791 matches
-
fel de părerile mele, procedând violent împotriva drepturilor mele democratice si ale drepturilor mele ca om. Uneori, foarte rar și în condiții de excepție, unii ascultă și sunt gata să accepte obiecțiunile, părerile și semnele mele de întrebare, dar atunci răbufnește ca o lovitură de tun, noua înțelepciune românească: „Asta este situația”, după care nu mai are nici un rost continuarea discuției. Și adesea enunțarea acestei înțelepciuni universale este completată de o sublimă justificare: „V-am spus și vouă ca să știți și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
șantier și-i plăteam pe ascuns ca să niveleze pereții ori golurile în care urmau să fie montate ferestrele, iar ei mă îngăduiau răbdători ca pe un om fără minte, care însă are bani de aruncat. „Ce ai, bre, cu zidul - răbufnea câte unul când mă încăpățânam să-l verifice cu firul cu plumb -, lasă-l așa, că-i cât se poate de vertical!“ I-am arătat inginerului care conducea lucrările una dintre grinzile din camera de zi mai groasă într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că s-a culcat într-o săptămână cu treizeci și patru de femei. Acum, de când cu parizerul lui Gigel, îl cred. Amicul n-a cunoscut intim până la cincizeci de ani nici o femeie, iar când s-a ivit ocazia, geniul din el a răbufnit și s-a pus pe treabă. De altfel, și parizerul e, în felul său, o invenție genială. Toată lumea mănâncă parizer, cu convingerea că se hrănește cu carne, că e salam, când, de fapt, e un maț plin cu orice altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am dus să vizitez mormântul lui George Enescu din cimitirul Père Lachaise și am văzut că la poarta cimitirului făceau coadă lungă carele funebre cu sicrie în ele. Mă uitam lung și îngândurat cum din hornul înalt al crematoriului, una-două, răbufnea un nouraș de fum. Trupul parizienilor recent decedați se prefăceau în scrum și fum. La fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
liberă, 6 aprilie 1958) Eusebiu Camilar pe culmi (nota V. I.) „Literatura noastră a atins culmi frumoase și pentru că scriitorii nu mai stau cu frunțile încruntate de grija zilei de mâine, ca vechile generații ale tristeții. Din viața patriei noastre răbufnește bucuria, ca florile și ca mugurii.“ („La izvoarele energiei“, România liberă, 30 noiembrie 1958) Slava lui Eusebiu Camilar (nota V. I.) „Ne mândrim și avem tot dreptul să ne mândrim, cu marea dezvoltare a României, dar trebuie să ne întoarcem
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acea scrisoare scrisă pe data de 01-12-2004 (am primit și confirmarea de la TVR- nr. 1649 din 14-12-2004 ) puneam în discuție gradul de conștiință și de moralitate al celor care lucrau în mass-media (TVR). Întâmplător sau nu, peste câteva zile a răbufnit nemulțumirea celor 6 ziariști, iar TVR a început să dea drumul la știri în timp util (chiar înaintea scrutinului final). A câștigat Băsescu ,,la mustață”, eu eram bucuros de rezultat ca majoritatea românilor și nu mă mai gândeam dacă și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
vapori de urină din umbra toaletelor comune sau cu fantastica lume a gîndacilor. Fan tastica lume a gîndacilor, căci despre gîndaci am să vorbesc. Ajunsesem la deprimare, o deprimare seacă și înfundată, ca sunetul unei cazmale ce lovește pămîntul. Uneori răbufneam. Am plîns mult și apoi i-am iertat. În cele din urmă, i-am înțeles. Acestei înțelegeri îi datorez tratatul de față“. Lucrarea - sau ce am apucat să scriu din ea - trata organizarea socială dintr-un cuib de gîndaci, analiza
