10,251 matches
-
luă scara, o duse la pom. Urcă câteva trepte până ajunsese la ramurile cele înalte și legă pampoanele de câte o crenguță, să fie văzute bine. Așteptă nerăbdătoare să vadă ce va face veverița. Nu văzu nicio mișcare, așa că, pierzând răbdarea, întră în casă, o chemă bunica la niște turte cu lapte. N-avea stare în casă, ieși iar în livadă să vadă ce s-a mai întâmplat. Când colo - o nouă surpriză! Pampoanele nu mai erau la locul lor. Ba
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
asta, să plece din satul natal, după ce din gospodăria sa nu mai rămăsese nimic. „Dacă trebuie să aleg între două rele, gândea Ioan din Ioancău, am ales pe cel care nu l-am încercat până acum!”. Urca alene și cu răbdare pe drumul ce ducea către vârful Urdele. Abandonase de mult șoseaua asfaltată, și își conducea oile pe o potecă de munte, folosită de ciobani. Cizmele din piele de bou lăsau în urmă adânciturile tocurilor ce se umpleau imediat cu apa
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
puțin l-a doborât și căldura din mașină. Sărutul de despărțire este cel mai dureros. Cand ființă iubita pleacă de lângă tine se oprește ceasul, timpul curge încet, fără un rost anume. Prea încet pentru a explica că nu mai avem răbdare până la viitoarea revedere. — Dragostea mea, acum nu-ți voi mai spune ai grijă, iubito! Acum îți spun ai grjă, iubita mea soție. Ești tot ce am mai scump pe lume. CAP. 11 Nu a fost ușor! Criști recunoștea că viața
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
mea. Nu pot face altfel iar , eu la rândul meu, îmi caut o locuință pe care să o cumpăr. Am luat legătura cu o agenție imobiliară. Te aștept pe tine să hotărâm ce cumpărăm. Anton o rugă să aibă puțină răbdare. Trecuse o lună de la moartea tatălui său. Mama lui se mai liniști, nu avea încotro și se obișnuise cu noua ei stare. Îi era oarecum mai ușor pentru că fiul îi era alături , puțin desigur,numai seara atunci când sosea de pe la treburile
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
vremurile de altădată, când, în nopțile de iarnă, participa la șezători. Evocă tradițiile de sărbători. Procesul facerii de pâine este pentru elevi, fascinant. Bătrâna are și ea vorbele ei înțelepte: “Pâinea este asemenea unui copil. Dacă nu îți educi cu răbdare, pricepere, dăruire și dragoste copilul, acesta o va lua pe căi greșite”.(...) Pâinea caldă e asemenea vieții liniștite. Omul care știe să-și rânduiască totul la timpul potrivit se bucură de căldura vieții”. În cele din urmă, copiii înțeleg un
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
corpul său tresări: - Eu sunt aici lângă tine, privește-mă ! - Nu în dreapta sau stânga, privește-mă sunt aici la picioarele tale ! Speriat, el privi în jos, la picioare. Dar nu vedea nimic - Doar tu mă poți vedea altcineva nu ! Ai răbdare încă o picătură de Leg și mă vei vedea: Se holba la picioarele sale, înnebunit de spaimă. Se gândea că are halucinații provocate de soarele nebun. Dar și ăsta dispăruse ! Și îi era atât de frig ! Acum, privește-mă ! O
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
e atât de greu ! Cum locuiți voi acolo legați de solul acela de culoare incertă ? Bărbatul se sperie, îi trecu râsul. Cum eu nu sunt pe pământ ? Unde e casa mea, orașul meu, prietenii, familia ? De ce intri în panică ? Ai răbdare, se auzi vocea subțire. Privi speriat. Urât, cât e de urât aici ! Totul e cenușiu, ba nu, un roșu, dar nu roșul meu,. Unde e roșul meu ? Unde e verdele meu ? Unde e galbenul meu ? Se supăra, se enerva, dezamăgirea
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
subțire. Privi speriat. Urât, cât e de urât aici ! Totul e cenușiu, ba nu, un roșu, dar nu roșul meu,. Unde e roșul meu ? Unde e verdele meu ? Unde e galbenul meu ? Se supăra, se enerva, dezamăgirea îl copleșea. Când răbdarea sa ajunse la cote maxime, o melodie îi strivi urechile. Un amestec de voci care scoteau sunete de neînțeles. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ? Încă puțin, ai răbdare. Nu a știut când se schimbă peisajul Dispăru culoarea acelui roșu
