1,075 matches
-
dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7 Socola. Capul vulturului, "socol", este prezent atât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și în Marea Britanie, simțind că a sosit timpul stelar "de integrare în Occident, și deci al unei mari securități și prosperități. Nici un conducător român nu mai fusese atât de renumit, iar României nu i se oferiseră vreodată asemenea ocazii din partea râvniților parteneri occidentali. Promovate de Gheorghiu-Dej și Ceaușescu încă de la sfârșitul anilor 1950 (sic!, n.n.), alinierea și integrarea în Occident fuseseră și anterior obiectivele primordiale ale conducătorilor burghezi și ale boierimii, care îi precedaseră."312 Există în paremiologia românească zicala S-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Clasicii la noi acasă. Ni se oferă o baladă după François Villon în versiune imaginară de "dânsul ROMUL AL LUI VULPESCUL". Cine este grăsana Margot? "Ipac o hoașcă războită / Cu negi robuști dormind pe ea. A fost Margot cea mai râvnită / Din fâțele cu malotea? / Spulpări iritice avea, / Ce-n jerg pofteau: "Giugiuc, giugiuc!" / Deci unde e Margot a mea?" Încântă un Spleen de Baudelaire, "în traducerea lui Al. Philippide". Și într-un caz, și în altul sunt parodiați respectivii poeți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de cele mai multe ori era negativ iar motivul: nu avem bani. Era trista realitate pe care nu o ascundeam celor mici (în vremea aceea adunam materiale pentru construcția casei). Copiii se împăcau cu ideea că nu pot intra în posesia obiectului râvnit și mai întrebau: dacă ai avea bani ne-ai cumpăra? Îi asiguram că da, și ei se declarau mulțumiți. Cu mici excepții, părinții își cresc copiii cu multă dragoste, îi ocrotesc de pericole și de boli și-i prețuiesc ca
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
curînd gesturi de impostură culturală și multe gropi, în țeste, pe străzi, pe trotuare, în bugete etc. Și atunci, pe ce ne bazăm în pretențiile noastre? Avem și un eurodeputat care a primit sarcină expresă să aducă Iașiului statutul mult rîvnit. Va veni cum a plecat. Mai bine trimiteam un specialist să vadă cum se prezintă acum Istanbulul, deși încărcătura istorică și forța economică fac să pălească orice comparație. Dar pentru așa ceva nu avem bani. Apoi, pentru a fi oraș cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
waki, va putea sta, în sfârșit, alături de copilul ei. Și din nou waki, acest mediator apărut în plină criză a insuportabilei, inacceptabilei despărțiri, va servi drept tămăduitor al sufletului: el va pune capăt căutărilor și va fi chezașul repaosului mult râvnit. De la experiența morții la experiența nebunieitc "De la experiența morții la experiența nebuniei" În teatrul no, refuzul de a accepta evidența doliului nu are, în general, ca efect învierea reală sau regăsirea după o dureroasă despărțire, ci doar întoarcerea fantomei sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
făcut aprecierea că aproximativ 90% dintre cazurile procedurilor psihologice din economia germană au fost aplicate de nepsihologi. Relatarea acestei situații indică o realitate dramatică din câmpul profesiunilor: nișa competențelor profesionale nu este oaza liniștită a profesionistului, ci câmp de confruntare râvnit de profesioniști ai unor discipline conexe. Activitățile psihologului sunt practicate încă de pedagogi, juriști, filosofi, sociologi, medici, economiști. Este o realitate în fața căreia corpul profesional al psihologilor trebuie să se protejeze în lumina cerințelor profesionismului modern, a demnității efortului competent
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a doua alternativă, persoana respectivă, înțelegând just raportul dintre drepturile și îndatoririle ce-i revin, nu mai este înclinată să considere că are numai drepturi, că i se cuvine totul. Desigur, în situația în care se apreciază, totuși, că bunul râvnit se poate obține, existând în plus și convingerea că el ni se cuvine, dar nu ni se dă din rea voință, atunci se pot înregistra și atitudini de revendicare fermă din partea persoanei frustrate. Dar, în general, s-a observat că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de tablă de alt soi". Menirea poetului este de a