2,283 matches
-
animalele. El nu avea de unde să se hrănească însă era bun cu animalele lăsându-le să se hrănească din izvorul hranei lor. Câinii puteau să mănânce resturile de la masa bogatului, câinii erau sprinteni, dar Lazăr, bolnav fiind, nu putea. El răbda de foame, nu înjura, nu țipa, nu osândea pe cei care chefuiau cu nepăsare sub ochii lui, nu judeca - așa cum fac unii care, în necazurile lor, îi înjură pe toți. Și pe Dumnezeu Îl înjură: de ce ceilalți au și ei
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
aceste virtuți ale lui cu totul dumnezeiești. Lazăr nu voia decât să nu moară de foame, atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Fața lui era istovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea și răbda. Stătea acolo, la poartă, liniștit, resemnat și desigur, se ruga - altfel n-ar fi putut răbda grozava lui suferință. Nu hulea, nu judeca, nu cârtea. Alții ar fi zis: „Ce-i asta? Eu nu am o fărâmă de pâine, iar
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Fața lui era istovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea și răbda. Stătea acolo, la poartă, liniștit, resemnat și desigur, se ruga - altfel n-ar fi putut răbda grozava lui suferință. Nu hulea, nu judeca, nu cârtea. Alții ar fi zis: „Ce-i asta? Eu nu am o fărâmă de pâine, iar la bogat toate curg ca un pârâu și el îi hrănește pe toți lingăii aceștia. Unde
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
bețivi și îmbuibați care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simțim parcă mai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în fața ochilor norocirea altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să vadă pe toți chefuind și el să rabde, fiind parcă sortit să simtă nenorocirea în toată adâncimea ei! Era ca acela care se chinuiește de sete la marginea unui izvor. Lazăr nu mai vedea pe un al doilea care să sufere ca el, ci era absolut singur în
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
parfumuri Cu un fluviu de iubire m-ai înecat și mặ doare PE DEASUPRA sămbătă, 24 septembrie 2011 Pe deasupra ființei mele de țarina Trec păsări sublime ca niște driade Trupuri învăluite în atîtea mistere Cîte mintea mea nici nu poate să rabde Pe sub finnța mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe lînga ființă mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum lătra cîinii la lună Sastisiți de atîta
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici unul care e pe moarte, nu e mai bine să o păstrăm pentru unul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
doine Și fluierul ne plânge sufletul sărman, Mai tare decât piatra-i dragostea de neam Ce n-o învinge focul și n-o învinge roata. Române, când la ceasuri ești de greu Când lacrime îți curg, tu, înapoi privește Cum rabdă Doja cazna, din ochi nici nu clipește Și Horia și Closca cu inimi sunt de leu. Și Iancu ce prin codri nu mai află drumul, Și toți ai nostri, pieriții în războaie, Puhoi de lacrimi pe-obraz ne-au curs
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
au venit cu toți banii ce i-au primit din vânzări. Bătrânii și-au văzut de treaba lor, i-au ajutat pe tineri cu ce au putut, nu s-au amestecat niciodată în viața lor familiară, au tăcut și au răbdat pentrucă în țară nu mai aveau la ce să se întoarcă, nu mai aveau unde să locuiască pentru că vânduseră totul. După câțiva ani de chin și jale o mare provocare din partea tinerilor s-a abătut asupra bătrânilor. Au încercat să
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
supărării care i-a cuprins, a stresului puternic la care au fost supuși în acea perioadă și pe fondul unei imunități precare unul dintre bătrâni s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă. Acest om, acest bătrân, părintele tinerilor vizați, a răbdat dureri îngrozitoare timp de aproape un an de zile cât boală care l-a cuprins era în stare acută. N-a avut cine să-l transporte la un doctor, n-a avut cine să-i cumpere medicamente nici cine să
