufni în râs. - Nu vorbi prostii. Nu ai încercat să mă omori. Nu ai avut niciun moment intenția asta. Ai vrut doar să pară că vrei, pentru a da credibilitate celor spuse de tine. Dar primul lucru pe care l-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941

același glas limpede: ― V-am făcut o rugăminte, excelență, în credința că veți binevoi a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse mai stăpînit: ― Eu nu ascult asemenea rugăminți și nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai întinse mâna

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
foarte galant și încurcat, zise către Ilona: ― Adineaori am fost rău-crescut... dar n-am știut că... am crezut că... să mă ierți... Deși nu știa boabă nemțească, Ilona înțelese cam ce vrea Klapka, se uită la el lung și apoi pufni într-un râs atât de vesel, că amândoi bărbații râseră împreună cu ea. ― Fetița... adică logodnica ta, e mare ștrengărită! zise Klapka după ce Ilona fugi afară, să râdă în voie. Oricum, adăugă pe urmă serios, logodna asta e un mister, pentru

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]