1,206 matches
-
său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne pândesc. Regele Sacrificiilor se ridică repede, sprijinindu-se doar de formă cu o mână pe camillus și cu alta pe flautist. Dialul intervine răgușit: — Ferește ne, Preabunule, de foamete și distrugere, de ruină și furtună. Permite grânelor și viilor noastre să crească și să rodească. Ține sub paza Ta păstorii și turmele lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă, căcănarilor! strigă el răgușit. Întoarceți-vă, curve nemțești! Ați uitat de Corpul D! Ați uitat de Corpul D! Dați-vă jos de la ferestrele alea, ce mă-sa! urlă cineva din curte, și se auzi un cranț, craț de cizme pe zgură, pentru că ofițerii ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou, pentru că se auzi o altă explozie, care făcu sticla să zăngăne și să disloce pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră din nou și căzură mai multe bombe. Duncan Își ridică privirea. — O să-ți zboare fața, zise el. Poți să vezi ceva? — Numai reflectoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de parcă draperiile erau Împinse din spate. Cioc-cioc-cioc... Acum semăna mai puțin cu ciocul unei păsări și părea a fi o gheară sau o unghie. Cioc-cioc-cioc... O clipă, se gîndi să fugă la taică-său. Apoi auzi cum cineva Îl striga răgușit: „Duncan! Duncan! Trezește-te!“ Recunoscu vocea, și situația se schimbă. Dădu la o parte păturile, se cățără repede traversînd patul, și trase draperia. Alec era acolo, la fereastra următoare - a salonului, unde Duncan dormea În weekend. Încă ciocănea În geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzi vocea ei plină de compasiune. Dar nu e de mirare, avînd În vedere chestia asta cu nunta. De la stres ți se trage. Ai face bine să te Întinzi puțin undeva, Într-o cameră Întunecată. — Așa o să fac, am răspuns răgușit, prinzîndu-mă pe loc În pînza propriei minciuni (simptomele de migrenă nu includ dureri În gît sau strănuturi false) și Închizînd rapid telefonul. Mi-a trecut vag prin minte să fac ceva minunat pentru mine, astăzi, ceva ce nu aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care era îmbrăcat, Khwaja-sara se ridică brusc în picioare, rotind amenințător cuțitul. — Voință, spui? scuipă el vorbele, împrăștiind betelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
școlară și dus pe un coridor lung. La capătul acestuia, se află niște uși duble, prin care răzbate lumină și se aud râsete. Escorta dispare și Pran rămâne să se întrebe ce ar trebui să facă. Apropiindu-se, aude vocea răgușită a maiorului. — Nici vorbă! Nu-ți face probleme. O'Dwyer va ține lucrurile sub control. — Dar... răspunde vocea tărăgănată a lui Firoz, acești indivizi care-mi fac probleme, sunt sprijinți. Și în afară de asta, sunt foarte mulți ignoranți gata să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este menirea lor în India. Pe platoul palatului sunt așteptați, printre alte minuni uitate de Dumnezeu, de o altă formație. O formație militară de fluierași. Îmbrăcați în costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii dintre muzicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Când vânătorii sunt pe poziții și au fost trase frânghiile, deja e întuneric beznă. Se pun pe așteptat. Pran doarme. Este trezit de fotograf, care arată de parcă, la rândul său, abia s-ar fi sculat din somn. Are vocea groasă, răgușită și pare agitat. — Grăbește-te, șoptește. Am întârziat. Focul de tabără s-a stins, a mai rămas doar cenușa. Bărbații au dispărut, tigrii, și ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu același chip de cartof se rezeamă nesigur de spătarul scaunului ei. Ochii copilului, ca niște nasturi, îl privesc acuzator din fotografie. — Erai și tu tare plăpând, zice mătușa Berthilda. Da, mormăie Jonathan, răgușit. — Știi, practic eu l-am crescut pe tatăl tău. Eram ruda lui preferată - presupun că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându-i cum Bridgeman senior stătea pe genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Binențeles... binențeles... Hazel. Bag mânan foc că o punen toate felurile. Dai cam tinerică pentru mine. Să mor io, dacăs destul de mari să sângereze... — Sunt sigur că Hazel a auzit altele și mai și, scoate Gus un râs din ăla răgușit și sinstru de-al lui, iar ea rânjește nervoasă. — Ce-ai putea face pentru mine Hazel e să le dai un telefon celor din Forum. Am o Întâlnire cu ei mâine la două. Spune-le că tresă contramandez, dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mâna a doua. Încerc să arunc o privire la scoruri În vitrina unui magazin de televizoare. În Anglia, Man. U, Arsenal, Newcastle, Chelsea și Liverpool au câștigat toate, așa că nimic nou. Aștept să apară rezultatele echipelor scoțiene când un țipăt răgușit răsună În aerul rece, jupuindu-mi pielea de pe spate. Mă răsucesc și văd o mulțime de oameni care se adună pe partea cealaltă a străzii. Mă duc acolo să văd ce e, Împingându-i din drum pe hoții de cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
