2,217 matches
-
ce depășește notele ce le țin pe acestea legate de istorie. Cartea pune textele sub presiune și astfel se produce o fisiune semnificațională. Istoria explodează spiritualicește. Prin fiecare articol, Dan Perjovschi aduce în pumn apă în ideea de a ține răcoros, umed și fertil pământul grădinii istorice. Prin carte, aduși dintr-o dată în grădină, toți pumnii de apă se cumulează și intră în fisiune. Dintr-o dată, senzația este de ocean și se aude parcă și vuietul acestuia. Vorbele disparate devin discurs
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
și cu OP-uri la dispoziție, aceasta trebuie să fie musai incompetentă și să-ți trimită banii la dracu-n praznic. Și că tot la ANAF sector doi ajungi. 7. Am învățat să mă îmbrac în tricouri albe, de bumbac, răcoroase, atunci când am zi de Fisc. În sauna de la ANAF, unde asudăm toți ca porcii, udându-ne cererile și chitanțele de nu se mai înțelege nimic din ele, supraviețuiesc doar cei îmbrăcați subțire, cu toate actele posibile puse frumos unul peste
M-am trezit azi dimineață în Absurdistan și nu știam ce-mi lipsește () [Corola-blog/BlogPost/339104_a_340433]
-
floare pe uliți trec în care săteni spre târg prin margini de hogeaguri a înflorit mălinul se umple tot seninul de-arome-n pârg fetii apar din case cu cofele în mână în vale la fântână 'n-amiezi se strâng sub apa răcoroasă obraji aprind bujorii necaz pentru feciorii la coasă-n crâng abia în faptul serii printre mălinii-n floare aprinsa sărutare le fur' cu drag s-a împlinit minunea mălinu-i tot în floare din târg se-ntorc în care sătenii-n
A ÎNFLORIT MĂLINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340956_a_342285]
-
și miere. Dar când oamenii lacomi au vrut să acapareze și să exploateze izvorul dăruit, Domnul s-a mâniat și a secat sursa de lapte și miere. De atunci șipotul de la Foltea oferă drumeților însetați apa sa mereu proaspătă și răcoroasă. Puțin mai încolo sunt Munții Crințului, unde ciobanii își văd de-ale oieritului, unde crește zmeura și unde mai dă ursul... De Sfânta Maria ne adunam cu mic cu mare, la Săliște. Buni prezida masa și spunea rugăciunea, până la masa
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici ... Păcat că nu este marea liniștită să aveți
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
și a celor mari care acum în ajun de sărbători fac repetiții la colinzile pe care le vor cânta în seara și noaptea de Crăciun. In dimineața aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Frigul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâș îmblănită, purta pe cap o căciulă din lână tricotată de
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
satul acela din munți. Mai întâi am văzut doar raze de soare care se jucau voioase printre ramuri de prun înflorit. M-am îndreptat într-acolo probabil căutând căldura lor. Noaptea mi-o petrecusem într-o colibă părăsită și fusese răcoroasă. Îmi fusese prea lene să îmi întind cortul. Ca să ajung la petecul ăla de pământ am urmat drumul făcut de roțile carelor cu boi. Nu fusese de mult folosit și buruienile începeau să-l acopere. Drumul urca pe firul unui
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PE URMELE PAȘILOR MEI Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 728 din 28 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe urmele pașilor mei E vârsta aceasta plină de toamnă, Spre tine false foșnete mă-ndeamnă. Un duh răcoros ne îndoaie florile, Și zac pe sub pleoapă însingurările. În umbra largă a focului extins, Copilul de-atunci încă zace învins. Iluzia zace în aceeași casă Și parcă tot revii spre mine mireasă. Curaj n-am avut vreodată să-ți cer
PE URMELE PAŞILOR MEI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341544_a_342873]
-
desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
mâini nevăzute înstemată cu lujeri cu flori cu aglice cu jocuri de hore rotunde acum săruturile devin inele la degetele fecioarelor și curg prin sângele lor spălându-le de toate necurățeniile din lume de peste iarnă au început sălciile să foșnească răcoroase ca mătasea mângâiate de aripile nevăzute ale zefirului într-un voluptuos și lung sărut de ape în care femeile își înmoaie glesnele de bronz sânii și umerii într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară se-aud harfe ciudate
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
în a lua în derâdere dorințele femeilor, nu putea să se împotrivească. Și, iată-l, pe-o arșiță nemaipomenită, în drum spre Ravenna. Ravenna i-a plăcut. Era un orășel învăluit de taine, ce păstra încă pe străzile înguste și răcoroase urmele imperiului barbar. Era orașul în care cândva trăise în exil Dante. Sosirea lui aici a tulburat întreg orașul. Contele a sosit la el în hotel și l-a rugat respectuos să o viziteze pe nevasta sa, care e bolnavă
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
INTERZISA - ROMAN, CAP. VI - SEISM POLITIC Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Februarie era pe sfârșite. Zilele geroase pline cu zăpadă, viscol, sau lapoviță, deveniseră o amintire urâtă. Chiar dacă diminețile erau răcoroase, se simțea totuși că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începuseră să răsară prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă zburlire a Babei Dochia, până să-și lepede cele nouă cojoace, conform legendei populare, și să-și ia la
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342118_a_343447]
-
se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
construcție metalică cilindrică înaltă de vreo cinci - șase metri și cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Dimineață răcoroasă dar cu cer senin la Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