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
e galbenul meu ? Se supăra, se enerva, dezamăgirea îl copleșea. Când răbdarea sa ajunse la cote maxime, o melodie îi strivi urechile. Un amestec de voci care scoteau sunete de neînțeles. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ? Încă puțin, ai răbdare. Nu a știut când se schimbă peisajul Dispăru culoarea acelui roșu incert, dispăru urâtul ! Simți că alunecă ! Parcă mă aflu în lift ! Coborrr ! Coborr ! O viteză amețitoare îi zdrobea creierul. Ochii nu reușeau să prindă imaginea căderii. Nici glasul acela
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
mai jos, la picioare. Da, acolo era altfel două aripi luaseră locul membrelor pământene. - Dar tu ești un om cu aripi așezate unde nu trebuie. La noi îngerii au aripi, dar la brațe, nu acolo unde noi avem picioare. Ai răbdare ! Acum urmează să privești realitatea, în față, așa spuneți voi Pământenii ! Pășește ușor alături de mine, e prima parte a cunoașterii. Bărbatul Pământean nu dorea să comenteze, era depășit de tot ce ajungea la creierul său. Poate că visez, își spuse
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
Armata e cu noi! Armata e cu noi! Revoluționar 1 : I-auzi! Am izbândit...Ți-am spus eu că nu se poate altfel...!? Că până la urmă se va face pace...!? Revoluționar 2 : Uf, ce ușor te-aprinzi...Ce-nseamnă tinerețea!? Răbdare...Eu nu cred până nu văd... Voci: Ura! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi! Revoluționar 2 : Și dacă e o diversiune!? Revoluționar 1 : Tu nu-nțelegi că-mi chiorăie mațele de foame...!? N-am mâncat ca lumea
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
-mi spui că te-apucă iar... Revoluționar 1 : Dacă am fi putut da măcar un telefon acasă...Nu știu...Stăm aici de atâta vreme...Câte zile-or fi trecut...!? Revoluționar 2 : Nu te mai obosi degeaba...Dacă ți-ai pierdut răbdarea, ieși așa de probă, și, zău, dacă nu fac și eu la fel...Bineînțeles, dacă nu ești ciuruit între timp...Pe-ncercatelea... Revoluționar 1 : Măcar am afla cum stăm...Am vedea cu cine avem de-a face... Revoluționar 2 : Chiar vrei
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
ar fi fost altfel... Revoluționar 2 : Iar începi...? II Vine un repezentant de la Crucea Roșie care le aduce pâine, apă și câteva cutii de pateu. Repezentant Crucea roșie : Ce fac băieții? Bravo! Trebuie să cadă nemernicii! Nu mai au mult...Răbdare! Într-o zi-două, zboară... Revoluționar 1 (colegului): N-am înțeles... Ce-a vrut să spună !? Revoluționar 2 : Ce-ai auzit... ! Tre’ să cadă... Revoluționar 1 : Adică n-au cedat încă... ? Revoluționar 2 : Ce-ai fi vrut... !? Se țin cu dinții
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Părintele Nicolae Bordașiu le zâmbește și le răspunde în aceeași manieră. Toți sunt ai lui, părinți, copii, bunici, a crescut generații întregi. Are răbdare cu ei la spovedanie, îi mustră și îi iartă când greșesc, asemenea unui părinte responsabil. A moștenit veleitățile omului dedicat cauzei pe care o susține de la tatăl său, Gheorghe, preot și dascăl, un luptător, după cum susține Părintele Nicolae Bordașiu, pentru
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
îngălbenit demult, un gând la tâmple, timid, aștepta o minune să se-ntâmple, totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce, căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce. Deseori, însingurat, rătăcea neputincios, chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune, căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune. Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit, doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază de soare, desprinsă din suflet, a-ncălzit alt gând răpus, lipsit de zâmbet
TIMPUL RĂSCRUCE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380249_a_381578]
-
prea târziu. Prefera televizorul. Firește, lipsa de exercițiu în domeniul culinar își spunea cuvântul și nu rareori se întâmpla să nu-i reușească unele rețete, cum ar fi fost cea a colțunașilor cu brânză și smântână care, necesitau mai multă răbdare și atunci, se mulțumea să gătească doar ceea ce știa, rugându-și din când în când mama să-i gătească ea, felul preferat. Lidia, soția lui, mai ales după plecarea fetelor la facultate, era tot mai ocupată cu serviciul și afacerea
