1,506 matches
-
cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă sau don’șoară sau ce naiba sunteți, sunt și eu un fervent deslegător de integrame. F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu pe lumea ailantă. Sucombatu’ ! F ...prin lovitură de pumnal cotondent! P Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
auzeam încă gemetele când am plătit și am plecat cât am putut mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai aud pe femeia aceea gemând. Și parcă țipătul ei plutea în continuare ca un tăiș de pumnal în aerul frizeriei, deși ceea ce se petrecuse nu zdruncinase nici un detaliu. Rumoarea era aceeași ca de obicei. "Criză de isterie, a zis unul. Am mai văzut noi de-astea." Atât. Înțelegeți? Acesta a fost singurul comentariu pe care l-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-am mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam să aud
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a binelea. Niciodată nu se mai întîmplase așa ceva, ca "vîntul din sud" să sufle fără să aducă nici un fir de praf. Undeva, în apropiere, cocoșii de tablă de pe acoperișuri scoteau sunete ascuțite, care se înfigeau în tăcerea nopții ca niște pumnale. Când a ajuns la poartă, a auzit și cum pocneau crengile rododendronilor, lovindu-se unele de altele la fiecare rafală mai puternică, în vreme ce, neliniștitor de curat, cerul anunța, parcă, o nenorocire. 8. ― Ce s-a întîmplat cu Monseniorul? a vrut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în care se zbat, Traian Băsescu a pus în discuție , în procedură de urgență, regionalizarea României, fără de care nu vom putea să avansăm pe treptele Uniunii Europene. În acest fel, a redeschis problema autonomiei Ținutului Secuiesc, a împlântat din nou pumnalul în inima României vlăguite de un președinte inconștient și un guvern reacționar. Nici n-a formulat Traian Băsescu ideea noii împărțiri administrativ-teritoriale, ca reprezentanții U.D.M.R. - ului au și ripostat, dorind o regionalizare nu așa cum a vrut președintele , ci cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93377]
-
bunătate nu se putea ghici în vorba dumitale. Singura calitate, dacă vrei, a acelei ore, a fost vocea dumitale destul de melodioasă, însă și aici am observat un cusur: glasu ți era metalic, când și când, avea în el tăișuri de pumnal. De cum ai întrat în clasă și ai început să strigi catalogul, aveam tot mai mult impresia că vâri în inima fiecărui copil câte un sloi de gheață. Nu mai spun de observațiile pe care le făceai pe timpul orei, vreau să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
distruge sau înălța”, așa cum spunea cineva. E drept, cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere. Există cuvinte care lovesc mai mult decât bătaia și mulți sunt aceia care înjunghie cu limba mai mult decât cu pumnalul. Cuvântul potrivit poate fi eficient, însă nici un cuvânt nu a fost vreodată la fel de eficient ca o pauză de tăcere la momentul potrivit. „Cuvintele sunt cel mai puternic drog folosit de omenire” spunea Rudyard Kipling. În secolul acesta al diplomației, cuvintele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe care am văzut-o moștenită de la Perși. b)Spada lungă și dreaptă, adeseori cu o teacă frumos lucrată cu ornamente, care se vede cu deosebire la șefii pileați. c)Sabia scurtă, dreaptă și cu două tăișuri în formă de pumnal, pe care Dacii par a o fi împrumutat de la Romani, care ei înșii o introduseseră de la Spanioli. d)Lancea lungă, cu coada de lemn iar vârful de bronz sau de fier. Dintre cele aruncătoare aflăm: a)Sulița, o lance mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