gol renunțând voit la sutien, iar Gloria, optând pentru o ținută formată din pantaloni trei sferturi din doc alb și un tricou subțire, dar completată cu un bluzon mai gros, cu mâneci lungi legat în jurul șoldurilor pentru o eventuală noapte răcoroasă, îl așteptau pe Ștefan la ora fixată, în fața hotelului. Erau emoționate, fiind pentru prima dată când făceau o călătorie pe mare cu o ambarcațiune de mare viteză. Ștefan își ceru scuze pentru minutele de întârziere, dar “știau” ele cum este
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
orășel intrase de mult în preocupările lui zilnice. Altădată, a venit vopsit pe spate cu un „V”, dintr-o vopsea roșie pe bază de „thinner”. S-a dus în fundul curții și a început să se tăvălească pe pământul jilav și răcoros, de durerea pielii arse de diluant. M-am așezat jos, lângă el și i-am luat capul în poală, privindu-i ochi expresivi și plini de tristețe, care mă întrebau, parcă, „de ce lui îi fac rău unii oameni, dacă el
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
alicele. Așa stupefiată și fără grai rămasă, am plecat imediat acasă. L-am așteptat cu sufletul la gură până seara târziu. A venit obosit, clătinându-se, spunându-mi parcă „am ajuns în sfârșit acasă!”. S-a lungit greoi pe pământul răcoros, iar eu l-am controlat cu atenție, dar cred că se culcase special pe partea rănită, ca să nu i-o pot vedea. Privirea lui tristă, ca de animal hăituit, arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
căldură sufocantă pe care nu o puteam liniști decât într-un anume fel. Am prins-o cu brațul stâng pe după umeri și cu dreptul pe sub șezut, am ridicat-o si am dus-o în pat, peste cearșafurile albe, scrobite și răcoroase. Am așezat-o cu grijă și am rămas întins ușor peste ea, cu gâtul prins de brațele-i ce tremurau de neastâmpăr și dorință. Amândoi cu ochii închiși, ne-am sărutat în scurte zvârcoliri în care mâinile scotoceau toate regiunile
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
trei amazoane se îndreptară spre o poartă mare, cioplită în munte. În jurul ei erau cioplite alte zeci de ferestre, cele din vârful muntelui având niște foișoare din liane și frunze. Talesti se opri un pic și, inhalând cu poftă aerul răcoros de munte, privi spre cer, alintându-și, parcă, privirea cu cerul albăstru-auriu. Burnesha și Aela își continuară drumul, intrând pe poarta imensă. Talestri le privi gânditoare și, rotindu-și privirea, admiră forfota din barăcile amazoanelor-soldați. - Asta e armata mea, tată
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
efectiv în fața ușii apartamentului Adinei. Dacă nu era acasă? Îmi deschise ușa cu ochii cârpiți de somn. Doamne, cât era de frumoasă! Probabil că lucrase iar două ture. Mă privi mirată. Am intrat pur și simplu peste ea, în parfumul răcoros al lăcrămioarelor care persista în întreg apartamentul. Nimic nu se schimbase în lipsa mea. Doar încruntarea ei, tristețea și durerea, pe care i-o puteam simți de la distanță. - Vreau să îți arăt ceva! Dădu din cap, într-un gest pe care
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
Joiana, vaca țaței Corina, întâmpina și ea soarele în același loc. De cum mijea de ziuă, păștea priponită de un țăruș iarbă proaspătă, spălată de rouă. Nucii uriași din grădină nu lăsau soarele să încingă pământul. Aproape toată ziua aerul era răcoros și umed, dar când ajungeai la movila cu fâneață, soarele strălucea în toată splendoarea cât era ziua de lungă, spre bucuria plantelor, a vietăților și mai ales a mea. Alergam prin trifoiul mărunt scăldat în rouă, culegeam câte o floare
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
primară; poate simpla, suprema și singura fericire, necondiționată decât de existență. Ființa umană își iese din rol; devii o părticică din divinitate. Nu există cuvântul, nu s-a născut încă gândul. Ești firul de iarbă ce se mișcă în adierea răcoroasă ești chiar acea adiere, ești răbdarea pietrelor ce așteaptă neclintite dezlegarea tainelor universului, ești nisipul clepsidrei acestui univers. * Starea atemporală în care se afla o datora sedativelor al căror efect se apropia de sfârșit. Urma să simtă durerea, o durere
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
schit va veni altădată, va veni să ofere multe daruri. Asta după ce va fi foarte bogat, poate cel mai bogat om din ținut! Nu contenea să alerge. N-avea timp nici să-și răcorească buzele, ori fața, la vreun izvor răcoros din cele care-l îmbiau la tot pasul. Parcă anume, îi ieșeau în cale alte și alte sate, alte vâlcele, alte islazuri. Care mai de care mai minunate! Vâlcea după vâlcea, ogor după ogor, deal după deal, toate intrau sub
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
mea, s-a pornit. Până am ieșit din sat și-am apucat spre Plai, a mers binișor. În Fața Crucii, însă, după un colț de gard, a părăsit poteca și a luat-o pe coastă în jos. Era o dimineață senină, răcoroasă, cu o rouă abundentă pe iarbă. Eram încălțat cu o pereche de pantofi moi de piele, cu talpa tocită; fânul era întreg, până la genunchi, plin de apă. Ce să mai trag măgarul înapoi? Am patinat în urma lui vreo câteva secunde
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
parâme de oțel și cu bubuitul fioros al trapei de la pupa, care are meritul că trezește pe toată lumea de la bord. Încă nedezmeticiți, oamenii locului se pun mașinal la coada de coborâre. Rupți de oboseală, insomniacii tremură ușor în aerul încă răcoros și, chiar coborâți pe țărm, o să mai aibă o vreme vagi senzații de tangaj. Suntem toți și ne îndreptăm spre aripa dreaptă a portului pe care apoi îl lăsăm puțin în urmă, ca să ne abatem pe o terasă cu proprietari
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]