1,185 matches
-
solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în stare. Dar eu nu pot ucide decât ca să mă apăr. Acesta este unul din imperativele mele constructive. Gosseyn, care nu se gândise niciodată că Mașina ar fi putut constitui pentru el un pericol, abia putu să îngâne cu voce răgușită: ― Nu mai înțeleg nimic, ce se întâmplă aici? Vocea Mașinii îi răsuna în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi locul celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe ecran și adevărata lumină a zilei. Era o scenă nocturnă filmată cu radar-camere. În spatele lui, Thorson rosti cu o voce răgușită: ― Iată de ce nici o armă n-a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acțiunilor tale, ci datorită filosofiei unei întregi rase. Tăcu. Capul i se înclină spre dreapta, dovadă inconștientă, dar expresivă, a ezitărilor care-l chinuiau. Părea cu totul absorbit de o problemă imediată, iar când vorbi din nou, vocea îi răsuna răgușită: ― Și totuși, trebuie să existe o legătură. Gosseyn, cum poți tu explica coexistența acestei unice filosofii non-A și a acestui exemplar unic, care ești tu, într-un univers obișnuit din toate punctele de vedere? Așteaptă! nu spune nimic. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zâmbit. „Sigur“, am bombănit (mă simțeam ofensat), „ție îți convine, tu n-ai fost în coșmarul Mariei...“. Mi-am amintit însă că, la un anumit moment, și eu fusesem gata să izbucnesc în râs : Maria, vorbind cu vocea groasă și răgușită a lui Iason, mi se păruse și mie, pe cât de stranie, pe atât de grotescă. „Zâmbești fiindcă n-ai fost acolo“, am repetat, îmi trecuse supărarea. „Nu de asta.“ Zenobia arăta cu degetul spre mine. „Uită-te cum ți-ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era încântat să afle. - Câte deschideri sunt de la puntea inferioară încoace? întrebă. - Patru. - Sper, zise vesel, Gosseyn, că spui adevărul. Dacă, de exemplu, descopăr că sunt cinci, suflorul ăsta se descarcă singur. - Nu sunt decât patru, vă spun, zise Oreldon, răgușit. - Știi, zise Gosseyn, văd că avem aici o ușiță pentru închiderea scării. - Nu vi se pare normal? Oreldon își regăsea stăpânirea de sine. - La urma urmei, continuă, o navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică explica incompetența care-i înlesnise lui intrarea în posesia navei. În cele din urmă, vorbi cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
moment: pentru numele Rațiunii, ce se întâmplă aici? E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună propagandă. Gosseyn avea impresia că se află undeva, în fundul unui puț adânc și că se prăbușește, se prăbușește... ― Ce se va întîmpla cu restul de două sute de milioane? ― își auzi singur vocea răgușită. ― Teroarea! ― zise X cu vocea sa de violoncel. Teroarea fără milă împotriva tuturor acelora care se opun. Istoria a dovedit-o clar că nu este niciodată greu să controlezi masa unei populații decapitate de conducători. Ori, pe Venus, conducerea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în stare. Dar eu nu pot ucide decât ca să mă apăr. Acesta este unul din imperativele mele constructive. Gosseyn, care nu se gândise niciodată că Mașina ar fi putut constitui pentru el un pericol, abia putu să îngâne cu voce răgușită: ― Nu mai înțeleg nimic, ce se întâmplă aici? Vocea Mașinii îi răsuna în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi locul celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe ecran și adevărata lumină a zilei. Era o scenă nocturnă filmată cu radar-camere. În spatele lui, Thorson rosti cu o voce răgușită: ― Iată de ce nici o armă n-a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acțiunilor tale, ci datorită filosofiei unei întregi rase. Tăcu. Capul i se înclină spre dreapta, dovadă inconștientă, dar expresivă, a ezitărilor care-l chinuiau. Părea cu totul absorbit de o problemă imediată, iar când vorbi din nou, vocea îi răsuna răgușită: ― Și totuși, trebuie să existe o legătură. Gosseyn, cum poți tu explica coexistența acestei unice filosofii non-A și a acestui exemplar unic, care ești tu, într-un univers obișnuit din toate punctele de vedere? Așteaptă! nu spune nimic. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița tunurilor mistuia metalul. După un timp se auzi vocea lui Morton, o voce cam răgușită: - Selenski! - Încă nimic, șefule! - Totuși, o fi făcând ceva, spuse Morton în șoaptă. Nu-mi pot închipui că stă și așteaptă acolo, ca un șobolan încolțit... Selenski! - Nimic, șefule! Mai trecură șapte minute, apoi încă cinci. - Șefule! Exclamă Selenski. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
citească, așa că, rupt în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn de atenție prin buzunarele băiatului, îi mai dădu vreo doi ghionți și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
amestecat cu un glas de femeie - nu destul de tare ca să-l identifice - Zaharia a intrat la el și i-a zis supărat: — Nu vrea să plece, ’ce că stă până vă sculați. — Cine? iar glasul lui Costache era, în întuneric, răgușit și plin de speranță. Dar răspunsul n-a fost cel așteptat de el: — Doamna avocat Movileanu. Ce’ că tre’ să vă dea ceva teribil de important. Ce fac? a întrebat Zaharia și, ca la război, era gata să ducă la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura un oraș mare, proiectat pe cer. Dinapoia lui, un glas muzical, cam răgușit, de femeie întrebă: - Aveți nevoie de o armă? McAllister se întoarse brusc, cu reacția automată pe care o ai la orice sunet. Și pentru că toată povestea continua să fie ca un vis, imaginea orașului se topi aproape imediat. Mintea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe scaun, dar în loc să se afunde în el, se așeză încet și drept, ca un bărbat foarte, foarte vârstnic. Privirea îi fu atrasă de o inscripție ce strălucea deasupra unei vitrine cu arme, aflată înapoia femeii. O întrebă cu glas răgușit: - Ala... e un calendar? Tânăra îi urmări privirea, nedumerită: - Da, suntem în 3 iunie. Dar ce nu e în regulă? - Nu la asta mă refer. Vreau să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spui, Creel, nu ți se pare un gând minunat? Trebuie să fie o femeie admirabil de înțelegătoare. Ajunseseră la o stradă laterală și ceea ce văzu, la vreo cincizeci de metri în josul ei, îi tăie șirul vorbelor. - Uite! zise cu glas răgușit Fara. Cu brațul și degetul înțepenite, pur și simplu, arătă o firmă imensă care strălucea în noapte. Cuvintele erau următoarele: ARME BUNE DREPTUL DEA CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA LIBERTATE Fara avu o ciudată senzație de gol, în timp ce se holba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-și locul în șirul respectiv, și, cu fiecare pas pe care-l tăcea, frigul îi inunda întreaga ființă. În plămâni îi pătrundea aerul rece. Dinaintea lui, alți oameni simțeau aceeași constrângere. Începură să fugă. Treceau rapid pe lângă el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
albumul cu catarame de argint. ― Prea târziu, șopti. Totul vine prea târziu. Mai bine niciodată decât prea târziu. Șerban Miga tresări. ― Ce-ai spus? Da, e târziu. ― N-am să mai prind autobuzul la întoarcere, scânci Melania Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga încercă să-i distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la inimă, dîndu-și drumul să alunece. Rămase înțepenită jos, în fața ușii. Șoferul urlă răgușit: ― La o parte! Dă-te la o parte!! Apucă bătrâna de umeri încercînd s-o tragă. Scarlat gemu. Silueta tulbure a tânărului își pierdea tot mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albastru. ― Îi tot dai zor cu fluturii ca un prost! Lui îi trebuie niște piese de schimb la o mașină de cusut Singer, și eu să-i trimit fluturi! Ce-o fi în capul tău, nu știu... ― Are dreptate, interveni răgușit Nucu Scarlat. Se întoarse spre Raul Ionescu: Unde trebuie să aibă loc întîlnirea cu individul? ― Nu mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]