28,736 matches
-
niciodată locul, este "formalizată" pe rînduri și coloane de tabel. Sînt scriitori (n-aș putea spune cîți, dar sînt) care cred că le-ar pica oarecum mai bine o critică "pe puncte" (pe stele). Altfel zicînd, în locul "dantelăriilor", un etalon pur și dur. Ca să știm cum stăm. Iaca visul lor: Bursa de valori literare (III, în acest episod). Clasamentele (pentru poezie, proză, jurnal-memorii, eseu, istorie și critică literară) pun cap la cap topurile propuse, în grupajele anterioare, de Gheorghe Grigurcu, Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
preajmă. Atinse și ele de nevoia de-a mai lămuri cîte ceva care nu s-a înțeles ca lumea, medalioanele din Mozaicul se citesc, mai ales de către cei care știu puține, dincolo de numele adunat pe atîtea cărți, despre Adrian Marino (pur și simplu...), cu plăcerea cu care descoperi un personaj. Constantin M.Popa, Adrian Dinu Rachieru, Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Ion Buzera, George Popescu, Gabriel Coșoveanu, Constantin Mihai, tot atîția prieteni (peste generații) ai profesorului lor (uneori, de la distanță...), recompun
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
de drumuri în această metodă de abordare a literaturii cu instrumente aparținînd sociologiei. Apariția scriitorului în cultura română este o carte interdisciplinară, care combină elemente de istorie literară cu elemente de sociologia literaturii, de teoria comunicării și chiar de sociologie pur și simplu. Leon Volovici explică circumstanțele care au făcut posibilă apariția literaturii române moderne la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Un rol decisiv în apariția culturii române moderne l-a avut procesul de laicizare
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le identifică scrupulos. Ne mai semnalează că Jules Verne încurcă uneori onomastica atribuind unor unguri nume pur românești: Dragoș, Miclescu. Cum l-au receptat românii pe Jules Verne, de-a lungul timpului, este a doua temă a cercetării întreprinse de Ion Hobana. Prima menționare într-o publicație românească pare să fie aceea din "Convorbiri literare", în numărul
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
fie transportat pe marele ecran. Nu e vorba de tradiționalul alter ego auctorial, dar mai are câteva reziduuri din acesta: deține monopolul asupra gândurilor lui Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de altă parte, aceeași voce de narator îl indică pe Orlando ca cititor al cărții, ceea ce împiedică o apropriere completă a personajului de către biograf conferindu-i-se primului o viață în afara cărții. Digresiune redivivus: Orlando e inspirată
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
principale de inspirație pentru poeții lansați după anul 2000. E drept, nici acuza de "pornografie" nu a întîrziat să apară. Ea a venit, în special, din partea "oficialităților" vieții literare. Ce este pornografia? Unde se termină literatura și unde începe pornografia pură? Cît este permis să se spună pentru a rămîne în limitele artei? Care sunt sursele de inspirație ale literaturii erotice românești? Cît de îndrăzneață este literatura erotică românească, raportat la o scară universală? Se poate vorbi/scrie în spirit academic
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
