2,010 matches
-
țărișoară” nu și-a încheiat represiunea la adresa mea. Linșajul continuă. Poate că acum îl organizează revista Espresso - vezi notița introductivă (Espresso, 23.06.1974) la câteva intervenții asupra tezei mele (Corriere della Sera, 10.06.1974): notiță în care se rânjește pentru un titlu pe care nu l-am dat eu, se extrapolează ironic din textul meu, neglijându-se evident total esența sa, pentru ca în final să se arunce asupra mea suspiciunea că aș fi un fel de Plebe 1: acțiune
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu avea nici o importanță reală în viața lor. Acum, când totul este hidos și străbătut de un sentiment monstruos de vinovăție, iar băiețandrii urâți, palizi și nevrotici au rupt izolarea la care îi condamna gelozia taților, năvălind nătângi, înfumurați și rânjind în lumea pe care au luat-o în stăpânire și obligându-i pe adulți la tăcere sau la adulare, s-a născut un regret scandalos: se regretă Italia fascistă sau distrusă de război. Infractorii de la putere - atât de la Roma, cât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
nu spunem din casăă, ei ne-au învățat ce e lenea, nerușinarea și minciuna. Ei sunt generația salvată de la înec de Ion Iliescu în 1990, când au fost trecuți masiv la pensie. Deși încă în puterea vârstei, s-au retras rânjind pe canapele, frecând până la demențializare remote-ul televizorului și bârfind până la strepezirea dinților pe banca din fața blocului. Deși ne-au lăsat o țară în ruină, au pretenții la pensii mari și la gratuități masive: la autobuz, la încălzire, la tratament, la
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
numai cu grindeiul plugului) sau în realizarea unor portrete, cum este cel al lui Gruia, făcut de Anița crâșmărița: „Căutătura lui / Seamănă cu-a lupului, / Mustățile-i ca la rac / Și le-noadă după cap, / Face nodul cât pumnul / Și rânjește ca ursul, / De bubuie tot locul”. În privința circulației motivelor, cele mai frecvente apropieri se pot face între unele variante românești și bulgare. Subiectul din Novac și Zâna apare și în baladele bulgărești, unde este însă mai dezvoltat. Motivul tematic din
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
articol al lui Ovid S. Crohmălniceanu, În care autorul flagela nuvelistica nouă, o declara lipsită de calitate artistică și era dispus să accepte existența talentului doar la 5 la sută dintre scriitori (...). În spatele acestei griji excesive pentru „calitate”, se ridică rânjind adevărata față a ideologiei burgheze, grimasa hâdă a cosmopolitismului dușman Înverșunat al progresului, al socialismului. Concluziile articolului citat mai sus parcă Îndemnau pe scriitorii tineri să se lase de gândul de a scrie, de a căuta să zugrăvească În imagini
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie, bandă, cosmopolitism, otravă, iminentă prăbușire, masă, chipul masei, muncă voluntară, belșug, fericire, dispreț, dușmănie, putreziciune, armă, Împilatori, triumful (proletariatului, socialismului), mocirlă. Dar să intrăm În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de un disciplinar. Din zilele acelea păstra imaginea soldatului care, înainte de a se prăbuși, pipăise golul din locul maxilarelor smulse... Noaptea, fu trezit de un strigăt. „Tancurile, acolo, în dreapta!“, urlă vecinul lui, luptându-se cu un coșmar. În beznă, câțiva rânjiră, se auziră câteva oftaturi și iarăși se lăsă tăcerea peste păcănitul șinelor. Era acum sigur că va întâlni viața aceea nouă, în stare să-l facă să uite, chiar acolo, la Dolșanka. În reședința de județ, înainte de a o porni
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și zâmbi prietenos către bătrâna dreaptă și spătoasă. își duse mâna la gură ca să acopere dinții ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de miel și întrebă, zâmbind numai din ochi : - Da, mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat ridica în sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și copilul pentru care m-am aventurat în așa ambianță înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și nu pentru că nu ar fi fost scaune sau amabilă invitația de a ședea, dar tot mobilierul suferea de o boală neagră. Băiatul rânjește dezarmant, apărat de mama blindată cu certificate și de indiferența unui om, care doarme fără probleme arzătoare. În anumite momente noi, părinții, ne comportăm ca niște copii, iar copiii noștri ca niște animăluțe fără conștiință. Harta asta e chiar greu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
purtând o pălărie albă Împodobită cu cireșe de sticlă, un șal peste umerii goi, o rochie verde aprins, decoltată, și pantofi cu toc, din cauza cărora nu se mișca, de frică să nu cadă. Mama ei grasă intră cu mers legănat, rânjind și țipând: ― Uite-l că vine! Nici un minut n-a putut să stea cu Victoria!... ...Deja simțea mirosul de oțet. Lefty tocmai intrase pe ușa joasă a casei familiei Kafkalis. Tatăl Lucillei Îi ură bun venit, apoi spuse: ― Vă lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum Îmi e să recunosc musafirii din albumul de nuntă al părinților mei, unde toate chipurile poartă masca tinereții. Lefty avea altă problemă. Străbătu mulțimea, uitându-se după verișoara cu care crescuse, o fată cu nasul ascuțit și cu gura rânjind ca o mască de comedie. Soarele pătrundea oblic prin luminatoarele de deasupra. Își miji ochii, cercetând femeile care treceau, până când, În cele din urmă, aceasta Îl strigă: ― Aici, vere. Nu mă recunoști? Sunt aia irezistibilă. ― Lina, tu ești? ― Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un vacarm și-un haos. Desdemona stătea sprijinită de banchetă, suferind deja de anxietatea pe care inovațiile aveau să i-o inducă În decursul anilor - În special mașinile, dar și prăjitoarele de pâine, aspersoarele pentru gazon, scările rulante -, În timp ce Lefty rânjea și dădea Încântat din cap. Pretutindeni se Înălțau zgârie-nori și cinematografe și hoteluri. În anii douăzeci s-au construit aproape toate marile clădiri din Detroit: blocul Penobscot și al doilea bloc Buhl, colorat ca o centură indiană, blocul New Union