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lașității, să nu-i distrugă pe cei care îi iubea atât de mult, iar în fuga ei după un vis, ca mulți alții, să nu cadă într-un gol fast în aparență. Tot trecutul ei devenise o amintire care mai răbufnea în noapte sau în zori de zi. Tresărea la gândul că ar mai putea retrăi încă o dată trecutul. Era chinuită de ceva bolnăvicios, avea un tremur nervos și chiar avea frisoane în tot corpul. Simțea săgeți ce i se înfingeau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mult la o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră câțiva ani buni de când plecase de acasă. Avea grijă în permanență să nu-și irosească timpul degeaba. Anotimpul era foarte frumos, vântul răbufnea câteodată în rafale, iar păsările se mai opreau din cântat pentru un moment. Florile din câmpie se legănau aidoma unor zeițe. Învățase să trăiască fără suferința cauzată de dragoste. Își vedea de drumul ei pentru că nu mai era nimic de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se întîmple invers. Apoi a urmat noutatea vieții de familie, grijile cotidiene... Foarte rar, dar asta se întîmplă foarte rar!, cînd el e plecat în delegație, ori cînd sînt eu singură, la drum sau acasă, tristă ori prea fericită, mai răbufnește în mine dorința de-a scrie... Dacă ai încerca să scrii mai des, o întreb, crezi că te-ar împiedica? Nu, îmi răspunde tristă doamna Cristina. Dar e de ajuns să știu că el nu e receptiv la preocuparea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pe aici, lumea scriitorilor, mai ales a scriitorilor celebri, se agită. înainte de 1 mai a fost, la regiune, o ședință cu primul secretar. Au fost de față 15 scriitori, cu brevet sau fără brevet (la filială îs 9 membri). Au răbufnit și s-au mușcat între ei, scriitorii, desigur. Rolul de cîine-lup l-a jucat D. Costea care, află, mă bîrfește pe toate drumurile. Nu-mi pot imagina cum poate exista într-un individ atîta răutate! „Amicii” de la Cronica iar au
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
trădătorul Vogoride Înaintea Unirii): <<Urlă ulița! Decît că di aiasta, domnule Caimacam, ați putea trage o Învățătură: că oricît de zdravene ar fi brațele cenzurii, tot prea scurte-s cînd vroiesc să acopere adevărul; iar ce nu apare În țară, răbufnește În străinătăți și Încă pentru cetitori În toate limbile!>>”. Controlorii de calitate (comunistă) mai găsiseră o hibă În sensul Înlocuirii din Întreaga piesă „...a expresiei <<principatele romîne>> cu <<țările romîne>> și respectiv utilizarea expresiei <<Unirea țărilor romîne>> În loc de <<Unirea principatelor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
el. După câteva săptămâni, selectam actori prin audiție pentru Arden și Ubu, proiectul pe care eram gata să-l Încep. Lamar, cu zâmbetul lui larg, s-a prezentat și el. A fost acceptat pe merit În distribuție. Niciodată nu a răbufnit În el frustrarea că l-am refuzat sexual. Am rămas prieteni buni până la moartea lui, de SIDA, acum câțiva ani. Pe Erica nu am revăzut-o niciodată. Dar de atunci nu am mai purtat, decât În ocazii foarte speciale, cravate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
brațele, febril, agitat, ironic. În toată splendoarea strălucirii mele!... Oare, nu mă cântă prostimea: "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare, Seamăn pe lume nu are, Decât numai mândru' soare"?! Mă iartă, se căinează vinovat Daniil. Ochii... Bătrânețile... Nu-s ochii, Sihastre! răbufnește Ștefan necruțător:... E apusul! Soarele a apus! Daniil se zbârlește: Ce vorbe-s-aistea Doamne?! Apoi, deodată, înfiorat la un gând, îngână cu teamă: Turcii?... Ha!! Ha!! Ha!! izbucnește Ștefan într-un hohot de râs sarcastic. Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Strălucită" și nu prea. Numai eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite ca să birui... Și orice greșeală se plătește... Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește Șendrea dând de dușcă clondirul. Ștefan se dezlănțuie în hohote mari de râs: Nu ți se pare, Șendreo, că te-ai prea împărtășit din sângele Domnului? Suntem prea mici pentru pozne atât de mari... Să ne cunoaștem lungul nasului... Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doar nu l-a bate gândul să și-l lase urmaș! Să-i fie clar! Când Ștefan Doamne ferește nu va mai fi, la tronul Țării Moldovei va urma, ca moștenitor legitim, fiul meu, fiul nostru, Bogdan! Uite ce este, Maria! răbufnește Țamblac nervos. Potolește-te! Nu se pune problema moștenirii. Alexandru, într-adevăr, e fiu nelegitim, dar e "os domnesc", recunoscut, însemnat cu fierul roșu chiar de mâna lui Ștefan. I-am văzut semnul: pecetea cu cap de bour pe umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera Mangopul din ghearele lui Isac, vândutul turcilor?! Vreau Mangopul! Vreau Mangopul! E dreptul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
devine împăciuitoare. Bine, vin la biserică. Faceți și praznic? După datină, viii cu morții împreună... Să petreceți, să beți, de dragul morților, desigur... zâmbește ea ironic. Morții cu morții. Cu viii mai greu. Și eu, acolo, ca nuca-n perete... Maria! răbufnește Ștefan. Ei au murit pentru... Ce poți tu înțelege? Ești, totuși "Doamna Țării"! Măcar pentru atâta... Mă rog, dacă "nu se poate și nu se poate altfel"... O să vin și la praznic. Dar, nu-mi face plăcere. Așa nu! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefane, șoptesc surd buzele sale, Ștefane... 5 Voichița de Sânziene Stefan, în odaia Domnului, se sprijină de căminul căptușit cu faianță închipuind zodiacul și îngână răgușit: Și cu diavolul aș fi semnat tractat... "Vin turcii!" Da, mă închinam și dracului! răbufnește el. Am nevoie de ajutor! Ca aerul am nevoie! "Prea Slăviții" m-au prins la ananghie și m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Vrei?!... Închină-te!" Ce era să fac? Suntem prea mici... Am strâns din dinți și... m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan mărturisește: Ei se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia, nu cu gura! spune Vlaicu. Ne jucăm de-a baba-oarba cu slăviții crai și nu vedem că osmanlâii stau grămadă la hotară să ne-nghită, răbufnește Ștefan. Îți vine să urli! strigă Mihail. Urlă! Că tot nu te aude nimeni! Suntem prea mici, glasul nostru n-ajunge departe, îl încredințează Ștefan. Ți-a furat gloria ce ți se cuvenea ție, întreagă, Măria ta! adaugă Duma. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi jucat și ele: "Du-te-ncolo, vino-ncoace"... Și-apoi, țipă: "Ia-l de pe mine!"... Silnicia-i dovedită?! întreabă el sever. Dovedită! Fătucile erau neîncepute. Nu se lăsau, țipau, se zbăteau și le-a tăiat țâțișoarele cu cuțâtu... Lepădătura, răbufnește Ștefan încrâncenat, de cuțât o să aibă parte! Cum cântă pravila, logofete?! "Pentru necinstire de fată-mare, au muiere, prin silnicie, fără bunăvoia ei: tăia-i-se-va lui scârbavnicul mădular răufăcător...", recită el lecția bine învățată. Deci, "mădularul răufăcător jos"! Întocmai, "mădularul"... Strâmbă judecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinci mii de săbii poruncite de Vodă Ștefan și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli gura... Să pună judele o vorbă bună; de cerut știu să ceară apărătură. O arvună, ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Între dragoste și moarte nu-i decât un pas. Eu, spune ea încetișor, abia auzit, eu știu aiasta... O țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Hidrei se poate considera zdrobit. "Mergi înainte viteazule, așa cum ai început! Izbânda îți este hărăzită de Cel de Sus!" a încheiat Preasfântul, audiența, ridicând crucea: "In hoc signo vinces!" "Vinces!... Vinces!"... Cu ce să duc un război atât de mare?! răbufnește Ștefan. Oare Papa aista mă crede așa de prost să-și închipuie că mă cumpără cu vorbe? A pus o vorbă bună la Cel de Sus: mi-a hărăzit izbânda. L-a îmbrobodit Mateiaș Rex, spune Șendrea. Crezi? Crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]