ultimă instanță diferența dintre estetic (din punctul meu de vedere esteticul nu este mereu egal cu erotismul) și pornografie stă în ochii celui care privește. Exact aceeași pagină în care este descris un act sexual poate fi interpretată ca pornografie pură sau ca un text sublim estetic, în funcție de persoana celui care citește, de pregătirea sa intelectuală, de fantezia sa și poate chiar de propria sa experiență de viață. Mai mult decît atît, dacă acceptăm teoria avansată de Maria Luisa Lombardo, potrivit
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
nici un alt scriitor nu ar fi putut să o spună. Dar mi-am dat seama la fel de bine că șansa de a scrie o astfel de poveste n-o ai decât o dată, așa încât, scriind-o, nu am vrut să o expediez pur și simplu. De fapt, nu acesta a fost primul meu roman, cum au crezut mulți, ci cel de-al treilea. În orice caz, când am scris Răul, am petrecut mulți ani gândindu-mă ce alt conținut ar trebui să aibă
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
istorică și receptare, între calitatea obiectivă, criteriile de evaluare și predispozițiile subiective argumentate. Cum, la noi, în 2005, nu există așa ceva, a vorbi despre canonul care s-a schimbat (cine îl face, cine îl susține, cine și-l asumă?) e pură pierdere de vreme." La întrebările din paranteză răspunsurile sunt, în fond, chiar numele prezente în această anchetă. Suma subiectivităților criticilor ar trebui să fie o obiectivitate suficientă. Asta până nu se găsește cineva să cloneze vreo doi critici considerați cât
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
în Baroc, spiritul era considerat inefabil ca lumina și inaccesibil ca un astru. Orice edificiu sonor (aidoma unui edificiu spiritual) trebuia să îmbrace o formă proprie, cerută logic de ideea pe care o conținea. Muzica lui Bach, bunăoară, este spirit pur ce ne ajută să ne înălțăm, chiar dacă aura ei s-a deplasat din zona organelor de simț, redevabilă mentalității renascentiste, în zona inimii. O inimă ca o fereastră sfîntă, deopotrivă firavă și rezistentă, deschisă spre Cer, adică spre divinitate. Astăzi
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
de la acea situație unică a Banatului de a conserva însemnele aulice ale unui limbaj pierdut. Știi ce era cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
iar asta implică dezamăgire, în vreme ce refugiul autorului în propria copilărie naște o stare poetică de plenitudine. Directorul de film avea impresia că asistă la o ședință de spiritism, iar din gâtlejul amantei sale răzbătuse vocea profesorului de estetică. Iar Orăscu pur și simplu înflorise la această intervenție atât de inteligentă și de calificată a viitoarei nurori (...) În vreme ce fata continua să vorbească despre meritul lui Homer - despre care directorul știa doar că și bătrânul Homer ațipea câteodată - fără a mai pomeni de
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
inflexiuni capitaliste. Trupul femeii e văzut ca o marfă sau o monedă de schimb, "uniunile familiale libere" intersectând în modul cel mai firesc circuitul "economiei de piață" sexuale. Astfel, dacă Melanie, nimfomană în toată regula, intră în nenumărate combinații din pură și nesecată plăcere, Ursula își dă poalele peste cap doar pentru a-și găsi și ea - orfana - un locșor în jungla socialistă. După ce se mărită și dă naștere unui copil, devine o femeie de o cinste la fel de solidă ca și
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
adunați în jurul unei idei, ci din lupi singuratici aduși, de nevoie, în aceeași haită. Dacă nu vom reuși să ne reinventăm și la acest capitol, tot efortul de a fi europeni, de a deveni, cu alte cuvinte, normali, e o pură pierdere de vreme și energie.
