764 matches
-
el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
va trece Întâlnirea. Dar eu? Ce-mi rămâne să fac? Să mă sleiesc În antrenamente care mă vor distruge total prin monotonia lor. 6 decembrie 1959 (duminică) Mare luptă sufletească. Puternice lovituri, care erau pe punctul de a mă distruge. Pustietate sufletească, eșec. 7 decembrie 1959 (luni) Nu am fost la școală. Fredy m-a exasperat la culme, mai ales că a venit acasă să se plângă părinților. Senzația de gol sufletesc persistă. Sunt decăzută. Toți Își bat joc de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și oleacă numai de nu s-a răsipit bolta ceriului.”(Dănilă Prepeleac, p.184) „Și tot așa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate și zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare în care foșgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fărmăcători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să înghită; despre
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
23), în numele unei fericiri misterioase, alimentată mereu de întrebări care nu-și găsesc răspuns: „Dar dincolo de Fortăreață ce se afla oare? Cum arăta acest Regat al Nordului, pietrosul deșert pe care nu-l străbătuse nimeni nicicând?” (p. 21) Apăsat de pustietatea fortului, Drogo, abia ajuns aici, nu-și dorește decât să plece mai repede. Consimțind să rămână totuși pentru patru luni la fortăreață pentru a nu da de bănuit printr-o plecare subită, el este cuprins treptat de rutina vieții militare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
au scăpare. Puterea obișnuinței constituie esența acestei atracții. Din rutina la care sunt supuși clipă de clipă cei pentru care fortul este un adevărat microunivers se naște de fapt speranța că într-o zi se va întâmpla ceva deosebit în pustietatea aceea, ceva din care să se nască eroismul. Tot mirajul începe așadar prin această putere a obișnuinței, fapt pe care scriitorul îl subliniază textual, într-un mod aproape excesiv, în capitolul al X-lea, în care nu mai puțin de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Dumnezeu i-a dat o inimă și o inteligență în care a binevoit să se răsfrângă. Dar am depășit măsura cu vorba. Să-i dăm drumul în lume, să-l facem să cunoască ce se află dincolo de dealurile noastre, de pustietate, de mizerie. Dar el se ceartă cu toată lumea. O să se certe cu călugării, cu starețul și o să-l alunge. Va fi și mai rău, o rușine. Nu te mai da de ceasul morții. E un băiat bun. Ba chiar foarte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința, s-o dezvolte În proporții nebănuite, menținând În același timp satisfacția În domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, pentru ca să continue competiția, trebuie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și mâna-nghețată/ direct pe pielea întinsă a sufletului/ cu o peniță bine ascuțită/ înmuiată într-un sânge gâlgâitor/ ca izvorul când vine dimineața// de ziua Mamei a sosit Abadon". Deși poetul simte în permanență "chinuitoarea apăsare/ teascul vișiniu al pustietății", el întoarce împotriva chemării neantului armele redutabile ale oricărui poet autentic, iar atenția lectorului este adesea dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care încălcau legea devenea nobilă, viața lor aventuroasă era admirată..." "Ce tare freamătă tînărul nerăbdător din casă", în această formulare îl regăsim pe Cap de aur, eroul claudelian care îi invită să-1 urmeze pe toți cei pe care îi obosește pustietatea "plicticoaselor săptămîni". De fapt, e vorba de apelul de a părăsi o casă cu zidurile strîmbe, de a te abate de la drumul clar marcat care te duce într-acolo, e vorba de un refuz al confortului și al toropelii din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prezența activă, agresivă este sălbăticiunea vânată, nu vânătorul. Scenariul bazat pe motivul vânătorii pare a reedita astfel un mit, într un spațiu originar, neconfigurat încă deplin. Întâlnirea „fațăn față“ a ființei cu iubirea „se întâmplă“ în absența oricărui decor, întro pustietate de început de lume. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume Secvența a doua surprinde efectul psihologic al neașteptatei întâlniri, raportând eul poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