voce inexpresivă. Apreciez mult chestia asta. Mă Întreb dacă spune așa ceva doar pentru că e burdușit cu calmante sau dacă Înțelege exact de ce mă aflu aici. De parcă m-ar durea În cur din ce motiv o face. Izbucnește Într-o tiradă răgușită, așteptându-se să stau și să ascult, de parc-aș fi un preot de rahat. — Criminalistică... să vezi tot căcatu ăla, să tiocupi cu asta zi de zi... sigur te fute ca dracu... am zis căma făcut mai dur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu pe Peter Inglis care și-a desfăcut ziarul. — Nikki din Somerset. Țâțe mișto. Piept plin. Vaca desfrânată s-a tras de sfârcuri Înainte de a poza. Ca degetele mari ale unui pilot de luptă, zice el cu o voce fals răgușită, În stilul unui homosexual pe ascuns, care se teme disperat să nu fie dat de gol. Domnul Inglis și-a retras de curând cererea de promovare. La sfatul unui anumit domn Toal, fără Îndoială. Ridică pagina să mi-o arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Animalul o ignoră complet, se năpustește spre mine și se prinde de piciorul meu, Împingându-se sălbatic În el. — Ia rahatu ăsta de pe mine, zbier eu, Încercând să-l dau deoparte, da ticălosu scoate flăcări pe nări și un mârâit răgușit Îi iese din gâtlej. Mă Împleticesc În spate și răstorn trepiedul și camera de flimat. Hector Îl Înșfacă pe câine și Îl trage de pe mine, da deja pantalonii mei de la C&A sunt plini de spermă canină. Pe ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Voi trimite pe cineva acolo cât de repede posibil. - Dacă vrei să scriu și eu un raport în calitate de expert consultant, o fac cu cea mai mare plăcere, spuse criminalistul. Fu apoi nevoit să repete oferta, întrucât fusese acoperit de zgomotul răgușit al unei trompete. Naiba să vă ia! Da, chiar aș putea să compun muzică mai bună decât a afonilor ăstora, se gândi el. Thom ceru o pauză și îi luă tensiunea lui Rhyme. Era cam mare. - Nu-mi place ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe genunchi. - Frate, ce m-ai speriat, spuse el schițând un salut și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-au dat cheie? - Am luat de la centru. Vocea îi era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc pe tine, murmură Luis. Va trebui să împarți cu mine. Corvoada. - Unde e domnul Grady? - În bucătărie. Cu nevastă-sa și cu Chrissy. Cum de ai ajuns așa devreme? - Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a schimbat, doar anii și aplauzele s-au adunat odată cu gloria mondială a lui Ionesco și a micului teatru de cartier. Așezat pe un scaun în cabina actorilor, ca un elev într-o bancă, Nicolas Bataille povestește. Uiți de vocea răgușită, de omul suferind, și vezi doar filmul din spatele cuvintelor, fabuloasa poveste a unui spectacol Ionesco, ajuns, pentru longevitatea sa, în Cartea recordurilor. Actor și regizor faimos în Franța, celebru în Japonia, unde a primit nenumărate premii, Nicolas Bataille se bucură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cu fața spre turnul bisericii, cu privirea pierdută, fără să bage de seamă că pe cărarea cimitirului se apropia un ofițer. Își veni în fire de-abia când auzi pașii. Tresări și, întorcîndu-se la gropari, le zise cu glasul încă răgușit de neliniște: ― Dați zor, băieți, că vine un domn ofițer... De-acuma trebuie să sosească și convoiul... Of, barem de-am scăpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabă de militar! Ofițerul se apropia șovăitor. Vântul îi flutura pulpanele mantalei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
marginea gropii cu osânditul care, văzând lutul galben și cleios, avu o zguduire scurtă. ― Dumnezeu e bun și mare, îi bolborosi la ureche preotul, speriat, întinzîndu-i crucea la buze. ― Pe dincolo, părinte... vă rog! răsună iarăși glasul pretorului, nervos și răgușit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-ți știi datoria? Mersul convoiului se iuți ca la comandă și în câteva clipe se făcu o roată de oameni în jurul spânzurătorii. Toți tăceau însă, parcă le-ar fi fost frică să nu tulbure
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
somn trecu în odaia cea mare, iar sublocotenentul mai ceru o sticlă de vin soldatului care nu isprăvea deloc lucrul la masa de alături... În uliță Klapka și Bologa se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zile, că primele trupe din divizia de schimb au și sosit la Zirin... În aceeași noapte, târziu, se ivi iarăși reflectorul, în sectorul de alături. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul la ureche, asculta indicațiile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și auzi că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca un giulgiu, încît de afară se auzi limpede huruitul unei căruțe și ciripitul gălăgios al vrăbiilor, într-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, fără să-și dea seama, închise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești romîn? ― Da, excelență, răspunse locotenentul repede. ― Romîn! repetă generalul, cu un glas uimit și enervat care aștepta o dezmințire. ― Romîn! repetă Bologa mai hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în întunericul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]