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
privește ceasul, se lovește cu mâna peste frunte, aruncă șorțul de bucătărie, își pune haina pe umeri și iese în stradă) Nu se poate-așa ceva!... Ce-o fi cu Florica mea? Unde să fi-ntârziat, Că afară s-a-noptat? Să mai rabd, nu mai rezist! Merg la birt, dau acatist... Cu un păhărel mă dreg; Flaorica mă crede-un bleg? Mămăliga am făcut; Vai ed mine, s-a răcit!... Bătui lapte-n putinei, Dar să vină dumneaei.... Ți-ai găsit, ce-o
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
privește ceasul, se lovește cu mâna peste frunte, aruncă șorțul de bucătărie, își pune haina pe umeri și iese în stradă) Nu se poate-așa ceva!... Ce-o fi cu Florica mea? Unde să fi-ntârziat, Că afară s-a-noptat? Să mai rabd, nu mai rezist! Merg la birt, dau acatist... Cu un păhărel mă dreg; Flaorica mă crede-un bleg? Mămăliga am făcut; Vai ed mine, s-a răcit!... Bătui lapte-n putinei, Dar să vină dumneaei.... Ți-ai găsit, ce-o
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
în giulgiu, Mama lor, cuci vede-i-aș! Pentru ticăloșii țării Ocnele nu sunt de-ajuns Să-i dizolve praful sării, Mama lor, că mulți s-au strâns! Nu mai au locuri stăpânii În ospicii și-nchisori, Cum mai pot răbda românii, Mama lor de mama lor ... ! Referință Bibliografică: În celule la Jaliva / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 872, Anul III, 21 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN CELULE LA JALIVA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354909_a_356238]
-
banii. Soră-mea, Lica nu s-a învoit. De Sărbători tata i-a dat numai ei friptură de miel și ne-a spus nouă, care aveam lacrimi în ochi: „Să țineți minte că dacă plătești cuiva fără să merite, altcineva rabdă. Câte zile o să aveți, banii astfel obținuți îi face să sufere pe altul...” Și n-am putut lua de la nimeni zisele cadouri sau atenții... Le explicam în fața clasei elevilor de ce procedez astfel și întrebam dacă ei îl știu pe cine
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
buzunar. De clasă de mijloc. Din România. Găsești cam tot ce se oferă prin lumea bună. Informație obținută de la bodyguard. Nici un magazin de firmă nu i-a scapat, ochiului ei profesionist de ardeleancă, până în piața dominată de un Dante ce răbda cu stoicism razele marelui galben. Iar maestrul Bellini, fiecare cu piața lui, se uita îngrijorat la urmele grele lăsate, de chefliii de peste noapte, la baza soclului său. Graffitiștii, ca și gunoaiele, au reușit să-și pună amprenta pe tot orașul
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
și pierduseră bucuria de a mai trăi. Însă atunci când au contemplat frumusețea Să divină viața lor a devenit altfel, nu au mai simțit că uneori nici nu mai face să lupți, să speri, să trăiești, au înțeles că trebuie să rabzi până la capăt conlucrând cu Divinitatea pentru a fi inobilati de frumusețe. Isus din Nazaret ca om a avut o înfățișare plăcută, însă ceea ce a revoluționat lumea a fost caracterul Sau. Au fost influențați atâția oameni care s-au decis să
INNOBILATI DE FRUMUSETEA DIVINA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355310_a_356639]
-
înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care se desfășoară viața omului duhovnicesc, lăuntric ea a ajuns
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
Autorului Viața împarte echitabil: unora zile negre, altora icre de aceeași culoare (Vasile Ghica) Îmi scot sufletul și-l bandajez cu speranțe, iar pe umeri mai pun o dimineață și un răsărit de soare, mulțumind lui Dumnezeu că mă mai rabdă. Las un bilet copiiilor mei că am plecat în străinătate să muncesc. Vreau să nu mai fiu săracă, vreau să nu mai plâng, dar plânge dorul de casă și de ei. Într-o zi mă voi întoarce în țara mea
