8,903 matches
-
în haine și în păr. Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele se blochează și încep să dea pe-afară. Se mai înfundă încă un WC. Deja apa inundă covorul albastru din hol. Înțepenite în vreo conductă, pungile se îmbibă de apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul sunt defecte. Mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu 85 la sută vânt din față. Până la țintă erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa deschisă a carlingii, o vezi pe Sheila coborându-și căștile în jurul gâtului. Privind peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bombată. Cu degetele celeilalte mâini, cu buricele lor trage pielea flască înapoi deasupra urechii. În timp ce trage, adâncitura întunecată de sub pomete dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei urcă în salon. Sanda plângea mereu și Luana nu știa cum să-i oprească lacrimile. Pe tot parcursul nopții ținu pe burtă pungi cu gheață. Nu închise un ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fiecare greșeală nu ajungea unde a ajuns. Și-a pus în practică ideile de peste noapte a doua zi sau chiar la ora cu pricina. Nu știu cum percep ceilalți oameni nuanța și mesajul publicității dar moldoveanul nu are doar vorba dulce. Dincolo de punga săracă, e receptiv și dornic de nou. Urmăresc, seară de seară, clipurile publicitare. Aproape toate îmi amintesc acel "V-am prins, vrăjitoarelor!" de acum câțiva ani. Lumea a evoluat. Am trecut de mesajul ilar și copilăresc. E nevoie de maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că erau mai toți pe jumătate adormiți ori că Își aruncau pe fereastră privirile Înroșite de nesomn spre pajiștile presărate cu grămăzi de gunoaie arse pe jumătate, ca niște urme de vărsat, prin care răscoleau capre costelive, dând la iveală pungile de plastic rămase În cenușă. CETĂȚEAN. REPUBLICĂ. PREȘEDINTE. REVOLUȚIE. IMPERIA LIȘTI OCCIDENTALI. Eu sunt cetățean al Republicii Indonezia. Președintele Republicii Indonezia este președintele Sukarno. Președintele Sukarno a condus revoluția Împotriva imperialiștilor occidentali care au distrus... — E cald, a șoptit careva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de soare. În urmă cu o sută și cin cizeci de ani, pe când Batavia olandeză ajunsese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a turnat conținutul În trei căni, apoi a adăugat ceaiul. În drumul spre casă Îi ceruse lui Mick să oprească mașina ca să cumpere ceva de-ale gurii pentru Adam, două franzele, câteva conserve diverse de carne, sardele și o pungă cu dulciuri. Bună bucătăreasă nu fusese ea niciodată și nici n-o prea interesase vreodată mâncarea (la asta semăna dintotdeauna cu maică-sa), dar În ultimele luni lipsa ei de interes față de hrană i se Înrăutățise și abia dacă se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
seama că i e foame! Atunci se oprea În primul loc la Îndemână și căuta ceva de mâncare. Uneori era un restaurant scump În vreun hotel luxos, alteori o tarabă cu frigărui satay sau cu mee bandung, alteori doar o pungă cu alune americane de ronțăit acasă. Pentru ea nu conta, toate erau de mâncare. Așa că de ce oare simțea acum nevoia să se asigure că are cămările pline? Stătea În fața etalajului de cutii, Întrebându-se cum să prepare o masă hrănitoare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici și discută dacă Brejnev e băiat bun ori nu, mâine se fac nevăzuți. Uneori sunt uciși În vreo hărțuială de stradă, ori călcați de camion, alteori dau pur și simplu bir cu fugiții. Mulți rămân fără o lețcaie-n pungă și le e atât de rușine să dea ochii cu prietenii lor, Încât dispar fără urmă. Dar În cazul profesorilor, nu, nu-i prea obișnuit. De obicei sunt unele semne de alarmă. Iar unul ca Din... Nu-i el genul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga de ea, își zise, iar o să bată culoarele policlinicii, cu fetița de mână, cu borcane de nes în pungă, cu pachete de Kent. Nici nu concepea să se ducă în lumea aceea fără nimic. Sănătatea înainte de toate, dragă, decreta ea ferm. Și el o aproba: Da, sănătatea înainte de toate. Ca și cum sănătatea s-ar putea cumpăra. Dați-mi sănătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțeleg. Cine mai era? Acolo în cofetărie? Doamne, Dumnezeule, ai un fix. Parcă mai fusese o femeie, nu mai știu bine. Ea pleca când am intrat eu sau a plecat când eu eram deja la masă. Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai un fix. Parcă mai fusese o femeie, nu mai știu bine. Ea pleca când am intrat eu sau a plecat când eu eram deja la masă. Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este lângă tine sigur de nimic. Iată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cred că avea un defect la picior, îl ținea țeapăn. A plecat și el foarte curând. Toți au plecat, s-au perindat în perioada cât am fost eu acolo. Nu eram prea atentă. Mă uitam pe fereastră. Femeia care avea pungile de chit în mână n-a cumpărat nimic. Inițial am crezut că sunt pungulițe cu ficat de pui. Pe urmă mi-am amintit dintr-odată de iarnă, de frig, deși nu era nici iarnă nici frig, m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă din pleoape. Nici eu n-aș putea, spunea Baby atunci cu părul nevopsit încă, mergeam pe stradă, amândoi cărând pungi cu teniși, vorbeam, bătăiam din mâini periculos, ne opream să râdem și să ne ferim de mașini în ultima clipă, frumoase sunt casele astea în Brăila, boierești, grecești, și uite că toți sunt de acolo și se leagă, la Brăila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a mai uitat gazele deschise în casă cu o prietenă acolo, a mai lăsat și robinetul deschis când era apa oprită, chiar în ziua când Pinochio se întorcea din Ungaria, nouă ne fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pipi pe câine, din greșeală, dar asta se va întâmpla la mare, când vom merge noi 3, și asta înainte de ziua aceea. Zi-mi povestea, îmi cere Mihai, dar eu mai pot doar asculta, el continuă, fata își pune singură pungi în picioare în loc de pantofi și merge pe plajă, dar eu nu-l mai aud, vocea lui se îndepărtează ca și cum l-ar fi luat cineva de umeri, simțeam nevoia să ajung jos, să uit de mine, mă bucur doar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu ne-a mai văzut o clipă. Ne-am decis să plecăm toți la mare, când? acum! acum?! Acum, la 5, du-te, Miau, și ia-ți bagajele și plecăm toți 3 la mare cu tot cu câinele Ham băgat într-o pungă, pe străzi, uite, aici stau eu! și le arăt garsoniera unde urmează să mă mut, liniște, lumea doarme și doar unul se duce la pescuit, aaaaaaaaauuuuuu, se tânguie prințesa Miau, o doare piciorul de la tăietură, de la Turiștii care au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să le mai asculți cu toată pierderea ta, vorbe care vin prea târziu, când sufletul s-a liniștit, vorbe care vin prea târziu, când sufletul e rece, indiferent ca o pisică, vorbe care te fac să cumperi din supermarket, cu pungi, brânză de vaci, stafide, esență de lămâie, pentru clătite, 6 luni pentru o femeie singură și deja începusem să mă simt bătrână, și degetele începuseră să se încrețească, ca o casă nelocuită, ciudat, ca să te simți întreg, până și clătitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de greșit. Eram spărgătorul obosit care se oprise din furat ca să tragă un pui de somn scurt și, când se trezise, constatase că era deja dimineață. Aproape că mă așteptam să aud pe cineva deschizând ușa din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]