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
ca și fiul - poet mai tîrziu, trăiește izolat între cărțile lui, avînd oroare de orice impostură ori frivolitate, de orice indiscreție, de prostul gust de a-ți afișa problemele personale "în piața publică". Aerul acesta curat și rece de intelectualitate pură străbate și poezia philippidiană de la primul pînă la ultimul vers. Este cîștigul, dar și defectul major al stihurilor sale, în măsura în care "intelectualizarea" este socotită cînd "noblețe", cînd "balast". Dar meritul poeziei - atît de "așezată" - în care Ș. Cioculescu descifrează numai "expresii
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
Călinescu îl deranjează întrucîtva lipsa oricărei erotici, a bucuriei de a trăi, înlocuite de Al. Philippide cu un teribil "simț al infinitului", cititorul comun ar putea fi inhibat de menținerea îndelungă a versului philippidian în aerul tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător prin stele și prin ținuturi boreale nu cunoaște ironia, jocurile gratuității, voluptatea ghidușă a nimicniciei inteligent flecare. Cînd spune el: "Să ne mîndrim că fiecare / Din noi e-un mic exemplar, / Fără putință de reeditare", se cască
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
iar copilul martorul înțelept care consemnează cu inocență totul. Formularea poate părea paradoxală, este însă vorba despre capacitatea copiilor de a comprima situații complexe și contradictorii în formule laconice extrem de juste: "La noi nu era posibil să cheltuiești bani așa, pur și simplu. Pentru asta îți trebuiau relații", "La noi acasă nu era nevoie de reclamă ca să-i convingi pe oameni să mănânce ceva", " Muierile sunt acele ființe care-i înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor", "America e când bărbați
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la un anume teribilism al spiritului incapabil de a se supune vreunei opreliști, și pînă la suspendarea materiei într-o contemplație pură, de tip Zen, de la vitalitatea adolescentină și pînă la notația eliptică sau la enunțul sapiențial, Vladimir Șetran stăpînește totul. Mai precis, un inepuizabil orizont de imagini, un orizont în care intră deopotrivă spontaneitatea afectului și strategiile discrete ale unui discurs
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
la fugă pe străzi.../ Un poem pulsînd în mijlocul străzii, al orașului, noaptea./ Un poem viu!" (Poezia). Să remarcăm însă că această creație a creaturii care este poetul se arată de la un punct ispitită de demonie. Imitația nu e întru totul pură, atingînd o stare concurențială, dublînd pietatea cu o "jumătate" anxioasă, tulbure din pricina ambiției intervenite într-o astfel de pretențioasă operație: "În fiecare noapte ea se furișează tiptil lîngă mine./ Tiptil, lîngă mine, jumătatea care îmi poartă de grijă,/ care îmi
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
că de vechiul lor sistem de valori, desprins din buchisirea în școli a Codului eticii și echității socialiste s-a cam ales praful. Emblematică este în acest sens drama "patriotului" cu vederi xenofobe dinainte de 1989, mîndru de originea sa românească pură care, după revoluție, trăiește șocul de a-și vedea una dintre fete măritată cu un arab, iar cealaltă, emigrată în America. Tranziția a fost pentru cei mai mulți dintre români un soi de potop care, i-a proiectat pe unii pe o
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
ființe împlinite într-o ordine constructivistă, fie că imaginează turbioane cromatice, un fel de corpuri cerești în expansiune sau în implozie, adică universuri dinamice privite în perspectivă expresionistă, fie că cioplește brut forme oarecum arhaice sau poliseasă, br�ncușian, esențe pure pînă cînd lumina se încorporează materiei pentru a afirma pricipiul și a nega substanța, fie că bricolează mici obiecte utilitare, de la cutiuțe pentru tutun, la suporturi pentru pipe și lămpi vag antropomorfe după cele mai explicite ritmuri ale sensibilității art
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
și folosirea propriilor ei principii de naștere și de funcționare. înțelegînd creația ca o victorie a ideii și ca o biruință a omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis-Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. în jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis-Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă și fără context
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
sau improvizației. În acest partid trebuie să predomine nesimțirea, agresivitatea și obrăznicia omului-șperaclu, a "miticului", adică a nesimțitului capabil să te calce în picioare doar pentru că se întâmplă să locuiți în același oraș. entru a nu rămâne în domeniul teoriei pure, am să dau n exemplu care ilustrează perfect cerințele formulate de dl Cosmâncă privind viitorul României și tipul de român visat de pesedei. Zilele trecute, la invitația unor prieteni bucureșteni, un domn și o doamnă, am luat prânzul la un
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
artistic, indiferent cum ar fi el realizat, nu poate să nu stărnească dispute măcar și numai pentru simplul fapt că el este suspect ontologic, dacă se poate spune așa. În clipa în care o formă culturală iese din cadrele imaginarului pur sau din acelea, și ele cvasifictive, ale unor cazuri particulare, și se raportează nemijlocit la modele acreditate sau, cum este cazul Patimilor�, la episoade exemplare din destinul umanității, percepția lor nu poate fi detașată de reperul pe care singure și
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]