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
obrazului s-o mângâie vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție... te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă... în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul Cum picură roua în zori, dimineața, Așa începi lumea când naști viața. Femeie, mamă, soție, Numele tău veșnic să fie Scris cu pulbere de stele pe cer Puterea ta e un mister. Referință Bibliografică: DE TREI ORI
DE TREI ORI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380257_a_381586]
-
pe fiii, Dă-mi Iisuse câte-o zi petrecută cu copiii! Nu-mi mai da parale Doamne, dă-mi cuvânt de-mbărbătare, Pentru fiecare om de poți, dă-mi cuvânt de alinare! Și de știi că pot să duc cu răbdare crucea-n spate, Dă-mi Iisuse mântuire și iertare de păcate! Dă-mi puterea să mângâi cu cuvântul meu pe-acela, Care plânge că-i în boală, ori că și-a pierdut puterea! Dă-mi iubire ca să vindec orice mamă
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
Acasa > Orizont > Opinii > GEORGE PETROVAI - PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fără riscul de-a greși, se poate spune că răbdarea este una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale spiritului românesc. Dacă nu cumva cea
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
Acasa > Orizont > Opinii > GEORGE PETROVAI - PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fără riscul de-a greși, se poate spune că răbdarea este una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale spiritului românesc. Dacă nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
din care nu putea să lipsească profundul respect față de legea nescrisă a plății și răsplății, totodată față de cioareci, ii și țoluri, doină, baladă și rapsodie, Eminescu, Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
dar n-au mișcat un deget nici în scandalul Hexi Pharma și nici la aflarea altor sfidătoare megapotlogării, bunăoară așa ca votarea în regim de urgență a pensiilor speciale), totuși, sforarii interni și externi nu pot conta la nesfârșit pe răbdarea românilor transformați în cobai prin derularea criminalului experiment Codex Alimentarius și, într-o covârșitoarea proporție, tratați ca niște sclavi, nu numai pe plantațiile din Europa neunită, ci și în țara lor cu statut de colonie. De altminteri, nu ne încurajează
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
că „forța oarbă a numărului devine singura filosofie a istoriei”?... Dă, Doamne, ca grosul românilor amarnic batjocoriți să-și însușească degrabă acest adevăr și apoi să acționeze în consecință! ----------------------------- George PETROVAI Sighetul Marmației octombrie 2016 Referință Bibliografică: George PETROVAI - PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
Îți dădeam să bei din cupă tot ce inima-mi cerea Iar când aveai dor de ducă niciun pas nu te oprea . Să te țin, nu mai am stare anii, mi s-au strâns grămadă Într-un colț plin de răbdare și-acum stau mare sfadă ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, Te-ai dus, tinerețe dragă te mai port într-o aripă Să te țin, nu mai e șagă nici măcar pentru o clipă! . Geta Corbu Zecheru Mai 14 2017 Referință Bibliografică: Te-ai dus... / Georgeta Zecheru
TE-AI DUS... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380313_a_381642]
-
din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNȚELEPTUL Prin glezne-obosite curg ore spre-amiază, Mai am de-nfruntat un perete de stâncă Și-o mare-albăstrie de liniște-adâncă Ce-n ochi și-n străfunduri de cer priveghează. Potecile parcă-s mai lungi și răbdarea Mă pune-ndelung și cu sârg la-ncercare, Căci vreau să n-ajung prea târziu la ponoare, Pe crestele-albite să prind înserarea. Să fiu pregătită, de-o fi să se-arate Un zeu lunecând din tărâmuri celeste, Să-ntreb unde
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]