pune în evidență puntea de dulceață între poeți și omenire: "și toți poeții se răsfață/ trecând-o în închipuire." El caută în poezie un drum care să-i ridice statuia râvnită, în ciuda atitudinii de indiferență simulată de-atâtea ori: "alt drum spre Hexametri/ mai pur și simplu nu-i/ Unde-am ajuns nu-i nimeni/ în candeli arde vin". Elegia se convertește într-o artă poetică prin care tristețea, melancolia percepute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aforismelor care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un sens,/ nu clătina, savantule, râvnita tâmplă/ întinsă pe butucul văzduhului imens ("Plafon cu pâlnii"). Suferința poetului provine din nevoia de purificare. Pentru a ajunge să se purifice, Iov va trece prin suferință ("Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru ei o bătaie era ceva obișnuit, căreia nu merita nici măcar să-i acorzi atenția a două vorbe, și-a spus că poate se pripise. În fond, poate ar mai fi fost și alte modalități de-a obține lucrul mult rîvnit și dac-ar mai fi avut răbdare... Era într-adevăr pricăjit față de ăla, un pitic pe lîngă un uriaș și încă unul care nu se bătuse în viața lui, altfel decît în poveștile lui ce șanse să reziste, că victoria
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Cioran, păcatul omului pălește în fața celui al unui Dumnezeu dezinteresat de consecințele actului creației. Kierkegaard spune că "este păcat să disperi", dar pe Cioran nu-l interesează, pentru că nu așteaptă nimic de la divinitate, el nu crede în mântuire, răsplată mult râvnita de credincioși. Credință lui Cioran este paradoxala: el nu se spovedește în spirit creștin, în fața unui preot, ci în fața întregii omeniri. Crede, la urma urmei, Cioran în Dumnezeu? Pentru el, pare că Dumnezeu există, chiar dacă nu există. Proiectul divin, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se va răscumpăra! Îndeosebi, faptul de a învăța cum trebuie jucat rolul de intermediar, de mediator între protagoniștii unui conflict, constituie, fără îndoială, “instruirea civică” cea mai profitabilă. Însă, de fapt, înainte de a discuta despre violența în școală si răspunsurile râvnite, ar trebui probabil să ne amintim că prevenirea oricărui act de violență în școală ține, în primul rând, de tot ceea ce combate inegalitățile, mecanismele de stigmatizare si de excludere si toate formele de non-comunicare.
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
ajutorului lui Zeus): conștientizarea erorii și a culpei. Pentru a înțelege perfect aceste relații,fundamentale atît pentru mit, cît și pentru viață, este indispensabil să ținem cont de funcționarea psihicului: dorința umnă nu este conștientă decît în relație cu obiectul rîvnit (omul știe că dorește lucrul acesta sau acela), ea nu este conștientă cel puțin în cea mai mac parte a timpului de cauzele ei, care, fiind ele însele activități psihice, constituie motive (ce trebuie distinse de mobiluri, care sînt excitațiile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care nu prezintă nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere nu numai adevăratele ei motive, ci și obiectul ei real. Dar obiectul înlocuitor al dorinței subconștiente -, obiectul fals rîvnit, oricît de angoasant ar fi el (din cauza culpibiltății), nu este mai puțin atrăgător decît era obiectul real; dimpotrivă, el este obsedant (din cauza energiei transferate și devenite incontrolabile). Obsesia (lăcomia) se află deci la faza oricărei deformări subconștiente. Pot fi sesizate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
avea loc această procedură? Are în vedere legiuitorul aplicarea unor prevederi legale în sensul medierii sau arbitrajului, cu specific medical? și ce se întâmplă dacă partea vătămată/reprezentantul său legal/ succesorii săi obțin compensarea prejudiciului și abia apoi încalcă mult râvnita confidențialitate? La fel, până la concurența căror sume urmează să poată fi acoperite prejudiciile produse? 2) în ce constă, în context, obligația de păstrare a confidențialității prevăzută de legea specială? Dacă pacientul-victimă discută aspecte privind cazul cu alți medici sau cu
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
