1,576 matches
-
fel. Pe mine mă întâmpinau ziduri, pe tine te copleșeau zvâcniri stelare. Și totuși ne-am întâlnit miraculos. Și am trecut unul prin altul cu uimire. De atunci ne-am îmbrăcat cu dorul. Și a rămas sufletul prins între ziduri, pulsând lucitor în noaptea înstelată. (16-17 aprilie 2017) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Captivitate / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CAPTIVITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380349_a_381678]
-
stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulsează înainte de-a reîncepe alergarea să acoperim fisurile amestecul de obișnuință și iubire a ceea ce crezi că sunt a ceea ce cred că ești Referință Bibliografică: Și totuși ne iubim / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246, Anul VII
ŞI TOTUŞI NE IUBIM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380548_a_381877]
-
România, nu mă lasă să tac. Și nimeni din Basarabia, din cei care trăiesc din munca și sudoarea Moldovenilor, care trăiesc pe pământ udat de sânge și lacrimi, nu are dreptul să tacă.” (Pr. Nicolae Stadnicov) Aproape întreaga noastră istorie pulsează de trăirea vibrantă a emoției și afirmării naționale care zvâcnește permanent în conștiința moral-creștină a Neamului nostru Dacoromân și a cărei flacără vie arde neîntrerupt în sânul altarului precreștin și creștin. Comuniunea spirituală a traco-geto-dacilor s-a întronizat ca urmare
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSINGURARE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Slobod a mele gânduri Spre tine ele zboară, Suspină printre rânduri A inimii vioară. Cuvintele pulsează Pe strune nevăzute, Iar sufletu-mi visează La clipele trecute. Pe cer apare luna Nepăsătoare trece, Ș-anină-n păr cununa Cu-a sa lumină rece. Trec anii tinereții Ninsori s-adună-n plete, Sunt la sfârșitul vieții Buzele-mi ard,mi-e sete
ÎNSINGURARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379526_a_380855]
-
doar gust de fiere.. Trupul de nimfă se unduie, Sub palme tremurânde... În ochii triști se-aprind scântei Și se scurg lacrimi fremătânde... Treizeci de ani nimeni nu știe Cine-i femeia în năframă... Doar pictorul bătrân și-aude Inima, pulsând în ramă! LEGENDA ȚIGANILOR Casă, le este pădurea... Acoperiș, bolta cu stele... Acolo își duc "țiganii" traiul... Vremuri bune, vremuri rele... Nu au aproape mai nimica, Dar nu duc grija zilelor... Vinul le dansează în sânge Sub coardele viorilor... Și
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
în Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016. OMUL ȘI DIMENSIUNEA SĂ UNIVERSALĂ - POEZIA Mit, în această scrisoare ar fi trebuit să iți vorbesc despre iubirea noastră, dar nu știu cum se face că, gândindu-mă la ea, am simțit cum îi pulsează dimensiunea universală, de parcă ar fi aripile crescute din umerii tăi, după ce îi sărutam. Și mă gândesc la această dimensiune de parca m-aș gândi să-ți scriu un poem și nu ți-l scriu. Încă! Așadar, eu cred că scopul principal
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
care se află și iubirea că ... Citește mai mult OMUL ȘI DIMENSIUNEA SĂ UNIVERSALĂ - POEZIAMit,în această scrisoare ar fi trebuit să iți vorbesc despre iubirea noastră, dar nu știu cum se face că, gândindu-mă la ea, am simțit cum îi pulsează dimensiunea universală, de parcă ar fi aripile crescute din umerii tăi, după ce îi sărutam. Și mă gândesc la această dimensiune de parca m-aș gândi să-ți scriu un poem și nu ți-l scriu.Încă!Așadar, eu cred că scopul principal
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
în Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016. OMUL ȘI DIMENSIUNEA SĂ UNIVERSALĂ - POEZIA Mit, în această scrisoare ar fi trebuit să iți vorbesc despre iubirea noastră, dar nu știu cum se face că, gândindu-mă la ea, am simțit cum îi pulsează dimensiunea universală, de parcă ar fi aripile crescute din umerii tăi, după ce îi sărutam. Și mă gândesc la această dimensiune de parca m-aș gândi să-ți scriu un poem și nu ți-l scriu. Încă! Așadar, eu cred că scopul principal
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
care se află și iubirea că ... Citește mai mult OMUL ȘI DIMENSIUNEA SĂ UNIVERSALĂ - POEZIAMit,în această scrisoare ar fi trebuit să iți vorbesc despre iubirea noastră, dar nu știu cum se face că, gândindu-mă la ea, am simțit cum îi pulsează dimensiunea universală, de parcă ar fi aripile crescute din umerii tăi, după ce îi sărutam. Și mă gândesc la această dimensiune de parca m-aș gândi să-ți scriu un poem și nu ți-l scriu.Încă!Așadar, eu cred că scopul principal
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ROMANȚA CERULUI ÎNSTELAT Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă i-aș șopti Destinul l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
Toate Articolele Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă i-aș șopti Destinul l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând ...! Referință Bibliografică: Romanța cerului înstelat / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci, Precum un porumbel de-o ploaie abătută Peste secunda-nchisă în inima nevrută. Încătușând ispita în trupul omenesc, Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc? Referință Bibliografică: Ți-am spus că te
ŢI-AM SPUS CĂ TE IUBESC? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381125_a_382454]
-