picior în cavitate, apoi îl aduse și pe celălalt. Pasărea se legănă, apoi se reechilibră cînd lunecă înăuntru; apoi, capul se ridică și se roti complet, astfel că Lanark avu în fața ochilor ciocul ei mare coroiat și ascuțit ca un pumnal. — Dă-i asta, zise Sludden înmînîndu-i cartea de credit. Lanark o ținu de un colț și o împinse timid spre cioc, care o înșfăcă. în ochii gălbui și sticloși se aprinse o lumină galbenă. Apoi capul se răsuci și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
străine, mă plimba în cupeu, îmi trimitea, iarna, liliac alb, ne îmbrățișam într-un leagăn, o conduceam în paradis, era fericită; când ne-am reîntâlnit, după ani și ani, mă ura din tot sufletul, avea în ochi numai cuțite și pumnale, spunea exact ce spusese cealaltă, n-am să repet, așa se întâmplă de fiecare dată, așa sau altfel, fiecare credea că iubise, eu însumi crezusem la fel până când s-a ivit Zenobia, puteam să și mor, puteam să mă sinucid
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ochi vânăt. Atunci simți prima oară câtă forță avea Shams într-un singur braț și în torsul lui de zeu tânăr: — Pentru ce mă obligi să fac asta? Era mânios și dezamăgit, dar avea o furie rece, tăioasă, ca un pumnal, cum nu mai văzuse. — Dar tu cum suporți toate astea? Și pentru ce? Nu e treaba ta, ești prea tânăr ca să o știi și oricum nu m-ai înțelege. Se dusese acasă metehăind, ca după o înfrângere. A doua zi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie de insulă. Orbirea îi rupsese granițele, îi pusese altele noi și, în tăcerea schimbată, primise vestea, ca un pumnal: Ghazal era condamnată și se afla la Evin. Fu întâia oară când îndrăzni să-și audă fiul la telefon: — Pentru ce a fost acuzată? — Pentru adulter, spuse. Omar înghiți în sec, căci simțise un mănunchi de cuțite înfigându-i- se în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Jones, apare pretenu’ tău orfanu’. Se vede că-i ceasu’ pomenilor. George intră pe ușă, îmbrăcat într-un pulover mare, roșu, pantaloni albi de doc și cizme bej de dansator, cu vârfurile ascuțite. Pe ambele mâini își tatuase cu pixul pumnale. — Regret, George, azi n-am nimic pentru orfani, spuse repede Lana. — Ai văzut? Orfanii tăi ar face bine să s-adreseze Fundurilor Unite, spuse Jones și aruncă un nor de fum peste pumnale. Avem ș-așa necazuri cu salariile. Milostenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pe ambele mâini își tatuase cu pixul pumnale. — Regret, George, azi n-am nimic pentru orfani, spuse repede Lana. — Ai văzut? Orfanii tăi ar face bine să s-adreseze Fundurilor Unite, spuse Jones și aruncă un nor de fum peste pumnale. Avem ș-așa necazuri cu salariile. Milostenia trebe să-nceapă de-acasă. Cum? întrebă George. — Ăștia par să țin-acu’ la orfelinat o șleahtă de haidamaci, observă Darlene. Eu nu i-aș da nimic, Lana. Ăsta-i un bijnițar care-nvârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreau pentru Coroană. Vreau să-i regăsesc pe ceilalți posesori ai lui, dacă asta-i calea cea mai scurtă, dar când Îmi vor fi predat din prostie ceea ce știu ei, nu-mi va fi greu să-i elimin, fie cu pumnalul, fie cu acqua tofana. Pe fața Reginei Fecioare se zugrăvi un surâs atroce. — E bine așa, bunul meu Dee, zise ea. Nu vreau mult, numai Puterea Totală. Iar vouă, dacă veți reuși, Jaretiera. Ție, William - și se adresa cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apoi marea... Prin trapă atârnă o scăriță mobilă prinsă de marginea de sus, iar pe ea, jos, la fața apei, se instalează Luciano, cu un cuțit: cu o mână ținându-se zdravăn de prima treaptă a ei, cu cealaltă strângând pumnalul, cu cea de-a treia gata să apuce victima. — Acum așteaptă, Îi spun eu, și În tăcere, ai să vezi... Te-am convins să-i elimini pe toți bărbații cu cicatrice - vino cu mine, fii a mea pentru totdeauna, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano, dar ucigașul nu