romane pe care are puterea să le întrerupă ca pe niște soluții mimetice, pe cât de ispititoare, pe atât de bătătorite. În căutarea romanului adevărat, parcurgem alături de Calvino etape intermediare, o seamă de "începuturi" ale căror titluri însumate dau începutul romanului râvnit dar niciodată scris: Dacă într-o noapte de iarnă un călător în afara localității Malbork Ițindu-se de pe coasta abruptă Fără a se teme de vânt și amețeală Privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește independența de stat), ca și cel al protagonistei din partea a doua a volumului Steaua rătăcitoare, Nejma, figuri emblematice ale unei lumi aflate pe fundalul războiului, violenței, fanatismului și "spațiului vital", este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iar când îi vine vremea, este trimis în armată. Întors după trei ani acasă, eroul nostru se supune unei căsătorii cu o fată pe care n-o văzuse niciodată, în speranța că va avea parte de acea stare de liniște râvnită, lipsită de evenimente. Marie însă îi joacă o farsă, fugind după doar 4 luni cu un negustor tunisian la Marseille. Așadar, eșec pe toată linia, ceea ce îl face pe Jonathan să ia în fine decizia vieții: pleacă la Paris. Obține
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu alte cuvinte, la o știință a unicității. Ce altceva este literatura decât un catalog nesfârșit de cazuri singulare? Spiritul investigativ al criticului, sinonim cu detectivismul analitic, este o necontenită tentativă de identificare cu o operă sau alta, în scopul râvnit atât de autor cât și de eventualul cititor al comentatorului de cărți: definirea singularului și a irepetabilului. Despărțindu-ne de tendința generală a modernității iluministe de a pune în circulație scheme de clasificare sau structuri omogene, am optat pentru viziunea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rece, neplăcută, lucidă, aspră, exotică. Începe să nu-și mai mielinizeze emoțiile cînd vede că Astrul Îi intră În vibrațiile produse de ea, consubstanțiază cu apelurile ei. Și atunci ca la veritabilii nevrotici compulsivi ea se detașează de obiectul dorit, rîvnit, stîrnit și Își spune: locul meu acum nu mai este printre voi ci În afară. Este programul ideatic al marilor isterice, este conductul psihic al frigidelor care se mulțumesc cu amînarea emoției sau cu netrăirea ei din frica de eșec
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
veritabil complex al lui Oreste" (?!). Nici vorbă însă de vreo dorință de anihilare sau de agresare a maternității. Dorința de cealaltă ca manifestare perfectă a animei sfârșește, ce-i drept, adesea în reverie întunecată, chiar morbidă: "!să se topească trupul râvnit ca untdelemnul,/ să curgă-ncet spre mine să-mi scalde carnea-n el,/ ca sex matern să mă redea acum și-n ceasul morții mele", citim în Copilăria lui Ario Paradis. Dar fantasma intens erotizată a maternității protectoare are o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea, poetului nu-i mai rămâne decât revolta. Contestația religioasă pleacă de la punerea sub semnul îndoielii a unora dintre atributele divinității mai ales a omnipotenței, imuabilității și omnibenevolenței. Fiecare dintre acestea trece, pe rând, sub
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care într-o zi o văzu trecând pe sub fereastră lui la braț cu doi băieți. Tulburat de ceea ce i se păruse o trădare, lua o foaie de hârtie și scrise următoarele versuri ale lui Leopardi: Până și clipă când râvnita moarte / alături îmi va sta și nenorocul / va fi să-mi curme, cănd străină vale / îmi va fi pământul și din a mea privire / pieri-va clipă care vine. Apoi își trase un glonte în inimă. Pascoli, care avea multă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suferinței atotputernice consubstanțiale naturii umane pare a avea, la Quasimodo, un aer de victorie, nu de înfrângere. Durerea și singurătatea pot fi înlăturate, scrie romanticul, numai prin moarte ce astfel devine, în cadențe safice, singurul obiect al dorinței: moartea-ndelung râvnita, / cum bine știi, si netemuta, zise, / coboară peste mine; mult plăcută / mi-e ziua de pe urma (Consalvo, vv. 42-45); Mi-aș fi dorit cu patimă / sfârșitul (Renașterea la viață, vv. 69-70); ci fericită / abia când moartea de dureri te scapă ( Liniștea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]