întrebi tu, Adam, de ce ai în brațe o statuie atât de frumoasă și rece precum o păpușă într-o cutie nouă? Ai primit ce ți-ai dorit. Tu ai devenit creatorul ei. Pune-i mâna pe piept! Îi simți inima? Pulsează? Nu! I-ai ucis până și ultima bătaie a inimii. Nu a mai rămas nimic în pieptul încă tânăr. Și chiar dacă ai pune mâna pe o daltă și ai încerca să spargi gheața de pe inima ei, tot nu ai reuși
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
România, nu mă lasă să tac. Și nimeni din Basarabia, din cei care trăiesc din munca și sudoarea Moldovenilor, care trăiesc pe pământ udat de sânge și lacrimi, nu are dreptul să tacă.” (Pr. Nicolae Stadnicov) Aproape întreaga noastră istorie pulsează de trăirea vibrantă a emoției și afirmării naționale care zvâcnește permanent în conștiința moral-creștină a Neamului nostru Dacoromân și a cărei flacără vie arde neîntrerupt în sânul altarului precreștin și creștin. Comuniunea spirituală a traco-geto-dacilor s-a întronizat ca urmare
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
de mama România,nu mă lasă să tac. Și nimeni din Basarabia, dincei care trăiesc din munca și sudoarea Moldovenilor,care trăiesc pe pământ udat de sânge și lacrimi, nuare dreptul să tacă.” (Pr. Nicolae Stadnicov)Aproape întreaga noastră istorie pulsează de trăirea vibrantă a emoției și afirmării naționale care zvâcnește permanent în conștiința moral-creștină a Neamului nostru Dacoromân și a cărei flacără vie arde neîntrerupt în sânul altarului precreștin și creștin. Comuniunea spirituală a traco-geto-dacilor s-a întronizat ca urmare
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Iulie iar / Steluța Crăciun : Confluențe
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
zgârie-n gândși tremură imagini ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună,Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult,Un film alb-negru derulat alene.Un țârâit de greier când ascult,Se-anină lacrima sărată-n gene,Un ultim semn al marelui tumult.Steluța CRĂCIUN... IV. DRUMUL, de Steluța Crăciun, publicat în
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
12 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În trupul primăverii... Alunec ușor pe strunele tale, Printre muguri și petale de floare, Purtată de vânt și de ploi, agale, Un strop din curcubeu, arc pe zare, Revărsata discret în inimi de lujer, Pulsând sinestezic, violine -n asfințit Stăruitor, în noaptea -vajnic străjer Al porților lumii, umbre -ntoarse -n infinit. Ochii lumii uimiți la spectacolul greu, Selenar, umbrind pe clape de mister Om și petala, pașii pierduți, tu și eu, Jumătăți disparate dintr-un
IN TRUPUL PRIMAVERII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380845_a_382174]
-
ramuri tinere salcâmii, Ne- au subjugat în armonii nocturne Cu ropote de muguri ușori și parfumați Coboar- alunecând în gându- mi Păstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați. În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmată Idilice imagini din alte vremi s- arată, Pulsând în ropotul ulciorului de lut Ca vinul în podgorii, un cântec de demult. Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară dulce, de- arome tulburata De câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
tinere salcamiiAu izbucnit în ramuri tinere salcâmii,Ne- au subjugat în armonii nocturneCu ropote de muguri ușori și parfumațiCoboar- alunecând în gându- miPăstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați.În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmatăIdilice imagini din alte vremi s- arată,Pulsând în ropotul ulciorului de lutCa vinul în podgorii, un cântec de demult.Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând.E zvon de vară dulce, de- arome tulburatăDe câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
propriile-i sensuri până la explozia implozia lor în alte și alte cuvinte rădăcini... Uite că merg în patru labe, amușin frunzele, urmele, umbrele, ridic urechile acum prea scurte și te aud. Te aud iubire cum încerci să devii jocul tâmplelor pulsând ca într-un dans ciudat între rațiune și emoția în fața căreia trădez linia strâmbă cu linia spiralată a devenirii a ceea ce am fost odată demult. Iau de la capăt scenariul, adaug culori, privesc mișcarea aceea ciudată a cochiliei unui melc, mișcarea
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Aș rupe din mine straiele trecutului lăsându-mi prezentul gol, pentru a-mi putea readuna mintea obosită din toate meditațiile pe care am uitat să le fac, preferând rugăciunile izbucnind vioaie dintr-un piept și el obosit în a mai pulsa odată cu inima, rugăciuni pe care nu le rostesc, le cânt în mine simplu fără cuvinte pentru că uneori cuvintele pierd din intensitatea vibrației durerii și bucuriei și speranței pusă acolo, în vasul alchimic al ființei, în fond gesturi care se nasc
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
să nu mămai mângâie ,nimic să nu mă mai doară nimic să nu mai poată lua chip de floare...doar imense goluri care se cască și așteaptă îngenuncheate să fie umplute de lumină (de tine ?) și unde nimic nu mai pulsează din Big-Bang-ul primordial ;a rămas doar amintirea unei explozii de lumină și de culoare care a fost...sau...doar ar fi putut să fie... Doamne îndură-te și înpăienjenește-ne ochhi cu ceva...! Referință Bibliografica: Lumină pură / Alexandru Maier : Confluente Literare
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]