1,819 matches
-
Tot mai crezi că va minți sub jurământ, pentru tine? Drept răspuns, pe chipul ei se ivi o mină amuzată, de autosatisfație. Se lăsă În scaun, Încrucișându-și picioarele. — Dar de petele de sânge de pe pulover ce ai de spus? Puloverul tău, am plusat eu. Și cine l-a pus În geanta femeii aceleia dacă nu tu? Expresia amuzată Îi stăruia pe față. — Cineva l-a Îmbrăcat pentru a-și proteja propriile haine, după care s-a debarasat de el, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pus În geanta femeii aceleia dacă nu tu? Expresia amuzată Îi stăruia pe față. — Cineva l-a Îmbrăcat pentru a-și proteja propriile haine, după care s-a debarasat de el, răspunse ea. — Singurele care și-ar fi putut pune puloverul acela sunt Fliss și Naomi și lor le-ar fi fost cam strâmt, am subliniat eu, adăugând apoi pe un ton tăios: — Ce păcat că nu-l poți incrimina și pe Derek În felul ăsta. Rachel redeveni retrasă și nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am făcut-o? Nu-i cinstit să duci tu tot greul situației? — Acum, nu mai contează, am evitat eu un răspuns direct, strângând din umeri. — Ba da, contează. Eu l-am sunat pe polițistul ăla și i-am spus de puloverul ei, nu tu. Eu am luat din dosare numele și adresa femeii ăleia Însărcinate. M-a privit țintă, semn că-și revenise complet. — Nu-i vina ta, Sam. Am procedat corect și, când spun asta, mă refer, de fapt, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
personal, de recolta care se băga în cutiile de conserve. Neștiind cum stă treaba, tata se făcea roșu ca racul îndată ce-l auzea pe tovarășul. Când începea emisiunea politică, încremeneam toți pe unde ne găseam în clipa aceea: tata cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din sufragerie, cauza era timpul. Sub puloverul nou părea că se ascunde un snop de paie, nu carne. Signora Maria i-a luat capul și l-a apropiat de buzele ei. L-a sărutat pe tâmple, zicând: „Giovanni, ai grijă, să nu-mi fugi cumva cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet doar în localurile grangurilor”, zicea tata. Localurile grangurilor erau prăvăliile unde șefii partidului se odihneau, luând o pauză de la revoluția permanentă. Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în camioane care purtau număr de înmatriculare intern și treceau granița, rămânând sigilate. Uneori vedeam și la Roma asemenea camioane. Frigorifice. Ele transportau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lingura de pantofi fusese mai importantă decât Cișmigiu et Co de Grigore Băjenaru, cartea pe care îmi ceruse s-o scot din geamantan. Cartea mea preferată. Rămăsese pe masa din sufragerie, împreună cu două perechi de chiloți care mă strângeau, cu puloverul meu bleumarin și cămașa cu mâneci scurte, de culoare cafea cu lapte, a tatei. Cu lingura în mâna, tata a biruit pe rând fiecare pantof. S-a așezat pe un scaun, uitându-se lung la pantofii pe care-i pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Precis că pe un asemenea copac se coborâse pe pământ uriașul din basm. Spuneau lucruri din astea: „Are să meargă totul bine, o să vedeți”, „Să ne scrieți curând”, „Aveți mare grijă cu banii, în America nu știi niciodată”, „Ați luat și puloverul, pe cel roșu, care era pus la uscat?”, „În avion vă dau filme, o să treacă repede timpul”, „Aveți la voi toate actele?” - „Nu-i așa că n-ai să mă uiți?” m-a întrebat plângând signora Maria. Lacrimile ei semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu m-am simțit ușurat, pentru că nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric, se răcise vremea în Brooklyn. „Avem o programare la doctor. Curând”, i-a spus tata mamei. Aveam o programare la doctor? M-am cutremurat, căci nu știam nimic de asta. Tata a repetat de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta n-are nevoie”. Ca acasă, înaintea plecării, numai că acolo tata și mama fuseseră cât pe ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe ce să pierdem trenul și vălătucii de fum de pe șine. Pornirea la drum cu zgâlțâituri. Doamna Sanawsky pregătise micul dejun. Nu conta ce. Când pleci într-o asemenea călătorie, orice mănânci are același gust. Când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privește, apoi privește tablourile din jur, dar șevaletul rămâne gol, ca și când prezența mea l-ar deranja, eu privesc acoperișurile roșii ca niște câmpii înflorite, nu departe puteam recunoaște clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul negru și pentru prima dată îmi dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jos pantalonii și să umple spațiul acela gol, dureros, care se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine înfofoliți în haine de ploaie. Începe să plouă torențial deodată, apa biciuiește asfaltul și un bărbat tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui alb cu găuri și pata aceea roșie, chipul pe care cu greu mi-l mai aminteam, căutam nu ca să găsesc, asemenea unei scrisori care nu își va întâlni niciodată destinatarul, dar cu toate acestea, este scrisă cu dăruire, emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