AJUNGE CÂT AM SUFERIT de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355387_a_356716]
-
a grijă pentru ceea ce vedea la poartă, o femeie, care părea mai degrabă bunică decât mamă, striga de zor la fiu-său: - Încetișor, Ioane, c-o să te calce bou' pi chicior! Lasă că nu-i grabă. Tată-tu o să mai rabde, că n-o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
pe cel mult 7, anume cei care fac efectiv faza de atac sau de apărare, în jocul nostru leneș, curmeziș și incalificabil. Întocmai la fel, motanus mutantus, câmpul conștiinței gloatei, care se plictisește repede fără noutăți de consum, abia dacă rabdă să-și distribuie atenția pe 7 megaintelectuali simultani într-o anumită contemporaneitate. Deci nu e nevoie nici măcar de 11-12 remarcați din totalul Autoelitei, care ea s-a stabilizat firesc la vreo 52-53, din constrângeri tehnice noematice, așa cerând anual rotirea
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
gât o țuică de prune, adusă de un oaspete școlit și cu ochi lucitori, făcătorul de brânză meșeșugește răspunsuri: - De când n-ai mai coborât în sat, nene ? - Să tot hie, două luni și-o zi ! - Și stai atâta, fără nevastă ? - Rabd mai mult de osteneală și de foame. Ce să faci cu o muiere la stână ?... Noi nu s-tem ca domnii !... De-atâta trebi adorm buștean și la soroc visez muiere... Cârlanu ăsta de Țică mai fuge noaptea într-ascuns
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
o dovedesc, ci cată să fugă, prașcă, să cheltuie banii mei, trudiți... Și eu n-am nici o haznă, că-i sită nouă, dar flendrită... O haia goală, mințâtă d-ăi cu minte cotită... Curvuța-și schilăvește pântecu și tinerețea, cu nătărăii... Rabdă nepotriveală-n fătăciune cu pociții și-și fleșcăie chielea pe bani gârliți... Nu mă aburi pă mine cu cățăleală dă opinteală-n vânj ! - Sunt destui care v-or s-o câștige pe frumoasa de 19 ani ! Ei, ce zici baciule, după
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
de la preoți. „Să nu se împărtășească așa des să nu se îndrăcească”. Și astfel de nebunie care bântuie în mințile noastre, timpul nostru și cu adevărat este o mare nevoință să faci cele ale Domnului astăzi în Biserică și să rabzi toată tensiunea celor îndreptați cu antenele lor de nici nu știu cum să-i numesc, care te văd și cum ai pășit, cum te-ai întors: „Ăsta-i ăla care se împărtășește, ăsta-i ăla care ce l-o apucat, se roagă
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
te văd și cum ai pășit, cum te-ai întors: „Ăsta-i ăla care se împărtășește, ăsta-i ăla care ce l-o apucat, se roagă noaptea. Sunt nebuni ăștia. Ăsta e așa...” socotesc că asta este o nevoință ca să rabzi toate, să vezi toate astea, să duci durerea asta în inima ta pentru că este Biserica pe care a lăsat-o Hristos oamenilor, este Biserica pe care Iisus Hristos a agonisit-o cu scump sângele Său. Și această Biserică ce-am
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
toate smintelile acestei adunări, că mulți au ispita de a se osebi văzând păcatele preoților și ale ierarhilor, cad în ispita de a se osebi și de a face biserică aparte. Și avem din astea. Dar cei care înfruntă și rabdă cu smerenie și cu rugăciune și cu dragoste, tot ceea ce noi facem și cei din jurul nostru, această nevoința pe care mulți sfinți poate și-ar fi dorit-o și de aceea socotesc că trăim un timp care nu este lipsit
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
spunem: „Numai nu sfinți la noi astăzi, noi suntem cei mai mari sfinți. Cutare, cutare și cutare. Noi vă arătăm etalonul sfințeniei... domn profesor și așa mai departe”. Așa că este un timp în care trebuie mare nevoință în care să rabzi cu înțelepciune. - Cum vedeți vremurile astea pe care le-ați descris și caracterizat atât de bine? Seamănă ele cu vremurile de pe urmă, cu vremea cernerii? - Fără îndoială că este o vreme a cernerii. Văd toți și ne spun și părinții
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]