izbutește să-și mai controleze gesturile, cuprins fiind cu totul de acel impuls repetat și funest. Râde și Înfige pumnalul Într-un cadavru deja lipsit de viață. Acum mă Îndrept Împreună cu tine către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano, dar ucigașul nu izbutește să-și mai controleze gesturile, cuprins fiind cu totul de acel impuls repetat și funest. Râde și Înfige pumnalul Într-un cadavru deja lipsit de viață. Acum mă Îndrept Împreună cu tine către marginea gropii, Îți dezmierd gâtul și creștetul În timp ce tu te Întinzi ca să te bucuri de această scenă, Îți spun: — Ești mulțumită de Rocambole al tău, iubita mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vrerile, Îi va ucide. Iar de Asasini nimeni nu putea scăpa. Niz³mu’l-Mulk, primul-ministru al sultanului, pe când cruciații se osteneau Încă să cucerească Ierusalimul, În timp ce era purtat În lectică spre locul unde se aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul de un ucigaș ce se apropiase de el travestit În derviș. Ata-begul din Hims, În timp ce cobora din castelul lui ca să se ducă la rugăciunea de vineri, Înconjurat de un steag de oșteni Înarmați până-n dinți, e străpuns de ucigașii Bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Invizibile era Salon, tot cenușiu la față, dar fără mantaua lui de lucru, ci strălucind acum Într-o tunică galbenă brodată cu roșu. Îl urma Pierre, psihopompul de la Eglise Luciferienne, care Însă purta pe piept, În loc de Lâna de Aur, un pumnal cu o teacă aurită. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Sublim Hierogam al Nupțiilor Alchimice, Sublim Psihopomp Rhodostaurotic, Sublim Referendar al Arcanelor Arcanisime, Sublim Steganograf al lui Monas Hierogliphica, Sublim Conector Astral Utriusque Cosmi, Sublim Gardian al Mormântului lui Rosencreutz... Imponderabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcea o piruetă În jurul lui Însuși ca un derviș, lovindu-se cu capul de-o mașină și căzând pe jos cu fața plină de sânge. Pierre, În aceeași clipă, se aruncase asupra Lorenzei și, În timp ce se arunca, trăsese din teacă pumnalul care-i atârna pe piept: eu acum Îl vedeam din spate, n-am Înțeles imediat ce se petrecuse, dar am văzut-o pe Lorenza lunecând la picioarele lui Belbo cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia să fie de ajuns, dar acoliții se Împingeau acum Înlăuntrul cercului magic, devenit accesibil prin oprirea Pendulului, iar cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare, cruci și candelabre rozicruciene, busturi ale lui Isis și Osiris, tămâie la cutie și În tablete, cărți de tarot. Un pumnal, un coupe-papier de cositor cu mânerul rotund, care poartă sigiliul adepților Rozei-Cruce. Ce fac ăștia, Își râd de mine? Acum trec prin fața Beaubourg-ului. Ziua parcă-i o serbare câmpenească, acum Însă piața e aproape pustie, câteva grupuri liniștite și adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dar care cred numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși seara pe stradă, plînge doamna Petrovici. Te trîntesc pe jos, Îți iau geanta și te omoară. Mulți dintre prietenii meu se mută, copiii lor ajută la ei. Aruncă pumnale otrăvite către Susan, care se apără cum poate mai bine. — ți-am spus deja că te poți muta la mine. Și Tiffany ți-a spus la fel. Lasă-l aici pe Bătrînul Slobodan, să se lupte el și prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singurul lucru uman la Nero a fost sfârșitul; faptul că n-a avut curajul să înghită otrava pe care și-o procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-a deschis cu mâna tremurătoare carotida suspinînd: "Ah, ce artist moare în mine!"... De fapt, asta m-au învățat verile. Că teama de moarte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]