picăturilor de ploaie, încă un nor se sparge deasupra capetelor noastre, ca în dimineața aceea, la mansardă, de ce a trebuit să stau cu el în fața ferestrei, în loc să îl trântesc pe un pat într-unul din cotloanele încăperii, să îi scot puloverul, să îi ating pieptul larg îmbrăcat în maioul negru, să ascult tot ceea ce nu îndrăznea să îmi spună și să zic, și eu, și eu, și eu, cât de ridicol fusese să plătesc un asemenea preț pentru faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este frig sau cald, rău sau bine, am impresia că sunt încă o copilă în casa mamei și a tatei înainte de a divorța și imediat va intra tata și îmi va spune cum va fi vremea, dacă să îmbrac un pulover sau o haină, mai trândăvesc puțin în pat, nu trebuie să o presez pe Noga să se trezească, să se pieptene, să se îmbrace, îmi beau cafeaua încet și mă spăl liniștită, apoi intru în dormitor înfășurată în prosop, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-ai fi crescut. O văd pe Ilana stând lângă chiuvetă, clătește vesela cu mișcări bădărane, împrăștiind apă și săpun peste tot în jurul ei, Hani stă la masă, niște gheme de lână trandafirie joacă în jurul brațelor ei. Trebuie să termin puloverul acesta înainte de a naște, îmi explică ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va avea nevoie de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei. Trebuie să termin puloverul acesta înainte de a naște, îmi explică ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va avea nevoie de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește ea printre dinți, va avea destule pulovere noi în noua lui casă, cu părinții lui plini de bani care vor face totul pentru el, ce bine ți-ar prinde ție, dar și mie toate puloverele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va avea nevoie de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește ea printre dinți, va avea destule pulovere noi în noua lui casă, cu părinții lui plini de bani care vor face totul pentru el, ce bine ți-ar prinde ție, dar și mie toate puloverele acelea, cu siguranță deja le împachetează și le pun într-un dulăpior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește ea printre dinți, va avea destule pulovere noi în noua lui casă, cu părinții lui plini de bani care vor face totul pentru el, ce bine ți-ar prinde ție, dar și mie toate puloverele acelea, cu siguranță deja le împachetează și le pun într-un dulăpior decorat cu peisaje de iarnă și Albă ca Zăpada. Dar eu vreau să îi rămână ceva ca amintire și de la mine, se încăpățânează Hani, să dea Domnul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja le împachetează și le pun într-un dulăpior decorat cu peisaje de iarnă și Albă ca Zăpada. Dar eu vreau să îi rămână ceva ca amintire și de la mine, se încăpățânează Hani, să dea Domnul ca acesta să fie puloverul care îi va plăcea cel mai mult, dar Ilana izbucnește într-o cascadă aspră de râs, ce retardată ești, îl vor arunca direct la gunoi, nu vor nici o amintire de la tine, vor numai să te uite, nu am dreptate? Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu spun, Ilana, eu înțeleg că îți este greu, dar nu o împiedica pe Hani să se ajute pe ea însăși, este important pentru ea să îi lase ceva copilului, iar asta este foarte bine. Dar de ce tocmai un pulover, spune Ilana, să îi lase o scrisoare în dosarul de adopție, eu așa voi face, iar atunci când își va deschide dosarul la optsprezece ani, își va aminti de mine, ar fi ca și când ei doar ar fi crescut copilul în locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încerca să înfrumusețezi nimic. Nu îmi spune tu mie ce să fac, răcnește ea din fața chiuvetei, iar eu mă grăbesc spre birou, Hani mă urmărește, știi ce vreau, îmi spune ea, vreau să o îmbrac eu cu mâinile mele cu puloverul acesta după ce se va naște, iar când părinții adoptivi vor veni să o ia, o vor vedea îmbrăcată cu puloverul pe care eu i l-am tricotat, vreau ca ei să îi povestească acest lucru când se va face mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre birou, Hani mă urmărește, știi ce vreau, îmi spune ea, vreau să o îmbrac eu cu mâinile mele cu puloverul acesta după ce se va naște, iar când părinții adoptivi vor veni să o ia, o vor vedea îmbrăcată cu puloverul pe care eu i l-am tricotat, vreau ca ei să îi povestească acest lucru când se va face mare, că mama ei naturală i-a tricotat un pulover, iar eu îi zâmbesc, sigur că da, Hani, te asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adoptivi vor veni să o ia, o vor vedea îmbrăcată cu puloverul pe care eu i l-am tricotat, vreau ca ei să îi povestească acest lucru când se va face mare, că mama ei naturală i-a tricotat un pulover, iar eu îi zâmbesc, sigur că da, Hani, te asigur că așa vom face, nu te preocupa, dar ea se lipește de mine, cu lâna și cu andrelele, vreau ca acestea să fie primele ei haine, înțelegi? Iar eu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]