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce se Întreținea cu niște musafiri, Desdemona auzi clarinetul fiului ei și, ca și când ar fi orchestrat o armonie, lăsă să-i scape un suspin lung. De patruzeci și cinci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fac filme de groază, răspunse Jerome. Cu nuditate ocazională. ― Pur și simplu nu mai Încerca să fii geniu și poate, din greșeală, o să ajungi să fii, am spus eu. Se uita la mine ciudat, cu intensitate, dar În același timp rânjind. ― Ce-i? ― Nimic. ― De ce te uiți așa la mine? ― Cum mă uit la tine? Pe Întuneric, asemănarea dintre Jerome și Obiectul Obscur era și mai pronunțată. Sprâncenele roșiatice, tenul alb-gălbui se arătau din nou, Într-o formă permisă. ― Ești mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-se. Sentimentele ei Înălțătoare ținură atâta cât Îi luă să ajungă În stradă: cinci secunde, poate opt. Dar, apropiindu-se de Milton, află ceva despre raportul medical. Cu cât oamenii zâmbesc mai tare, cu atât mai rele sunt veștile. Milton rânjea la ea, transpirând În costumul dungat, și butonul tragediei scânteie din nou În soare. Știau. Părinții ei știau că e un monstru. Dar iată-l pe Milton deschizându-i ușa mașinii; iat-o pe Tessie Înăuntru, zâmbind când Callie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucrez la radio, Cal. Nu sunt crainic profesionist. Dar, după umila mea părere, n-ai stofă de DJ. Vocea ta e una subțire, de tenor. Dacă vrei să ți-o tragi, mai bine ai Învăța să cânți. Începu să râdă, rânjind spre mine. Ochii săi Însă nu arătau nici un semn de veselie, ci erau duri și mă scrutau Îndeaproape. Conducea cu o singură mână, mâncând fulgi de cartofi cu cealaltă. ― De fapt, vocea ta are o nuanță neobișnuită. E greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Au plecat și te-au lăsat singurel? Începuse să-mi caute prin buzunare. Curând Îmi găsește portofelul și Îl golește. Legitimația de școală Îmi cade pe jos. O luminează cu lanterna. ― Cine-i asta? Prietena ta? Se uită la fotografie, rânjind. ― Lu’ prietena ta Îi place să sugă pula? Pun pariu că-i place. Ia legitimația de pe jos și și-o freacă de fermoarul de la pantaloni, plescăind din buze. ― Mm, daa! Îi place! ― Ia să văd și eu, spune cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
știut eu. ― Nu, frate, despre el vorbesc. Arată cu degetul Înspre mine. ― E ea! El e o ea. Îi arată celuilalt legitimația. Lanterna trece din nou pe Calliope, cu sacou și jachetă pe ea. În cele din urmă bărbatul Îngenuncheat rânjește. ― Te ascunzi de noi? Îm? Păstrezi bunătățile ascunse acolo, după chiloți? Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am Încercat să le opun rezistență. M-am zvârcolit și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de muze. Murmure aprobatoare se ridică de peste tot din jur. Vipsania e însă în continuare prea tensionată ca să se bucure de succesul protejatului ei. — Se va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul dintre necunoscuți. De unde i-o culege? se întreabă cu scârbă Vipsania. Îi adună probabil din bordeluri și din alte locuri deocheate, îi îmbăiază, îi îmbracă cu haine noi și-și imaginează că e de ajuns pentru a-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tului? întreabă Pupius Piso cu mirare. Tânărul înalță fruntea. — Am preferat, împreună cu fratele meu, să-l însoțim pe Tibe rius Nero și să-i fim alături în marile fapte de arme pe care le-a întreprins pe teritoriul Germaniei. Claudius rânjește cu gura până la urechi. — Îmi p... place, vo... vorbește de el însuși așa cum dorește probabil să-l pom... menească generațiile următoare. Sau mai degrabă contemporanii, pufnește Calpurnius Piso în palmă. Velleius Paterculus se învăpăiază în obraji. Derutat de atac, Vinicius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reușit să coboare tonul îndeajuns ca să nu fie auzit și de ceilalți. Claudius remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și dea seama într-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți își maschează cât pot mai bine stânjeneala. Agrippina e cunoscută pentru ieșirile și vulgaritățile ei necontrolate. Numai Claudius rânjește vesel și-și împinge cumnata să treacă printre scaune: — Du-te, du-te, fată dragă, că plo... plodul ăla din burtă îți ap... p... p... apasă pe vezică. Vipsania se strecoară cu greutate prin mulțime, în urma Antoniei și a Agrippinei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cum o s-o scoată de aici în halul ăsta? Femeia nu pare să se preocupe de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste cataplasme, de bietul Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea mătușii: — Eu am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se smiorcăie pe un ton de reproș. O arată pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]