omul revoltat“ care refuză să se lase prins în vârtejul morilor de vânt ale zeilor (sau în capcana iluziilor donquijotești). Se instalează astfel un conflict ontologic, între viață și moarte, care nu se poate rezolva în absența lui Dumnezeu; Ce pustietate... Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spăr tura burții ultimului pește. Privește în zare, ca întro oglindă, dar descoperă cu disperare că orizontul e doar un șir nesfârșit de burți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simțirii sale. Nici cîmpia nu-i ocolită, dar nu mai are efect euforizant; șesul nemărginit, consemnează cel care a scris Întoarcerea autorului, "cheamă "figura singurătății": "mută, sterilă, nepătrunsă". Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se întristează". Culorile, în anumite contexte, au efecte remarcabile, ca în Pohod na Sybir, un emoționant și puternic poem unde sînt anunțate toamnele bacoviene și, subliniază eseistul, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică în poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iris, amintind parfumul violetelor. Notele de bază ale acestei compoziții sunt date de esențele din lemn de santal, de cedru și de vetiver, acea iarbă orientală, care știe să dea viață anumitor parfumuri. Safari oferă aventura de a călători prin pustietăți sălbatice și de a visa cu ochii deschiși la priveliști însorite și la animale sălbatice, stând acasă în fotoliu. • Ysatis de la Givenchy a fost creat în anul 1984 și este un parfum plin de grație, sofisticat și subtil. Prin el
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic decât dânșii și căutau prilej ca să-l piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a-l înfrunta] au fost robiți pe dată, măcar că ei sînt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”. Vicleanul carian vorbește de geții din Mesia de la sudul Istrului pentru că la nord, era după scriitura acestui nemernic, o mare pustietate stăpînită numai de harnicele albine și trîntorii acestora! Năbădăioși și curajoși cum erau falnicii geți, mai sînt amintiți ieșind să-și apere cuibul și în fața prădătorilor sciți în anul 339 î.e.n. și pe mulți i-a pus să asculte grasul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cognitive pot funcționa în serialul de televiziune. În acest episod de început, personajul John Locke apare și pe . insulă în timpul vânătorii unui mistreț și în flashback-uri care-l prezintă în biroul lui din lumea civilizată, proiectând o expediție în pustietățile australiene. Privitorul procesează aceste întâmplări distanțate în timp folosind ipoteze legate de scene care se desfășoară pe insulă și în care Locke se deplasează cu dificultate, într-o încercare disperată de restabilire posttraumatică. El procesează întâmplările folosind și ipoteze legate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din tinerețe cu intrigă orășenească întăresc această stare de lucruri. În Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul ei nu vine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grotescul sublimităților degradate, solemnitatea în caricatură, demodarea, banalitatea, fără a se apăsa umoristic, numai cu o ușoară comprimare intelectuală a unei emoții prea vibratile prin natura ei. La acest contrast se adaugă elemente lirice prin ele înseși, ca decrepitudunea autumnală, pustietatea, monotonia, caterinicile cântând pe străzi pustii, dumineca, zi de gală a micii burghezii și a servitorilor și de urât pentru intelectual. Acum "sluga" e lovită de răul veacului și în loc de a medita lamartinian pe marginea lacului, contemplă ulița: O după-amiază
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte din poemele de prin anii 1943-1948, ci și titlul unei culegeri pregătite pentru tipar în 1948. Era a patra carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
al doilea fiu, Nicolae) scrie pentru el și pentru alții În situațiile cele mai bizare. Dintr-o notă a lui Nicolae, gospodarul familiei, aflăm că poezia care Începe cu versul „Foarte multă văz plăcere” a fost compusă Într-o dulce pustietate, Într-o dimineață de mai, preț de un ceas, În urma unei dispute asupra vorbirii. Altele care au În acrostih numele Lucsandrei au fost făcute, aflăm din aceeași sursă, pe cînd Alecu, fire petrecăreață și imprudentă, se afla ascuns de frica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și morală: singurătatea: „Zic c-o apă și-o verdeață Și un chip frumos la față Au fireasca-a lor putere Să mîngîie o vedere. Acest dar al frumuseții Cu al apei și-al verdeții Avînd și singurătatea Face rai pustietatea.” În fine, cum arată și versurile de mai sus, nici apa, nici verdeața, nici meditațiile omului delicat și subțire n-ar avea haz de n-ar exista al treilea factor, elementul coagulant, marea miză: frumusețea care se arată sub Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din zboru-i se oprește, Atît este de mare pe locul de-anatemuri Urgia nempăcată cereștilor blăstemuri!” Peisajul are Însă consistență materială, mai mare, În orice caz, decît priveliștile ce primesc adeziunea poetului. Alecsandri devine, fără voia lui, un remarcabil poet al pustietății. Însă dezolarea În fața golurilor din natură nu ține mult și nu provoacă un sentiment de neliniște cosmică. Ordinea universului nu este primejduită, haosul, golurile, pustiurile sînt accidente În natură. Dealtfel, Alecsandri trece repede peste ele. Odată tabloul Încheiat, ochiul caută
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]